S-a născut pe 4 decembrie 1927 în orașul Cahul. A învățat la școala primară și gimnaziul din orașul natal, apoi la Liceul din orașul Bârlad, România (1944). Din octombrie 1944 până în august 1945 a lucrat în calitate de director al școlii primare din satul Vâlcova, raionul Cahul. În anii 1946-1951, a studiat la Facultatea de Istorie și Filologie, secția de limbă și literatură, a Universității de Stat din Moldova. Tot aici își continuă studiile în calitate de doctorand (1951-1954), devenind lector la catedra de limbă și literatură română a USM. În 1956 susține teza de doctor cu tema "Costache Negruzzi și nuvelele sale istorice", iar în 1989 teza de doctor habilitat în filologie pe tema "Relațiile literare ale Moldovei și Rusiei în secolul XIX". În 1989 i se conferă titlul științific de profesor universitar. 

În 1962, conform unei hotărâri de guvern, Facultatea de Istorie și Filologie a fost reorganizată. Este creată Facultatea de Filologie cu secțiile: Limba și Literatura Moldoveneas­că, Limba și Literatura Rusă, Limba și Literatura Străină. Primul decan al acestei facultăți, unde se înfiripa și secția de Biblioteconomie și Bibliografie, iar mai târziu secția de Jurnalistică, a fost Ion Osadcenco. 

Ion Osadcenco a scris sute de articole și studii despre Eminescu și Creangă, Hasdeu și Alecsandri, Donici Stamati etc. A publicat monografiile: "Cos­tache Negruzzi: viața și opera", „De la cronografie la literatura modernă”, "Relațiile literare moldo-ruso-ucrainene” etc.

Într-un eseu,  regretatul (azi) profesor universitar Gheorghe Dodiță  scria că Ion Osadcenco a fost un adevărat învățător. „De la el au deprins dragostea de limbă și literatura română, dar și dragostea de neam generații întregi de studenți, actori, savanți, scriitori, ziariști și mulții învățători. A fost un artist al cuvântului, un îndrăgostit de viață, un om de o aleasă vervă spirituală. Încă în timpul vieții devenise o figură le­gendară printre studenții și profesorii filologi basarabeni”, scria Ion Dodiță.

Ion Osadcenco a contribuit la dezvoltarea învățământului univer­sitar, la elaborarea și editarea unor lucrări didactice de valoare. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. În anul 1987 i-a fost conferit titlul de "Lucrător emerit al Școlii superioare din Moldova". Ion Osadcenco s-a stins din viață la 17 noiembrie 1994, la Chișinău. Biblioteca Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova, în fondurile căreia a fost inclusă și biblioteca personală a profesorului, dăruită de către soția lui, Maria Racicovski-Osadcenco, îi poartă astăzi numele.