Contactată de IPN, Daniela Ursu spune că, atunci când copilul este lipsit brusc de laptele matern, este speriat că-și va pierde mama, iar în viitor acesta va trăi mereu cu frica de a pierde persoana dragă. Există riscul să devină posesivi, să manifeste un comportament nevrotic în legătură cu ceea ce este prețios pentru ei. E o formă de comportament care face rău atât persoanei, cât și celor din jur.

În momentul în care o mamă decide să înceteze alăptatul, trebuie să țină cont și de nevoia sa, nu doar de nevoia copilului. „Recomand încetarea alăptatului blând, pe etape. Atunci când, pas cu pas, mama e atentă la câte mese are pe zi copilul, scoate treptat câte una, în perioade de tip bine definite. De exemplu, pentru început, din cele cinci mese se scoate cea care este cel mai puțin importantă și care poate fi înlocuită. O săptămână copilul e lipsit de această masă și, pas cu pas, în timp se face încetarea alăptatului. În schimb, mama e prezentă alături de copil, îi oferă afecțiune, blândețe, atenție, adică mama nu dispare din viața copilului. Pentru el nu este traumatizant atât faptul că nu primește lapte, dar lipsa contactului cu mama”, explică specialista.

„Dacă încetarea alăptatului se face pas cu pas, copilul nu este traumatizat, el nici nu înțelege acest lucru. La sfârșit, când alăptatul se încetează și noaptea, copilul trebuie să fie permanent lângă mama. Mama îl îmbrățișează, îl legănă, îl ține în brațe cu răbdare. Copilul, chiar dacă nu primește porția de lapte, dar o are pe mama alături”, spune Daniela Ursu.

Pentru a evita situațiile tensionate în cuplu, psihologul recomandă partenerilor să fie mereu împreună, să facă o echipă, să fie atenți la nevoile amândurora. „De exemplu, nu e bine ca tata să plece de acasă în această perioadă, să intervină bunica. Le recomand să păstreze aceleași obiceiuri, viața trebuie să rămână aceeași. Tata este mai atent, oferă mai mult sprijin mamei, pentru că ea trece printr-o perioadă traumatizantă. Îi asigură starea de bine prin ajutorul pe care îl oferă sau, chiar o poate o înlocui pe mama în unele momente, daca are un contact cu copilul, făcut anterior. Să mențină mediul obișnuit pentru copil, ca acesta să înțeleagă ca există stabilite”, a îndemnat Daniela Ursu.

Psihologul a mai spus că este important ca decizia de încetare a alăptării sa-i aparțină mamei, să nu fie forțată de nimeni. „S-o facă lent, pe etape, dar să ajungă la finalitate. Să nu o facă prea târziu, pentru că nu e benefic pentru un copil să fie alăptat la un an jumătate-doi. Nu mai este vârsta specifică pentru că suptul este inutil deja. Nu mai are niciun beneficiu faptul că copilul este alăptat. Suptul duce la tulburări de pronunție și articulație. Una an este prea puțin, iar 2,5 ani este prea mult. Înțărcatul se face la un an jumătate-doi, când copilul a primit deja tot de ce a avut nevoie”, subliniază psihologul, care este și specialist în logopedie.

O femeie care are starea de bine și își simte nevoile, își ascultă intuiția și procedează așa cum trebuie. Una care e îngrijorată, neliniștită, frustrată, influențată de părerile celor din jur, nu poate simți vocea intuiției și se lasă convinsă la un an sa înceteze alăptatul și apoi se simt vinovată peste ani, a mai spus Daniela Ursu.