Într-un studiu publicat luni în Nature Climate Change, cercetătorii au analizat cea mai mare amenințare cu care se confruntă în prezent urșii polari: dispariția progresivă a habitatului lor, banchiza, locul în care vânează focile, esențiale pentru alimentația lor.

Acest carnivor, care trăiește în regiunile arctice unde temperaturile pot scădea până la minus 40 de grade Celsius în timpul iernii, este capabil să postească timp de mai multe luni, în special vara, când banchiza se topește în fiecare an.

Însă, odată cu încălzirea globală, de două ori mai rapidă în Arctica, absența gheții durează din ce în ce mai mult. Incapabili să găsească în mediul lor alte surse de hrană la fel de bogate în substanțe nutritive precum focile, din ce în ce mai mulți urși flămânzi se aventurează deja departe de teritoriul lor, aproape de zonele locuite.

Topirea banchizei este o provocare în special pentru femele, care se împerechează toamna și nasc în timpul iernii. ''Atunci trebuie să prindă destule foci pentru a stoca suficientă grăsime și a produce îndeajuns de mult lapte pentru a-și hrăni puii pe tot parcursul verii'', a explicat pentru AFP Steven Amstrup, unul dintre autorii studiului și om de știință în cadrul organizației Polar Bears International.

''Estimând greutatea maximă și minimă a urșilor și modelând consumul lor de energie, am calculat numărul maxim de zile de post pe care le poate suporta un urs polar înainte ca rata de supraviețuire a adulților și a puilor să înceapă să scadă'', a declarat Peter Molnar de la Universitatea din Toronto.

Spre exemplu, un mascul din subpopulația din Golful Hudson care cântărește cu 20% sub greutatea normală la începutul postului va supraviețui doar 125 de zile, comparativ cu 200 în prezent.

Cei circa 25.000 de urși polari sunt împărțiți în 19 subpopulații distincte în Canada, Alaska, Siberia, Svalbard și Groenlanda, unele dintre ele fiind puțin cunoscute.

Potrivit studiului publicat luni, aceste grupuri nu vor fi afectate în aceeași măsură.

Cu toate acestea, dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă în același ritm ca în prezent, ''reducerea ratei de reproducere și de supraviețuire va pune în pericol persistența a aproape tuturor subpopulațiilor până în 2100'', au concluzionat cercetătorii. Poate cu excepția celei de pe Queen Elizabeth Islands, după cum remarca Steven Amstrup.

Chiar dacă încălzirea ar fi limitată la 2,4 grade Celsius în comparație cu valorile din era preindustrială - cu aproape jumătate de grad peste obiectivul Acordului de la Paris - acest lucru ''nu ar garanta salvarea urșilor polari pe termen lung'', a insistat omul de știință, citat de Agerpres.

Planeta s-a încălzit cu peste 1 grad Celsius după era preindustrială, antrenând deja o multiplicare a valurilor de căldură, secetelor sau inundațiilor. Și în timp ce angajamentele actuale ale statelor vor conduce la o lume cu 3 grade Celsius mai caldă, aceste evenimente meteorologice extreme se vor înrăutăți cu fiecare jumătate de grad suplimentar.

În acest context, includerea ursului polar în rândul speciilor ''în pericol critic'' de dispariție pe faimoasa ''Listă Roșie'' a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN), pe care în prezent figurează doar ca ''vulnerabil'', nu va schimba, probabil, nimic în ceea ce privește destinul acestor plantigrade arctice.

Multe dintre speciile aflate pe cale de dispariție sunt în pericol din cauza braconajului sau a distrugerii directe a habitatului lor de către oameni. Însă, ''nu putem construi un gard care să protejeze urșii polari de temperatura în creștere'', a indicat cercetătorul de la Polar Bears International.

Pentru a salva această specie, unele voci susțin ideea introducerii în mediul natural a animalelor crescute în captivitate. Ceea ce nu este fezabil, potrivit lui Steven Amstrup.

''Poate ar trebui să avem în vedere sacrificarea ultimilor urși polari, în loc să-i lăsăm să moară de foame'', a declarat el.