Echipe de istorici și studenți la istorie, efectuează anual expediții de cercetare și documentare pe urmele concetățenilor noștri care au fost ridicați în cele trei mari valuri de deportări – 1941, 1949 și 1951, de către regimul stalinist și duși în cele mai îndepărtate regiuni ale URSS-ului. Echipa „Expedițiile memoriei 2019” a ajuns în acest an regiunea Tiumen din Federația Rusă.

Virgil Mărgineanu, director OWH Studio: „Teritoriul regiunii Tiumen din Siberia, în care au fost deportați peste șapte mii de moldoveni în cel de-al doilea val de deportări din Basarabia, în 1949, este cât trei Franțe sau cât patru Germanii. Vă dați seama, ca suprafață, ca teritoriu, regiunea Tiumen este foarte-foarte întinsă, de la munții Ural până la Oceanul Înghețat. Vorbisem cu câțiva deportați și rude de-ale lor, care ne spuneau că în regiunile în care au fost deportați moldovenii se poate ajunge doar cu elicopterul, sau iarna - pe râu. În rest, drumuri de acces nu există. În 1949, în noapte de 5 spre 6 iulie, foarte multe familii din Strășeni, Călărași,  Ialoveni, anume din centru, aceste vagoane au ajuns în Regiunea Tiumen. Trenul a ajuns la Tiumeni, după aceasta oamenii au fost divizați, pe camioane, pe barje, după cum ne povestea unul din protagoniștii expediției, și duși până la ultimul punct, în pădure. Am mers pe acele drumuri, am repetat drumul pe unde au fost duși străbunii noștri fără niciun fel de pregătire, cu ceea ce au reușit să ia de acasă, ca să-i lase în mijlocul pădurii”.

Maria Gogu, istoric: ”I-am cunoscut în această expediție pe Tudor și Augustina, doi verișori născuți în Siberia, bunicii și părinții lor fiind deportați în 1941, din ținutul Herța, pentru că aveau copii care învățau la București. Din această cauza au fost numiți trădători de țară. Tudor povestea că mama lui a fost deportată când avea 16 ani, împreună cu sora ei de 18 ani. El ne povestea că atunci când se uită la fetele lui cât sunt de fine, nu-și poate imagina cum să aduci două copile într-o taiga siberiană, fără haine, pentru că munca la care au fost silite cele mama lui și sora ei era la pescuit iarna, când erau -50 C, ele fără haine… mai întâi trebuia  să spargă gheața. Dacă nu puteau îndeplini planul nu primeau mâncare, iar bunica lor măcina oase de pește și le făcea de mâncare - o turtă ca să nu moară de foame. Condiții greu de imaginat și foarte dure. Dar impresionat este faptul că, deși dl Tudor s-a născut în Siberia, a făcut studii superioare acolo, el se consideră român. Studiază istoria românilor, ne-a povestit despre Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și ne-a zis că visul lui cel mai mare e să meargă în România și chiar să  fie înmormântat în pământ românesc”.