Astfel, echipa de coordonare încă nu știe în ce stare este dispozitivul, pentru că semnalul receptat de un radiotelescop indian s-a pierdut cu puțin înainte ca sonda să ajungă pe Marte.

Experții spun că până în acel moment, parametrii erau normali. Totodată, sonda științifică ruso-europeană TGO, de care s-a desprins Schiaparelli, a încheiat cu succes manevrele de plasare pe orbita lui Marte.

Până acum, doar agenția spațială americană NASA reușise să trimită o sondă pe Planeta Roșie.

Miercuri, la ora locală 14:42 (17:42, ora României), sonda spațială Schiaparelli trebuia să aterizeze pe Marte. La o distanță de doar 6 minute după aterizare, managerii misiunii trebuiau să afle dacă vor face parte din clubul secret al agențiilor care au cunoscut succesul în trimiterea unei sonde spațiale pe Marte.

Cercetătorii vor putea valida sau infirma această afirmație atunci când informațiile vor sosi către misiunea principală Mars Express. Semnalul inițial pe care îl așteptau cercetătorii era reprezentat de o etapă experimentală, menită să ofere rezultate imediate, așadar mesajul cel mai important mai are o șansă să ajungă către Terra.

Aparent, sonda de aterizare ar fi ajuns cu succes în atmosfera planetei, urmând primii pași ai aterizării. Însă aceasta nu a trimis către Pământ mesajul care este așteptat de obicei, semnalul conform căruia sonda spațială ar fi aterizat în siguranță pe suprafața planetei.

Schiaparelli este parte a misiunii numită ExoMars, misiune ce a cunoscut o lungă periadă înainte de a apărea oficial, fiind gândit inițial ca un proiect independent al Agenției, ulterior implicându-se și Nasa, dar din cauza problemelor finaciare a trebuit să se retragă în anul 2012, iar Agenția a apelat la ajutorul Rusiei, care și-a trimis ajutorul.

Schiaparelli are o misiune pur tehnică: de a testa tehnicile de care va fi nevoie peste 4 ani, când va fi inițiată o misiune și mai amplă, ExoMars 2020. Momentul cel mai greu pentru Schiaparelli de a se așeza pe Marte,  fiind nevoit să parcurgă 121 de km de atmosferă, raportați la viteza interspațială (21.000 km/h), care au fost parcurși în doar 6 minute. În momentul acela, trebuia să deschisă o parașută care i-a încetinit viteza la 250 km/h.

Cu câteva zile înainte de aterizare, a apărut o problemă care i-a pus într-o situație incomodă pe inițiatorii proiectului: bateriile acestei stații de aterizare nu vor dura la infinit, și vor fi expuse pericolului, mai ales în situații de frig extrem, însă a apărut și motivația ca, în proiectele științifice viitoare, această problemă să nu mai apară, prin crearea unui sistem care să nu se folosească de energia bateriilor.

Sursa: descopera.ro