Reuniunea Teatrelor Naționale Românești din acest an se desfășoară pe fundalul războiului din Ucraina care provoacă tensiuni și încordare emoțională socială și individuală. Artiștii de la 17 teatre de pe ambele maluri ale Prutului au venit la Chișinău pentru a pleda cauza păcii, pentru a susține încrederea în valorile libertății și pentru a menține speranța că omenia, buna înțelegere, solidaritatea, dragostea sunt mai puternice decât armele.

Regizoarea de la București Mariana Cămărășan a spus într-un interviu acordat pentru Radio România Chișinău că teatrul are un limbaj universal, dar și particularitățile sale, făcând referire la războiul din Ucraina:

„E o rană care e vie acum...Ucraina. Naște multe lucruri. Trăim într-o lume în care ne-am aștepta ca supușii unei încercări, solidaritatea să apară imediat. Și descoperim că sunt oameni care își dau voie să fie solidari și generoși și sunt oameni care se apără foarte mult și devin extrem de agresivi și ajung să susțină lucruri inimaginabile. Cred că toate aceste încercări foarte grele la un moment dat vor trece și e foarte important cum trecem prin ele, cum ne vom privi noi înșine peste o vreme când pericolul va dispărea, când răul se va topi. Dacă vom fi bine sau nu cu ceea ce am făcut. Mă gândeam la ceea ce se întâmplă în Moldova care este mult mai vulnerabilă decât România în această încercare, aici e mult mai prețuit faptul că putem să ne întâlnim, că putem continua o existență normală. (...) Ce se întâmplă acum în Ucraina a schimbat felul cum vedem multe lucruri.”

Mariana Cămărășan spune că atunci când o mână de oameni încearcă să schimbe lumea prin violență devine foarte grav pentru majoritatea. Totodată, regizoarea spune că e admirabil că în Ucraina, în perioada de război, actorii continuă să facă teatru. „Teatrul este o vibrație comună, amplifică și calibrează trăirile sufletului Descoperim că avem aceleași credințe și valori. Și avem nevoie să ne confirme teatrul aceste valori. Teatrul e un loc în care oamenii cu adevărat vin și împărtășesc nevoile prin care trec și soluțiile pe care le găsesc. Teatrul nu te învață cum să trăiești, ce să trăiești, dar te învață să devii atent la tine, te pune în contact pe tine cu tine, și asta mi se pare individual, și ca o comunitate.”