Constantin Stere, în centrul a două evenimente importante

Organizarea Congresului National al Istoricilor Români este o bună posibilitate de a evalua și a reliefa cu mai multă claritate fenomenul comun cultural și identitar, precum și destinul istoric comun al românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Tot în această perioadă de timp, va avea loc Salonul Internațional de Carte Bookfest Chișinău, în cadrul căruia va fi prezentată opera literară și filozofică a uneia din cele mai marcante personalități ale istoriei Basarabiei românești, Constantin Stere, prin intermediul volumului „ Publicistica literară și filosofică” și „Publicistica social-politică” în 5 volume.

Constantin Stere (1865-1936) a fost o personalitate marcantă a României, cunoscut ca scriitor, om politic și avocat. Născut în Basarabia, Stere și-a început activitatea politică în atmosfera revoluționară a cercurilor intelectuale rusești din a doua jumătate a secolului al 19-lea. În condițiile specifice pentru regimul țarist și-a însușit mentalitatea revoluționarului, devenind parte a mișcării narodniciste din Rusia, pentru ce a fost arestat și trimis pe mulți ani în Siberia. După eliberare, a reușit să se refugieze în România, unde a avut o carieră prolifică academică și politică. A devenit profesor de drept, politician și scriitor, fiind unul dintre fondatorii Partidului Țărănesc și un susținător fervent al unirii Basarabiei cu România.

Pentru reforme agrare și democratizare

Activitatea sa politică a fost marcată de o viziune socială orientată spre reforme agrare și democratizare. Constantin Stere considera că țărănimea este factorul fundamental al progresului social și spre aceasta trebuie să-și îndrepte toată atenția un revoluționar, în general oamenii politici progresiști care își propun să servească poporul. Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestui ideal rămănându-i fidel până la sfârșitul vieții.

Viața politică a lui Constantin Stere a fost plină de ascensiuni apreciabile, dar și de căderi dureroase. Este cunoscută polemica politică dintre Constantin Stere și Nicolae Iorga, pe bună dreptate catalogată ca una dintre cele mai importante confruntări intelectuale din România începutului de secol XX. Această confruntare politică și ideologică a avut loc în contextul dezbaterilor intense din societatea românească a timpului respectiv despre viitorul României, modernizare, democrație și direcția politică a țării.

Constantin Stere, fiind unul dintre principalii exponenți ai curentului poporanist, care susținea importanța țărănimii și a reformei agrare ca bază pentru dezvoltarea României, promova idei democratice și progresiste, fiind un critic al elitelor tradiționale și al centralizării puterii. Pe când Nicolae Iorga, o personalitate complexă, istoric de renume, om politic și intelectual conservator, a fost un susținător al ideii de națiune și al valorilor tradiționale românești, fiind în favoarea unui stat puternic, centralizat, și criticând tendințele radicale sau revoluționare. Polemica între aceste două personalități de top a vieții politice și intelectuale a României interbelice deseori degenera în animozități interpersonale.

Polemica Stere - Iorga

Spre deosebire de Iorga, care reprezenta curentul majoritar în societatea românească privind rolul primordial al Transilvaniei în înfăptuirea idealului de unitate națională, Stere acorda această prioritate Basarabiei. El pleda primatul protejării identității culturale și naționale a românilor din Basarabia într-un context în care politicile de rusificare amenințau critic aceste valori, pe când procesele de deznaționalizare din Transilvania sub regimul imperial habsburgic erau mult mai blânde. Simbolică în această privință era pledoaria lui Stere împotriva lui Iorga în Parlament, pe 16 decembrie 1915, în care afirma că destinul României este să fie împotriva Rusiei: „... nu mai avem deschisă decât o singură cale: împotriva Rusiei și pentru Basarabia! Altfel vom pierde și Basarabia și vom rămâne și fără Ardeal. Ardealul nu a pierit într-o mie de ani, nu va pieri nici de azi înainte”.

Ora astrală a politicianului Constantin Stere a bătut în martie 1918, când la Chișinău „Sfatul Țării” urma să decidă soarta Basarabiei amenințată de teroarea bolșevică. Sosit la Chișinău cu câteva zile înaintea votării actului istoric în cadrul organului legislativ al Republicii Democratice Moldovenești, Constantin Stere a avut o influență deosebită asupra evoluției evenimentelor. Deși nu era la moment membru oficial al „Sfatului Țării”, el a participat la multiple discuții importante privind viitorul Basarabiei, în câteva zile având 28 diverse întâlniri cu membrii și conducătorii tuturor celor trei fracțiuni din legislativul basarabean. Prin forța sa de convingere, prin autoritatea de vechi revoluționar Stere într-un mod strălucit a realizat performanța unui avocat fervent și iscusit al unirii Basarabiei cu România, contribuind decisiv la consolidarea majorității necesare pentru adoptarea actului unirii în legislativul basarabean.

Deputat în două parlamente

Autoritatea enormă al lui Constantin Stere a fost validată prin decizia „Sfatului Țării” de a-l coopta, în ședința din 27 martie, ca deputat în componența sa.  După cum constata procesul verbal al ședinței, dar și presa timpului, această propunerea a cules aplauzele furtunoase ale deputaților „de pe toate băncile”. Toți deputații s-au ridicat în picioare și au ovaționat „lung și furtunos” pe profesorul Stere, devenit în urma votului deputat în „Sfatul Țării”.

În discursul fulminant rostit de deputatul Constantin Stere în ședința Sfatului Țării din 27 martie 1918, el a caracterizat momentul politic inedit pe care îl traversa nu doar Basarabia, ci întregul neam românesc. De menționat că la acel moment, Constantin Stere avea și calitatea de deputat în Camera Deputaților din Parlamentul României, fiind absorbit totalmente de problema românească, dezbătută în cercurile politice din Regatul României, dar și peste hotarele lui.

Profeția lui Stere

Votarea de către „Sfatul Țării” a actului unirii Basarabiei cu România a fost primul pas important în realizarea României Mari, care a inclus ulterior unirea Bucovinei (28 noiembrie 1918) și a Transilvaniei (1 decembrie 1918), toate aceste teritorii având majorități românești. Iar meritul Basarabiei la înfăptuirea României Mari a fost cu atât mai excepțional, cu cât Sfatul Țării a votat unirea cu o țară învinsă, aflată sub ocupație germană, o Românie care renunțase la această provincie prin intrarea într-o alianță cu Rusia țaristă, o alianță pe care politicianul Stere a blamat-o încontinuu.

Prin aportul său enorm la decizia Sfatului Țării din 27 martie, Constantin Stere afirma profeția sa adresată politicienilor români anterior, care trebuiau să înțeleagă că „Basarabia nu mai poate avea viață fără România, precum astăzi nici România nu va mai putea trăi fără Basarabia”. Încă un argument profetic și de nezdruncinat al lui Constantin Stere a fost formulat în felul următor: „Dacă este adevărat că un popor își asigură viața istorică numai în măsura în care ființa lui națională se afirmă în cultura lui proprie și distinctă, ca un prinos adus civilizației omenești, – Basarabia, ruptă din trupul națiunii românești, nu poate fi decât o materie inertă”. Această profeție rămâne valabilă și în ziua de azi, luând conturul unei lecții de istorie formulate de Constantin Stere și pentru actuala clasă politică românească de pe ambele maluri ale Prutului.