Batalioanele rusești, cu o forță estimată de peste 127.000 de militari, reprezintă cea mai mare concentrare de forțe militare de la finalul Războiului Rece încoace. Iar Vladimir Putin este, aparent, singura persoană care știe în acest moment cum și dacă va pune la lucru acest întreg arsenal militar.

Conform actualei doctrine a armatei ruse, un „grup tactic la nivel de batalion” (prescurtat, GTB) reprezintă o unitate de luptă alcătuită din circa 800 de militari, la care se adaugă subunități de blindate, artilerie ori antiaeriene.

Aceste GTB-uri sunt create în cadrul brigăzilor clasice de tancuri sau infanterie mecanizată. Ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu a spus, citat de TASS, că Rusia dispune de 168 de astfel de GTB-uri:

Acum, nu mai trebuie să căutăm oameni pe care să-i strângem și să-i adunăm la unitate. Acum avem trupe în stare de alertă permanentă. Dispunem de formațiuni denumite grupări tactice la nivel de batalion. Aceste forțe pot fi desfășurate și să iasă din cazărmi într-o oră de la declanșarea alarmei

Într-un raport public al armatei americane, fiecare astfel de GTB rusesc dispune de 50 de blindate - 10 tancuri și 40 de mașini de luptă ale infanteriei. Acest lucru ar însemna că, pe lângă cei peste 100.000 de militari, Rusia ar avea masate la granița cu Ucraina în jur de 5-700 de tancuri și între 2.000 - 2.800 de alte blindate ori vehicule de luptă.

Tema războiului - un bun pretext prin care Putin atrage atenția de la gravele probleme cu care se confruntă Rusia 

Practic, după cum notează The Economist, Vladimir Putin și-a câștigat capitalul politic de pe urma unor conflicte armate. Ascensiunea sa la putere, în 1999, este direct legată de al doilea război din Cecenia.

A urmat apoi invazia Georgiei, în vara lui 2008, chiar în pragul Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing, război care a marcat decisiv sfidarea pe față a NATO și invazia și anexarea peninsulei Crimeea, în 2014, chiar la finalul altei Olimpiade, desfășurate la Soci, Rusia.

Dar în toate aceste trei conflicte, Putin a avut mai degrabă o atitudine „timidă”: nu a implicat un număr mare de trupe și nu a riscat provocarea de pierderi mari în rândul militarilor.

Unii analiști politici și militari consideră că numărul impresionant de trupe masate la granița ruso-ucraineană nu trebuie văzut neapărat ca preludiul unui nou război: zgomotul asurzitor provocat de „tobele războiului” ar putea fi folosit pentru a acoperi astfel corul celor nemulțumiți de alte probleme grave cu care Rusia se confruntă în prezent: inflația, pandemia ori corupția de la vârful statului.

Presiunea de la granița cu Ucraina ar mai putea avea ca obiectiv identificarea posibilelor fisuri care ar apărea în cadrul NATO, în cazul unei crize în regiune: Ungaria deja a anunțat că nu are de gând să sprijine Ucraina în fața Rusiei și că Moscova și Budapesta au o relație de „respect reciproc”.

Tot de „respect”, dar datorat lui Putin, a vorbit și fostul șef al marinei militare germane, ale cărui aprecieri la adresa liderului de la Kremlin și la faptul că Ucraina e pierdută, au dus, de altfel, la demisia sa din funcție.

Opțiunea unui război total ar prezenta însă riscuri mari pentru Vladimir Putin. O astfel de confruntare ar fi cea mai mare de acest fel în Europa de la terminarea celui De-al Doilea Război Mondial. În plus, chiar dacă rușii și-ar atinge obiectivele, în prima fază a operațiunilor, este de așteptat ca trupele lor să sufere pierderi tot mai grele, cu trecerea timpului, în viitoarele lupte de gherilă.

Peste 100.000 de militari ruși la granița cu Ucraina înseamnă peste 100.000 de arme Kalașnikov cu glonț pe țeavă: iată noua variantă de ruletă rusească pe care Vladimir Putin o flutură acum în fața Occidentului. Fără să fi apăsat, până acum, trăgaciul.