De la Mihai Ghimpu aflăm că instalarea pietrei comemorative a fost ideea fratelui său, Gheorghe Ghimpu, disident în perioada regimului comunist, cel care în anii 70 a fost învinuit de naționalism și deținut într-un lagăr cu regim sever din Siberia.

Dialogul l-am realizat, fiind în vizită la Colonița, la casa părintească a lui Mihai Ghimpu. Multe au rămas în afara înregistrării - lacrima din ochi atunci când ne povestea despre tatăl său, care a fost profesor în timpul administrației românești și care nu a dorit să colaboreze cu regimul comunist; despre mama sa, în memoria ei și în spiritul tradițiilor naționale fiind îngrijită casa parintească; despre frații mai mari și mai ales despre badea Gică – căruia îi ducea genți cu de-ale gurii acolo, în fundul Siberiei, unde a fost dus de comuniști.

„Fratele meu, Gheorghe Ghimpu, a fost deținut politic, precum știți, a stat 6 ani în gulagul sovietic, fiind învinuit în 1966 de naționalism, iar în 1972 fiind judecat. În anii 90 am început, prin activitatea în cadrul Frontului Popular, să renaștem național, să ne reîntoarcem la limbă, alfabet, tradiții, cultură - atunci s-au început toate. El cunoștea ce s-a întâmplat cu acest popor în timpul ocupației, pentru că a studiat istoria, trecutul, știa unde sunt locurile unde au fost executați mulți patrioți. Cineva a fost omorât numai pentru faptul că a lucrat la CFR, sau pentru că a fost primar de Durlești – așa cum s-a întâmplat la fostul Consulat al Italiei, unde a fost sediul NKVD. Știm că acolo, în gropi comune au fost găsite zeci de cadavre ale unor oameni simpli, muncitori, intelectuali, studenți, preoți. Au fost executați fără vină, maltratați, aruncați în gropi cu var”, spune Mihai Ghimpu.

„Când rușii au fugit, în 1941, au fost descoperite aceste crime. Așa făceau comuniștii în toată perioada lor – intelectualii trebuiau nimiciți, iar cu ceilalți faci ce vrei, cu masele care-s mai puțin informate și mai puține cunosc, sau în genere nu cunosc istoria.

Fratele meu (care a fost și președintele Asociației deportaților și deținuților, celor care au luptat în Armata Română), cunoscând aceste lucruri, a pus peste tot câte o cruce sau o piatră. Monumentul de la Gară, pe care l-a ridicat primarul Dorin Chirtoacă tot e ideea fratelui nostru. Desigur am continuat și eu ideea. În afară de Piatra comemorativă din Piața Marii Adunări Naționale, împreună cu autoritățile locale, Partidul Liberal a înălțat circa 300 de pietre funerare prin localități, în memoria victimelor represiunilor comuniste, a deportaților, represaților, a celor care au murit în perioada foametei organizate”.

Acele monumente, pietre comemorative, au fost un început, pe care urmau să fie așezate însemne mai temeinice ale memoriei noastre, capabile să deștepte demnitatea națională a acestui popor, consideră Mihai Ghimpu. Aceste începuturi trebuie să fie continuate printr-o politică de stat – prin comemorarea personalităților, a rudelor, perpetuarea tradițiilor și a culturii, a identității noastre. Această politică de promovare a Memoriei neamului era imperios necesară încă cu mulți ani în urmă, pentru a schimba mentalitatea lui homo sovieticus, necesitatea ei se menține până azi:

„Noi, din păcate, ducem lipsă de memorie. Noi ne mândrim și depunem flori la ostașul sovietic - cu toate că ostașul e ostaș și nu-i vinovat – dar el a intrat cu arma în casă și le-a ordonat compatrioților noștri să se urce în mașină în 15 minute, atunci când au avut loc deportările. Perpetuarea memoriei trebuia să fie o politică de stat. Statul trebuia să adopte mai multe măsuri. Am încercat, dar controversele din Parlament nu ne-au permis – o fracțiune reprezintă cursul rusesc, una cursul european, alta cursul românesc”, spune Mihai Ghimpu.

Un interviu cu politicianul Mihai Ghimpu, realizat de Alina Rusu, îl puteți audia în fișierul audio, atașat materialului.