Ion Druță s-a născut în 1928 în satul Horodiște, județul Soroca, în prezent raionul Dondușeni. A absolvit Școala de silvicultură (1946) și Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul „M. Gorki” din Moscova (1957), scrie MOLDPRES.

Debutează editorial cu volumul „La noi în sat” (1953), urmat de „Poveste de dragoste” (1954). Operele sale, adunate în opt volume - "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în pământ", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. - fac parte din fondul de aur al literaturii naționale contemporane.

În 1969 se stabilește la Moscova, scriind în limbile română și rusă.

Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului.

În 1967 Ion Druță scrie piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din câmpie" (prima parte a dilogiei "Povara bunătății noastre"). În același an este distins cu Premiul de Stat al RSS Moldovenești. În 1990 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 1992 - membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. A fost inclus în lista celor zece scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).

În august 2008 lui Ion Druță i-a fost acordat Premiul de Stat pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. În septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al ordinului „Bogdan Întemeietorul”. Președintele de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, l-a decorat pe Ion Druță în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional.

Opera lui Ion Druță a fost tradusă în zeci de limbi.