S-a născut în 1881, la Liveni-Vârnav, județul Botoșani, România. Și-a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Viena (1889-1893), la absolvirea căruia primește distincția „Gesellschaft smadaille”. A urmat cursurile Conservatorului din Paris (1895-1899), la finalul cărora obține Marele Premiu și vioara lutierului francez Bernardel. A activat în calitate de violonist-concertist în țară și peste hotare (1892-1950). A debutat ca violonist la Viena (1892), în calitate de compozitor la Paris, cu „Poema Română” (1897), ca dirijor, la Ateneul Român din București (1898), ca pianist, la București (1901). În perioada 1897-1914 a dat lecții particulare de vioară, pian, istoria muzicii, la Paris, potrivit sursei citate. 

A desfășurat o intensă activitate pedagogică în țară și peste hotare: Conservatorul din București (1906-1908, 1921-1922); Conservatorul din Iași (1917-1918); „École normale de musique” din Paris (1924-1925, 1928-1930); cursuri de perfecționare violonistică în Polonia, Harvard-University din Boston, SUA (1920-1930); Institutul Instrumental din Paris (1936, 1947-1954); „The Mannes Scholl of Musik” din New York (1949-1951); Universitatea din Illinois, Bryanstone și Brighton, SUA; Academia Chigi, Palatul „Chigi Saracini” din Siena, Italia (1950-1954). A fost dirijor al Societății „Filarmonica” din București (1898-1906), al Orchestrei Simfonice „George Enescu” din Iași (1918-1920).

A compus muzică vocal-simfonică: „Antigone”, „Imn jubiliar” ș.a.; muzică simfonică: „Uvertura triumfală”, „Uvertură de concert”, „Suita română în sol minor”, „Suita română în si minor”, „Poema română”, „Rapsodia română”, „Uvertura de concert cu caracter popular românesc”; muzică concertantă: „Baladă pentru vioară, cu acompaniament de pian/orchestră”, „Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră”, „Capriciu românesc pentru vioara principală și orchestră”; muzică de teatru, instrumentală, de cameră, corală, vocală etc. Opera „Oedip”, considerată una din capodoperele muzicale ale secolului XX, a fost redescoperită tardiv de exegeții muzicii contemporane, abia în 1997, după premiera lui „Oedip” la Viena. Cel mai de seamă compozitor român a realizat o sinteză genială între melosul popular și tradițiile muzicale europene. A fondat la Paris un „Trio” instrumental (1903), Cvartetul de coarde „George Enescu” (1904) și Societatea Simfonică „George Enescu” (1914). A instituit Premiul Național de Compoziție „George Enescu” (1913-1946).

Turnee artistice internaționale în Europa și America. A concertat și la Chișinău, Bălți, Cahul, Cetatea Albă, Hotin, Tighina, Ismail, Cernăuți (1918-1934). Membru a numeroase societăți internaționale și naționale: Societatea Muzicienilor din Franța, Societatea Autorilor, Compozitorilor și Editorilor de Muzică din Franța, Asociația Muzicală Română (director onorific, 1903), Societatea Simfonică „George Enescu” din Iași (președinte, 1918), Societatea Compozitorilor Români (membru-fondator și președinte, 1920-1948), Societatea „Filarmonica” din București (președinte, 1920), Clubul „International House” din New York (membru de onoare, 1929), Academia „Santa Cecilia” din Roma (1931), Institut de France din Paris (1936), Academia de Arte și Științe din Praga (1937), Asociația „Amicii Franței” (1947), membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris (1929), membru de onoare, membru titular și membru titular onorific al Academiei Române (1932).

Mențiuni și distincții: „Meritul Cultural”, cl. I (1931); Ordinul „Coroana României”, cl. I (1931); Premiul discului oferit de revista „Candide” din Paris (1933); Premiul „Legiunea de Onoare a Franței” (1924, 1936); Cordonul „Legiunea de Onoare” în grad de Comandor al Ministerului Artelor din Franța (1936), Medalia de Aur a Societății de Educație și Încurajare a Artelor, Științelor și Literelor (Paris, 1937), Marele Premiu al discului la Expoziția Internațională de la Paris (1937), Marea Cruce a Ordinului „Serviciul credincios” (București, 1947), Marele Premiu al discului acordat de Academia „Charles Cros” (1949). A fost ales Doctor Honoris Causa al Conservatorului de Muzică și Declamațiune din Iași (1942). 2005 a fost declarat drept Anul Muzical Internațional „George Enescu”.

A decedat la 4 mai 1955, la Paris.