Studiul arată insuficiența unor politici eficiente de promovare a femeilor în funcții de conducere în cadrul MAI și structurilor subordonate. Or, doar 10% dintre funcțiile de conducere sunt ocupate de femei. În domeniul apărării, prevederile ce reglementează avansarea în cariera militară par ar fi neutre. Însă, în condițiile sub-reprezentării femeilor în comisiile de atestare, a stereotipurilor și prejudecăților de gen, șansele de avansare în carieră militară a femeilor sunt limitate.

Studiul evaluează posibile măsuri speciale temporare și de acomodare rezonabilă pentru promovarea egalității de gen în cele două domenii, prin prisma mai multor aspecte. Este vorba despre cerințe fizice și dimensiunea de gen, recrutare și admitere, promovare în funcții și segregare pe verticală, orar de muncă, responsabilitățile de familie, infrastructură.

În domeniul afacerilor interne, actele normative speciale mențin cerințe fizice diferențiate pentru candidații și candidatele la Academia de Poliție și persoanele care optează pentru angajarea în instituțiile subordonate. Comisiile de evaluare create în baza Regulamentului cu privire la organizarea pregătirii fizice și sportului în cadrul IGP și IGC din cadrul MAI sunt formate preponderent din bărbați. Totodată, se constată că femeile polițiste nu sunt instruite suficient cu privire la aplicarea forței fizice și a mijloacelor speciale.

Studiul constată că aplicarea cotelor de admitere (care constituie până la 30% din numărul total de locuri prevăzut pentru învățământul cu frecvență) pentru candidatele de gen feminin sunt discriminatorii și dezavantajează candidatele. În domeniul recrutării, se constată prevederi discriminatorii în care ar putea duce la refuzul de a admite femeile gravide și refuzul de a angaja femeile gravide. Potrivit unor practici informale, femeile care la momentul depunerii actelor pentru admitere sunt însărcinate, nu vor fi atestate de Comisiile de expertiză medicală pentru admiterea la studii în cadrul Academiei de Poliție și al Colegiului Poliției de Frontieră.

Chiar dacă legislația națională prevede reglementări de ajustare a orarului de muncă, datele statistice furnizate de Ministerului de Interne sugerează că aceste mecanisme legale nu sunt valorificate, inclusiv și din cauza lipsei infrastructurii necesare, de exemplu cum ar fi lipsa încăperilor amenajate pentru alăptare. Datele statistice colectate sugerează că unele instituții subordonate ale MAI nu valorifică reglementările legale de ajustare a orarului de muncă.

În domeniul apărării, deși au for întreprinse măsuri pentru a înlătura anumite bariere cu care se confruntă femeile, mai persistă practicile de menținere a unor standarde diferențiate de pregătire fizică a femeilor și bărbaților care nu sunt bazate neapărat pe diferențele biologice dinte femei și bărbați. Femeile sunt sub-reprezentate în comisiile de atestare și admitere, femeile constituind aproximativ o cincime din numărul total de membri. Procesul de recrutare pare a fi neutru din perspectiva de gen, această practică neutră are ca efect dezavantajarea femeilor.

Normele rigide privind concediul de maternitate și îngrijire a copilului, determină femeile să aleagă între maternitate și avansarea în carieră. Actele legislative și normative menționate nu prevăd măsuri de acomodare rezonabilă a orarului de muncă, similar normelor din Codul Muncii.

Condițiile de desfășurare a studiilor din instituțiile de învățământ în domeniul milităriei nu țin cont de particularitățile biologice diferite ale femeilor și bărbaților. Uniformele militare și alte dispozitive militare tip nu țin cont de anumite particularități ale persoanei.

Studiul a fost elaborat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, împreună cu Andrei Brighidin, expert în domeniul drepturilor omului, Romanița Iordache, expertă internațională și Vadim Vieru, expert legal. Elaborarea studiului este parte componentă a programului „Susținerea femeilor din Moldova în liderism și participare în procesul decizional”, lansat în luna mai 2018, implementat de către Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), împreună cu Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women), finanțat de Suedia.