Asociația obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” menționează că Elena Arzamazova este de naționalitate australiană și moldoveană, care locuiește în Queensland, Australia. În 2004 reclamanta a cumpărat o clădire, în trecut utilizată pentru festivități. Înstrăinarea a fost organizată de către Consiliului local și Primărie. Contractul a fost semnat în fața notarului și clădirea a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile. Cu toate acestea, în 2007 Procuratura s-a adresat cu acțiune de anulare a tranzacției pe motivul că prețul obținut pentru clădire a fost prea mic și că a fost înstrăinat fără licitație, contrar legislației.

După ce prima instanță a respins acțiunea, de două ori, pe motiv că a fost depusă în afara termenului, în 2013 Curtea de Apel a anulat contractul, constatând că autoritatea publică a comis o eroare când a înstrăinat clădirea și a aprobat și înregistrat tranzacția deoarece aceasta era parte a domeniului public și nu putea fi înstrăinată.

Reclamantul a declarat recurs, care a fost respins de către Curtea Supremă de Justiție în 2014. Solicitarea înaintată de către aceasta privind omisiunea Curții de Apel de a dispune compensație pentru investiția în renovarea clădirii a fost declarată inadmisibilă. Ea a înaintat o acțiune civilă împotriva consiliului local și Procuraturii pentru a recupera banii investiție în clădire, care a fost respinsă în 2019. După inițierea acțiunii civile, a fost inițiată o cauză penală, care ulterior a fost suspendată.

Invocând Articolul 1 din Protocolul nr. 1 – protecția proprietății, reclamantul a susținut că a fost privat de clădire și teren fără vreo compensație.

Curtea a concluzionat că a avut loc violarea acestui articol, reținând că privarea reclamantului de clădire i-a impus o sarcină individuală și excesivă și că autoritățile au eșuat să asigure o balanță echitabilă dintre cerințele interesului public, de pe o parte, și drepturile reclamantului la protecția proprietății, de pe altă parte.