Timpul atrage atenția că peste aproximativ patru luni, cetățenii din Republica Moldova vor merge la vot să aleagă viitorul președinte.  Ziarul amintește însă că din păcate, segmentul proeuropean a primit o lovitură uriașă prin scandalul miliardului: arestarea și anchetarea liderului PLDM, dar și prin starea dezastruoasă, în care se prezintă capitala condusă de PL. Imaginea proastă a acestor două partide, care se află la putere, cu unele mici pauze de 7-9 ani, este unicul mare dezavantaj, care ar putea deveni fatal pentru speranțele noastre, de a nu avea, în 2020, un președinte românofob, șovin sau extremist. După publicție, oricine ar câștiga alegerile, dar mai ales dacă o face gruparea pro-UE, este vital să se înceapă un proces de dez-antagonizare a relațiilor cu Moscova. Timpul susține că  interesele cetățenilor nu sunt pro-est sau pro-vest, dar ele pot fi atinse prin politici înțelepte, care ar permite o dezvoltare profundă și rapidă cu România (vestul) și una tolerantă cu estul (Moscova), conchide ziarul.

Iulian Chifu ia în discuție în editorialul său de pe deschie.md personajul  politic, președintele Partidului DA, -  Andrei Năstase. Analistul politic îi observă orbecăiala confuză, lipsa aparentă de orizont și de țintă a lui Andrei Năstase, dar și rolul nefast, pe care această confuzie îl poate avea în tentativa dreptei de a promova un candidat care să fie ales președinte.

În opinia autorului, principalele probleme sunt ridicate de două acțiuni fundamental divergente și greu digerabile ale lui Andrei Năstase:  mai întâi, negocierea alături de dreapta opoziției pro-europene, dar cu blocarea deschdierii spre societatea civilă, a doua, întâlnirile cu Igor Dodon și Renato Usatâi,  discursul privind candidatul unic anti-oligarh și declarațiile sale ambigue care nu asumă reformele, modernizarea și drumul european, ci doar lupta oarbă cu „oligarhul rău” – subiect ce își epuizează tracțiunea electorală – avem imaginea completă a perspectivei de a pierde un jucător politic mai repede decât vine prima sa confruntare electorală. Iar alternativa nu e deloc încurajatoare, pentru că se traduce simplu în dorința de a candida cu orice preț, de a intra în alegeri indiferent de compromisul făcut și de cine-l susține, un fapt care nu poate sublinia decât lipsa de pregătire, de experiență politică și de tact.

În Ziarul Național, Nicolae Negru se întreabă dacă noul lider al PLDM crede în miracole? Dacă și-au dorit un alt tip de conducător, delegații la congresul PLDM și-au atins scopul, afirmă editorialistul care sugerează că  Viorel Cibotaru pare să fie mai curând antipodul decât succesorul lui Filat, mai mult coordonator decât conducător, mai mult extrovertit, decât introvertit, mai mult idealist decât pragmatic, atent la regulile de joc, sensibil la starea de spirit a colegilor săi, un om al echipei, al efortului conjugat, al demersului rațional, echilibrat, bine cântrărit din punct de vedere tactic și strategic.

Totuși, faptul că și-a dorit această funcție demonstrează și niște calități pe care abia urmează să i le descoperim, pe care probabil crede că le posedă, dar încă nu le-a manifestat. Oricât de motivat și ambițios ar fi, el nu poate să nu înțeleagă riscurile, consecințele preluării unui vas care se scufundă, cu foarte puține șanse de a putea fi menținut pe linia de plutire. Cariera sa politică, abia începută, cam tardivă, ar putea fi strivită de trunchiul stejarului liberal-democrat în cădere liberă.

86% din locuitorii din stânga Nistrului își doresc unirea cu Rusia, citim în Adevărul. Ziarul scrie că Centrul de stat pentru cercetări sociologice din Moscova a publicat un sondaj de opinie realizat în Transnistria. Scopul sondajului a fost acela de a afla pe cine ar vrea locuitorii din regiune să-l vadă în calitate de președinte.

Din persoanele chestionate, 87% s-au arătat disponibile de a participa la alegerile prezidențiale din Transnistria. Sondajul arată că, pentru actualul președinte nerecunoscut, Evghenii Șevciuk, ar vota doar 11% din populație, în timp ce, pentru președintele Sovietului Suprem, Vadim Krasnoselski, ar vota de două ori mai mulți cetățeni, 24%.