Când Iisus a intrat în Ierusalim, l-au întâmpinat ca pe un adevărat rege, cu ramuri verzi de finic (curmal), de palmier. Noi nu avem posibilitatea să repetăm gestul oamenilor de atunci, să avem ramuri de palmieri sau alți copaci din orientul mijlociu. Pentru noi cel mai accesibil copac în această perioadă este salcia.

Aceasta este deja înverzită la sărbătoarea Floriilor. Copacul de salcie este menționat în multe pricesne, fiind un simbol al smereniei, pentru că ține întotdeauna ramurile în jos ca semn al modestiei. Maica Domnului împletea cununa din salcie. De aceea salcia se binecuvântează la Florii. Oamenii aduc aceste stâlpări binecuvântate acasă și le pun lângă icoana, păstrându-le până anul următor, a menționat pentru IPN consilierul-consultant al Mitropoliei Basarabiei, Ioan Cosoi, preotul Bisericii „Sfânta Treime” din cadrul Liceului Prometeu din capitală.

Strămoșii noștri, la început fiind păgâni, aveau sărbătorea „Floralia” dedicată zeiței naturii și primăverii. Odată încreștinați, au păstrat denumirea de Florii pentru sărbătoarea religioasă creștină pentru că în această zi se pomenesc de stâlpări, de ramuri verzi și de flori pe care le-au avut atunci oamenii în Ierusalim când l-a întâmpinat pe Iisus.

În Duminica Floriilor se face pelerinaj de la o biserică din oraș la alta sau oamenii se mai duc pe la mânăstire. Este și încheierea postului de 40 de zile, când se face dezlegare la pește. La fel, oamenii sădesc florile în grădinile sale, au grijă de frumusețea din gospodărie și fac curat.

Semnificația duhovnicească a acestei sărbători este că și noi îl primim pe Iisus în inimile noastre ca pe Mântuitorul nostru, precizează preotul Ioan Cosoi. Urmează Săptămâna Patimilor, când fiecare zi este un eveniment în mântuirea neamului omenesc și momentul liturgic în care Iisus a refăcut legătura noastră cu Dumnezeu, legătura de biruința asupra morții și asupra păcatului. În Săptămâna Patimilor oamenii vor fi concentrați pe pregătirea de Paști, pe pregătirea spirituală, dar și cea materială.

Sărbătoarea Intrării Lui Iisus în Ierusalim este descrisă pe larg în toate cele patru Evanghelii. Este menționat momentul când Iisus își încheie activitatea Sa pe pământ ca Învățător, ca Mântuitor, ca Hristos, ca Misia și în ultima Sa călătorie El vestește ucenicilor Săi că vor merge la Ierusalim unde Fiul omului va fi dat în mâna cărturarilor, fariseilor și a preoților care îl vor judeca și îl vor da pe mâna păgânilor, romanilor care îl vor batjocuri și îl vor omorî, iar a treilea zi va Învia. Ucenicii și toți simpatizanții Lui Iisus aveau un alt plan. Ei credeau că Iisus va merge la Ierusalim unde va răsturna puterea romană, se va proclama rege, Mesia, ca un stăpân peste Israel, și va instaura împărăția Lui Dumnezeu ca o putere politică.