Potrivit Defenseromania.ro, avertismentele celor două țări au venit prin scrisori trimise de fiecare ambasador la subcomitetul Senatului american privind Europa și Cooperarea de Securitate Regională, înainte de audierea (27 octombrie) din subcomitet, privind securitatea în zona Mării Negre.

Poziția Ucrainei

„Rusia a stabilit o zonă mare de excludere A2AD (anti-access/area-denial) pe [Marea Neagră]”, a scris trimisul Ucrainei, Oksana Markarova, în scrisoarea sa, adăugând că Moscova folosește zona ca o rampă de lansare pentru operațiunile sale în Siria. „Abilitatea NATO de a-și apăra statele membre și de a oferi posibilă asistență țărilor terțe (Ucraina și Georgia) a fost grav subminată”.

„Militarizarea în creștere a peninsulei Crimeea pune în pericol nu numai statele riverane Mării Negre, ci și regiunea mult mai extinsă”, a scris ambasadorul, adăugând că NATO ar trebui să elaboreze planuri comune de răspuns în cazul în care Rusia ar întreprinde un atac militar în zona Mării Negre.

O altă recomandare a Ucrainei este: „Să se intensifice prezența navală rotațională a NATO în Marea Neagră, pentru a sprijini libertatea de navigație și accesul pe rutele comerciale”.

Poziția României 

Pe lângă eforturile sale economice și diplomatice în curs, România a spus că, deja, cheltuiește trei miliarde de dolari pentru a-și extinde de nouă ori Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, cu scopul de a găzdui o prezență extinsă a SUA și a aliaților, potrivit Defense News.

Principala recomandare a României este ca aliații să creeze o strategie cuprinzătoare pentru Marea Neagră, în timp ce la punctul doi recomandă România ca un centru pentru mai multe exerciții comune, pentru echipamente militare pre-poziționate și noi forțe.

„O descurajare credibilă poate fi asigurată doar printr-o prezență solidă”, se arată în scrisoarea ambasadorului României la Washington, Andrei Muraru. [Aceasta înseamnă] „creșterea prezenței militare a SUA în România în toate domeniile – terestru, aerian și maritim – inclusiv o structură de comandă și control a SUA.”

[De asemenea, mai înseamnă] „securizarea flancului estic al NATO într-o manieră unitară și coerentă de la Marea Baltică până la Marea Neagră, prin implementarea unei prezențe unice înaintate de-a lungul întregului flanc, care asigură o apărare mai puternică și reduce vulnerabilitățile actuale cauzate de decalajul incontestabil de descurajare pentru regiunea Mării Negre”, se mai precizează în scrisoare.

România, de asemenea, și-a reiterat sprijinul pentru obiectivul Georgiei și Ucrainei de a adera la NATO. 

Există unele diferențe între prezența permanentă a NATO în zona baltică față de cea în regiunea Mării Negre

Alianța menține permanent patru grupuri de luptă multinaționale de dimensiunea unui batalion în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, în timp ce în zona Mării Negre prezența permanentă a NATO este de alt tip, fiind sub forma statelor majore multinaționale de nivel brigadă (MNBDE-SE), divizie (MND-SE) și corp de armată (MNC-SE), pe teritoriul României. 

Turcia are relații strânse cu Rusia, dar în același timp complicate

La audierea din subcomitet au fost invitați și experți în problemele din zona Mării Negre. Unii dintre aceștia consideră că intensificarea activităților militare ale Rusiei ar putea fi o forță care să coaguleze țările din regiune – dacă SUA va deschide calea în această direcție. Aliatul NATO, Turcia, care este puternic la Marea Neagră, a fost istoric reticent față de o prezență militară occidentală în regiune și, în prezent, are legături strânse, dar complicate cu Moscova.

Ian Brzezinski, fost secretar adjunct al apărării pentru Europa și politica NATO sub administrația George W. Bush, chemat la audiere, a sugerat ca Statele Unite, dacă Turcia este inițial rezistentă, să devină creative și să formeze o coaliție a țărilor din regiune.

„Rezistă, dovedește-i valoarea [coaliției] și vei avea o țară precum Turcia, care va bate la ușă și va spune: „Cum pot fi parte din ea?” Și dintr-o dată [coaliția] devine o organizație a NATO”, a precizat acesta.

Totuși, SUA și NATO nu au încă de gând să crească prezența militară permanentă occidentală în zona Mării Negre.

Brzezinski a pledat în favoarea unei strategii și prezențe militare la Marea Neagră conduse de Occident, sugerând că prezența ar putea include o celulă de integrare a informațiilor, baterii de coastă și forțe terestre sprijinite de o brigadă de luptă a SUA dislocată pe teritoriul României și Bulgariei.

Luna trecută, secretarul american al apărării, Lloyd Austin, a vizitat aliatul NATO, România, și aspiranții la alianță, Ucraina și Georgia, în cadrul unui turneu pentru a-i asigura pe aliați și pentru a-i îndemna să coopereze la Marea Neagră. În timpul călătoriei, care s-a încheiat la sediul NATO de la Bruxelles, nici Austin, nici secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, nu au dezvăluit planuri de creștere a forțelor la Marea Neagră, potrivit Defense News.

„Nu există nicio modificare a capacității noastre operaționale sau a posturii de descurajare”, a declarat, pe 4 noiembrie, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, locotenent-colonelul Anton Semelroth. „Operăm în Marea Neagră și în multe alte zone din întreaga regiune în mod regulat, ceea ce face parte din angajamentul nostru continuu și reasigurarea față de aliații și partenerii noștri NATO.”

Cel mai probabil, SUA are în vedere, pentru regiunea Mării Negre, intensificarea prezenței rotaționale, prin dislocarea mai frecventă a navelor și avioanelor de luptă.

Comentariul autorului: Declarația purtătorul de cuvânt al Pentagonului vine în contextul prezenței în Marea Neagră a unei grupări navale  americane formată din nava comandant a Flotei a șasea - Mount Whitney, distrugătorul Porter (din clasa Arleigh Burke) și petrolierul John Lenthall. În plus, la bordul Mount Whitney, pe lângă statul major al Flotei a șasea, se află și statul major al STRIKFORNATO (Forțele navale de lovire și sprijin ale NATO).

De asemenea, în regiunea Mării Negre, Forțele Aeriene ale SUA au mai dislocat recent, pe teritoriul Romaniei și Bulgariei, avioane de luptă F-15, pentru operația Castle Forge.

Referitor la actuala prezență navală și aeriană americană în regiunea Mării Negre este de remarcat că presa militară americană numește cele două activități ca fiind “operații” și nu exerciții, lăsând să se înțeleagă că dincolo de antrenamentul forțelor implicate, sunt urmărite obiective mai importante, care vor avea  implicații pentru o perioadă mare de timp.