Pe 6 mai 2007, "când mi-am văzut chipul alături de procentul de 53% de pe ecran, a fost o explozie. Toată lumea striga, sărea, râdea, unii plângeau de bucurie. Eram acolo. Se terminase în sfârșit. Reușisem ceea ce fusese obiectivul meu intim de atâția ani. (...) Devenisem în cele din urmă legitim", scrie Sarkozy în cartea sa.

Președinte între 2007 și 2012, Nicolas Sarkozy evocă în amănunt parcursul său politic, care a început cu o reuniune a fostului partid Rassemblement pour la République (RPR, Adunare pentru Republică) la Nisa, în 1975, urmată de o întâlnire la Matignon cu premierul de atunci, Jacques Chirac, omniprezent în cele 360 de pagini ale cărții.

El narează, pe un ton direct, ascensiunea sa spre funcția supremă în stat, inclusiv trecerea pe la Ministerul francez de Interne (2002-2004, 2005-2007), "puțin mai mult de trei ani care au fost cei mai fericiți din viața mea pe plan profesional".

"Îmi place să câștig. M-am bătut mereu pentru victorie, dar înseamnă putere să recunosc că am învățat mult mai mult din eșecurile mele, decât din succese", explică fostul președinte, învins de socialistul Francois Hollande în 2012 și protagonistul unei tentative eșuate de revenire la alegerile primare ale dreptei din 2016.

"Adesea, sunt întrebat dacă astăzi îmi lipsește politica. Invariabil, răspund nu, și văd că sunt puțin numeroși cei care mă cred. Totuși, este adevărul, dacă se dorește să se facă efortul de a înțelege că nu politica o iubesc, ci viața!", dă asigurări Sarkozy, în contextul în care partidul său, Les Republicains, este în plină criză după eșecul său (8,48%) la alegerile europene din mai.

Sarkozy evocă pe îndelete și viața sa privată, pe a doua sa soție Cecilia, care l-a anunțat că vrea să divorțeze în ziua dezbaterii televizate dintre cele două tururi ale scrutinului prezidențial din 2007, sau întâlnirea sa cu Carla Bruni, "cea mai importantă din viață".

Fostul președinte îl evocă și pe fostul său mentor, Edouard Balladur, un "profesor exigent", și pe Jacques Chirac, pentru care "independența" era o "eroare" pe care "nu o ierta".

Sarkozy are grijă să nu facă referiri apreciative privind actualul președinte Emmanuel Macron și scrie că "dacă tinerețea este un mare atu pentru a cuceri puterea, ea este o slăbiciune la momentul exercitării ei". El îi dă însă o notă bună premierului Edouard Philippe, fost susținător al rivalului său Alain Juppé.

Fostul președinte este în schimb necruțător față de socialista Segolene Royal, pe care a învins-o în al doilea tur în 2007, și față de succesorul său Francois Hollande, pe care îl acuză de "manipulări polițienești și judiciare" la adresa sa.

Sarkozy își reglează conturile și cu Francois Fillon, care a fost premier în timpul mandatului său, între 2007 și 2012.

"Francois Fillon a cerut accelerarea procedurilor judiciare împotriva celui care l-a numit la Matignon! Nu este nimic de spus în plus. În sine este copleșitor", scrie Sarkozy, care va fi în curând judecat pentru corupție. Fostul premier, ajuns și el din urmă de o serie de probleme judiciare în timpul campaniei prezidențiale din 2017, "a fost pedepsit acolo unde a păcătuit", consideră fostul președinte.

Pe plan politic, Sarkozy vorbește despre "starea de decandență avansată a Europei în special și a Occidentului în general", pe care o discerne în "slăbiciunea culpabilă" a unei părți a elitelor franceze, care nu sunt niciodată gata "să meargă la război", în special împotriva islamismului radical, apreciază el.

El pledează pentru crearea unui "organism mondial pentru demografie" pentru "a defini ceea ce ar trebui să fie o planificare a demografiei planetei", în ochii săi una dintre provocările majore ale secolului al XXI-lea.

Sursa:Agerpres