Retrospectiva anului 2022 pe segmentul transnistrean | Vicepremierul Oleg Serebrian: Pe domeniul politic - cred că niciodată după 1992 distanța n-a fost atât de mare (AUDIO)

  • 30 Decembrie 2022 10:14
0%
00:00:00
00:00:00

Retrospectiva anului 2022 pe segmentul transnistrean și la ce să ne așteptăm de la 2023 pe acest domeniu, aflați de la vicepremierul pentru reintegrare, Oleg Serebrian, invitat în cadrul emisiunii Dosar Transnistrean de la Radio Chișinău realizată în colaborare cu Zona de Securitate.

Negociatorul șef se arată convins că anul 2023 poate să aducă un pas semnificativ pe dimensiunea reintegrării țări.

„Anul 2022 va rămâne în memorie ca anul în care Republica Moldova a devenit stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană și este un pas uriaș în direcția dorită de noi toți. Sper că anul 2023 să aduc un pas la fel de semnificativ și pe dimensiunea reintegrării țării, deci nu reintegrarea definitivă, departe de gândul că vom reuși în 2023 acest lucru, dar cel puțin să vedem un pas în direcția potrivită. Sunt încrezător în aceasta.”

Jurnalist: Domeniul dvs a devenit în acest an foarte popular, foarte discutat este și din cauza războiului și din cauza acestei situații incerte de securitate la nivel regional, un interes care a făcut așa încât oamenii să ceară și un plan de reintegrare pe final de an. Aici aș vrea să vă întreb dacă în acest an noi ne-am apropiat, aceste două maluri ale Nistrului și dacă acest interes vă responsabilizează mai mult.

Serebrian: - Responsabilitatea, într-adevăr, este foarte mare. Bănuiesc că a fost tot timpul un segment cu responsabilitate sporită acum, ținând cont de circumstanțele din regiune de toate problemele de natură politică, militară, economică și socială. Sigur că atenția asupra acestui dosar, cum spuneți dumneavoastră, a devenit și mai mare. Legat de așteptări. Să zic așa pentru 2023 sunt moderate pe anumite locuri, sunt chiar poate pesimist în legătură cu faptul că am putea avansa prea mult și făcând analiza anului care a trecut. Este interesant să constatăm că pe anumite segmente s-a produs o apropiere pe anumite segmente, s-a produs o îndepărtare, deci dacă pe segmentul economic sau social s-a constatat o apropiere și da, s-a demonstrat faptul că, în principiu, Republica Moldova continuă să funcționeze mai mult sau mai puțin ca un mecanism economic unic. Pe domeniul politic - cred că niciodată după 1992 distanța n-a fost atât de mare. Sigur că auzim dinspre Tiraspol aceste acuzații că Chișinăul ar fi responsabil de deteriorarea dialogului politic. În realitate, noi nu avem nicio responsabilitate, nu că aș declina faptul că poate și noi ar trebui să fi fost mai insistenți pe anumite capitole, dar primul a fost războiul, fără îndoială, agresiunea Federației Ruse contra Ucrainei, care a perturbat în totalitate toate mecanismele de negociere și le-a făcut imposibile, în al 2-lea rând poziția Tiraspolului a fost ostentativă pe anumite capitole și comportamentul lor. Citez din memorie câteva declarațiile făcute de negociatorul-șef al Tiraspolului la Moscova privind independența regiunii și alipirea ei la eventuală la Federația Rusă. O serie de alte declarații amenințătoare ale pretinșilor oficiali de la Tiraspol cu tensiuni suplimentare, chiar cu posibilitatea redeschiderii conflictului, dacă ne amintim în primăvară, au fost astfel de mesaje destul de transparente, nici măcar nu prea voalate, firește că genul ăsta de mesaje nu putea să ducă la sporirea încrederii.

Da, într-adevăr, există critici la Tiraspol pe mecanismul introdus la unu august privind controlul suplimentar la frontieră. Nici nu e vorba de un control suplimentar. Este vorba de prenotificare. Această pre notificare are loc atunci când aceste persoane de la Tiraspol, care îndeplinesc de facto anumite anumite funcții, cum este cazul domnului Ignatiev, negociatorul șef, se deplasează cu misiuni, mă rog, nu sunt misiuni private, să spunem misiuni de lucru peste hotare și atunci solicităm aceste pre notificări. Da, a fost incidentul care a fost recent cu Vitalii Ignatiev la aeroport, dar el a refuzat să ne pre notifice, deci n-a fost o prenotificare. Firește că acestea lasă un fel de urmă pe raporturile… un fel de gust amar și ne-a condus în principiu la acest impas.

Este anul cu cele mai puține reuniuni la nivel de grupuri de lucru, mai puține chiar decât în perioada pandemică. Da, într-adevăr, pe anumite sectoare, practic, nu s-a avansat sau chiar s-a produs o deteriorare drepturile omului bunăoară, unde nu am reușit să organizăm în acest an nici-o ședință a grupului de lucru.

Jurnalist: O remarcă aici la acea vizită care nu a mai avut loc a domnului Ignatiev. Din informațiile pe care, noi jurnaliștii, le cunoaștem e că dumnealui practic a venit cu 30 de minute înainte de zbor și practic, acest control obișnuit nici nu reușea să treacă în mod normal.

Serebrian: Da, în principiu asta este, a fost un pic provocatoare situația. S-a mai invocat și cazul așa- zisului președinte al Sovietului Suprem, care ar fi fost controlată în exces, cel puțin în mass-media din regiunea transnistreană s-a făcut mare caz pe aceasta, bun se întâmplă ca și alți cetățeni să fie verificați, mai ales dacă au pașapoarte străine. În condițiile actuale, este o măsură sporită de securitate și nu a fost cu rea intenție, asta am explicat și partenerilor internaționali care s-au interesat de aceste incidente.

Jurnalist: Până a va începe cariera dumneavoastră diplomatică, ați fost foarte activ în politică de aici la Chișinău. Vreau să vorbesc de perioada din 2005, când s-a făcut acea lege privind statutul regiunii transnistrene, acum din nou se cere un plan de reintegrare și practic, tot dumneavoastră sunteți într-o oarecare măsură resposabil să-l faceți. Eu știu că este foarte prematur să vorbim despre termeni concreți sau anumite articole concrete, dar care sunt liniile roșii acestui viitor plan de reintegrare?

„Ceea de ce avem nevoie, în condițiile actuale, este o strategie a reintegrării, adică care sunt pașii pe care urmează să le întreprindem, cum îi întreprindem, cu cine urmează să îi facem, în sensul în sensul ăsta se cere o revizuire.”

Serebrian: - Știți că este o confuzie la mijloc, pentru că am văzut că se vorbește mult în spațiul public de acest plan de integrare și e confuzie între plan și strategie, strategie de integrare nu este statutul. Sunt pași care se întreprind în vederea atingerii unui scop și sigur că ele pot fi modelate în dependență de diferite situații. Care e situația Ucrainei? Care e situația noastră? Ce punem înainte, ce punem ulterior, de exemplu, da, nu este un secret că poziția noastră constantă a Chișinăului a fost și rămâne de altfel, că să separăm retragerea trupelor ruse și munițiilor de procesul de reglementare, acestea sunt 2-a lucruri separate, Tiraspolul și alții insistă pe o legătură între ele, o sincronizare acestui proces, după noi, procesul de demilitarizare trebuie să preceadă procesul de reglementare propriu-zisă.

Deci problema nu este atât în statutul propriu-zis al al regiunii. Statutul decurge din legea din 2005 marii lucruri nu avem ce inventa la asta, deci legea din 2005 a cărei co-autor am fost în principiu stabilește acele linii roșii pentru noi, deci viitorul statut al regiunii este în grosso modo să spunem așa descris acolo și el decurge de acolo anumite lucruri care trebuiesc doar concretizate. Ceea de ce avem nevoie, în condițiile actuale, este o strategie a reintegrării, adică care sunt pașii pe care urmează să le întreprindem, cum îi întreprindem, cu cine urmează să îi facem, în sensul în sensul ăsta se cere o revizuire.

N-am dus lipsă de planuri de reintegrare planuri de statut mai exact pentru că iarăși revin la ideea de confuzie între strategie a integrării și un proiect de statut. Proiecte de statut au fost foarte multe, cu domnul Flenchea o dată la o emisiune la PRO TV am numărat 14 probabil proiecte de statut, diferit de origine internă de origine externă. Mai mult sau mai puțin sunt variațiuni pe aceeași temă, după 2005, trebuie să spun că ceea ce am văzut, toate erau mai mult sau mai puțin în conformitate sau decurgeau din această lege nu puteau fi altfel, deci altfel ar fi fost ilegale sau întâi constituționale, dacă vreți.

Jurnalist: Deci mai greu este cu o strategie, un plan pas cu pas cum să o facem defapt?

Serebrian: Absolut, da și la asta anume trebuie să lucrăm și relativ repede, deci probabil că până în vară ar trebui să avem o idee chiar mai repede. Poate o idee concretă despre cum atingem anumite lucruri pe care ni le propunem.

Jurnalist: Interesant, ați menționat cu cine noi ar trebui să facem această strategie, ce ați avut în vedere?

Serebrian: Strategia o facem noi, cu cine lucrăm, de fapt, mai departe, cine sunt partenerii noștri și firește că aici se cere o revizuire și a parteneriatelor. Vedeți chiar și în 2005, situația în Europa în jurul nostru era alta. România încă nu era membru al Uniunii Europene. Nu aveam vecinătatea Uniunii Europene în acel moment, Ucraina era într-o altă situație. Aveam o altă relație cu partenerii din regiunea Mării Negre. Rusia avea o altă poziție în lume. Da, era o țară care avea o mare deschidere spre spre vest și conexiunile anumitor țări din Europa de Vest, dar și Statele Unite erau destul de mari ...și influența. Între timp, lucrurile s-au schimbat foarte mult, deci noi trebuie să reieșim în abordările noastre de azi.

De ce spuneam că este nevoie de de o revizuire totală a strategiilor noastre privind problematica transnistreană, pentru că situația a devenit geopolitică, a devenit alta. Noi suntem stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, deci din start se impune și asta am spus recent și la Bruxelles din start se impune un alt loc pentru Uniunea Europeană. În formatul de negocieri Uniunea Europeană este observator, pentru moment, rolul ei trebuie să sporească, fără îndoială, deci din această perspectivă sigur că e nevoie să adaptăm pașii noștri la situația noua situație geopolitică din regiune.

Jurnalist: - Până ne adaptăm ne mulțumim cu formatele existente... vreau să vorbesc despre unicul funcțional la moment 1 + 1. La ultima ședință din 2 decembrie trebuia să mai aibă loc până la final de an o ședință, pentru că cea de la început de decembrie, nu s-a soldat cu niciun rezultat.

Serebrian: - Cea din 2 decembrie, într-adevăr, nu s-a soldat cu un rezultat concret. Urma să avem o altă întrevedere la finele acestui an, Tiraspolul era cel care urma să convoace probabil că va fi la începutul anului viitor deja, pentru că intrăm în perioada de sărbători să spun că sunt foarte optimist în legătură cu succesul viitoarei reuniuni 1 + 1, greu de spus. Deși avem câteva subiecte care chiar sunt importante și pentru noi importante. Întâi de toate este problema fermierilor din raionul Dubăsari, pentru că la 31 decembrie expiră, mă rog acea permisiune pe care așa-zisele autorități de la Tiraspol oferă țăranilor din regiune proprietarilor de terenuri, mai exact din cele două platouri să acceadă la proprietățile lor agricole situate la est de autostrada Camenca - Tiraspol. Sunt și altele pentru noi asta în momentul de față este tema care va fi foarte importantă pusă în discuție, dar sunt și temele la zi, întotdeauna Tiraspolul vine cu problema importurilor medicamentelor și fitosanitarelor și vedem că este din nou o tema suprasolicitată, să spun așa în presa din regiunea transnistreană, din nou să evocă „embargoul” așa-zisa blocada, „criza”, aceste permanente reveniri la ideea unei crize umanitare deja au devenit o obișnuință pentru toată lumea, adică le-am avut primăvara, le-am avut vara, le-am avut toamna.

Deși nimeni nu a observat evidențele unei crize umanitare sau economice în regiunea transnistreană, pe Misiunea OSCE  la o discuție am întrebat dacă au intrat în farmacie și a observat lipsa de medicamente în farmacii, iar pe unele capitole, pentru că se revocă blocada alimentară, chiar acum cu pește, precum că am lăsat regiunea fără pește înainte de revelion, cum a făcut o declarație domnul Ignatiev recent. Noi am văzut că pe anumite produse s-a importat 800 % mai mult decât decât anterior. Hrișca, bunăoară care tot era evocată în unul din interviurile domniei sale.

Jurnalist: - Odată cu acest sfârșit de an, expiră mai multe înțelegeri, printre care trebuie să fie revizuite acele facilități fiscale care sunt prelungite o dată la jumătate de an pentru agenții economici din stânga Nistrului, mai bine zis. Vorbeam cu dumneavoastră într-un alt interviu că posibil să fie ceva revizuit.

Serebrian: - Este domeniul Ministerului Finanțelor, știu că se lucrează la acest domeniu. Ele expiră pe 31 ianuarie 2023, deci nu 31 decembrie. Sigur că anumite lucruri vor fi revăzute, inclusiv am consultat delegațiile Uniunii Europene, care a avut și anumite sugestii, ținând cont de faptul că și situația noastră s-a schimbat în momentul de față trebuie anumite lucruri în domeniul fiscal vamal să le consultăm și cu partenerii noștri europeni. Ceea ce Tiraspolul nu înțelege de altfel, legat de medicamente, chiar la ultima reuniune 1 + 1. A fost o discuție foarte aprinsă, legată de de ce în luna mai Chișinăul era de acord să facă anumite abateri legate de importurile de medicamente și fitosanitare și toamna am schimbat macazul. Am spus că nu suntem de acord să se facă aceste abateri, deci strict în conformitate cu noile noastre, explicația este simplă: nomenclatoarele noastre sunt racordate la nomenclatoarele Uniunii Europene.

Deci noi fiind stat candidat, suntem nevoiți să respectăm anumite rigori, noi nu privim teritoriul transnistrean ca pe o oază separată sau cu un statut special vamal în cadrul Republicii Moldova, este un spațiu vamal unic. Tot ce intră în Republica Moldova trebuie să se conformeze acestor norme și asta este poziția pe care o vom păstra și am fost foarte tranșanși în acest sens. Cu facilitățile fiscale vamale este același lucru. Situația s-a schimbat, deci în domeniul fiscal și vamal trebuie să avem abordări care sunt sincronizate la cele ale Uniunii Europene, deci suplețea cu care am tratat domeniul dat este mai limitată.

Jurnalist: - Dvs vă întrebați atunci despre tutun și alcool, în ce măsură ele sunt produse de primă necesitate?

Serebrian: - Ele nu sunt produse de primă necesitate și cred că anume în aceste domenii Ministerul Finanțelor va avea o perspectivă nouă.

Cazul Glijin și Pleșcanov

Jurnalist: Vreau să vorbim despre situația drepturilor omului. Ați menționat că nu s-a reușit nicio convocare a niciunui Grup de Lucru pe acest domeniu, Adrian Glijin este un cetățean al Republicii Moldova deținut din 2020 de către Tiraspol și învinuit de pretinse fapte de trădare de patrie în stânga Nistrului, dumneavoastră ați dat un termen când ar putea acesta să ajungă acasă - anul nou. Nu îl vedem pe Adrian eliberat, s-a întâmplat ceva pe acest caz de nu s-a reușit eliberea lui?

Serebrian: Într-adevăr mi-am exprimat speranța că până la finele acestui an problema ar fi soluționată și subiectul a fost discutat și într-un, să spun așa, cadru mai formal și într-un cadru mai neoficial, am venit la Tiraspol cu subiectul respectiv, pentru că este un subiect de rezonanță. El este legat și nu mai este niciun secret pentru nimeni că la Tiraspol el se leagă de un alt caz al deținutului Samoni în partea dreaptă a Nistrului, milițian din raionul Camenca, condamnat de autoritățile constituționale de aici.

Nu suntem la schimb de prizonieri să spunem că mergem pe această formulă. Nu se poate merge și nu este acceptabil ceea ce sugerează cineva că ar fi un act posibil. Nu e posibil - din multe motive, în primul rând că eu nu sunt procurorul General al Republicii Moldova. Nu avem puterea de a interveni în deciziile juridice și pe urmă mai e un lucru pe care mulți îl scapă din vedere. Dăm un exemplu prost deschide un fel de cutie a Pandorei, genul ăsta de schimbări nu se practică, deci noi trebuie să milităm pentru faptul că cei care au comis crime trebuie să-și ispășească pedeapsa. Noi admitem că ni se spune că anumite persoane pe care noi le credem deținuți politici în realitate au comis anumite crime. Poate, poate... aceste persoane trebuie să fie judecate de o instanță din Republica Moldova, deci să ni se ofere toate dovezile, să avem posibilitatea anchetei și vom vedea, nu e cazul domnului Glijin, sunt alte cazuri.

Sunt foarte multe cazuri care sunt discutate, deci mare problemă cu cei deținuți, pentru că i-am catalogat pe toți deținuții din regiunea transnistreană drept deținuți politici, pe toți, pentru că ei sunt, indiferent de crimele, unele crime, într-adevăr, unele monstruoase pe care le-au comis nedemonstrate de o instanță constituțională de o instanță recunoscută. Deci asta este perspectiva noastră. Și atunci, uneori când spunem cum pot să fie 3000 sau 3000 și ceva de deținuți politici în regiunea transnistreană, problema este că toți sunt deținuți politici din perspectiva noastră. Acum pe dosarul drepturilor omului anul ăsta s-au produs câteva mutații proaste. În general, acea așa- zisă lege, votată de cei de la Tiraspol care penalizează pentru „lez majeste” într-un fel pentru atac la autoritate să spun așa creează premise nefavorabile pentru oricine va încerca să apeleze la autoritățile constituționale ale Republicii Moldova pentru a-și apăra drepturile.

Trebuie să spun că aici și în pofida faptului că și OSCE-ul a intervenit și partenerii noștri vestici au intervenit mare lucru nu s-a putut atinge. Rămâne mai departe pe ideea că și Consiliul Europei trebuie să se activizeze mai mult. Îmi aduc aminte că a fost o perioadă când Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei era fosrte activă. Grupul Ilașcu bunăoară a fost eliberat și datorită eforturilor publicității care s-a făcut acestor cazuri, problema cazurilor strigătoare la cer din Republica Moldova este că ele sunt anonime în afara Republicii Moldova, deci aici cei care ne critică trebuie să recunosc că avem o problemă de comunicare mai curând pe exterior. Se comunică misiunilor, ar trebui să facem mai mult și trebuie să spun că voi face personal mai mult în acest sens de la tribunele unde avem acces cazurile respective să fie făcute cunoscute. Am vorbit în această toamnă cu deputați din Bundestagul german să fie făcută o declarație a mai multor grupuri parlamentare din Bundestag pe situația drepturilor omului din Transnistria și am expediat deja mai multe informații despre cazuri particulare de acolo am evocat acest caz și la Bruxelles, inclusiv în discuții cu domnul Borrell, dar recunosc că trebuie să facem mai mult pentru scoaterea în afara acestor acestor dosare. Cazul Grupului Ilașcu a fost foarte cunoscut drept că cunoașterea notorietatea acestui caz s-a făcut în timp s-a făcut în ani și s-a făcut și cu concursul masiv al Consiliului Europei pe care îl vrem mai implicat în acest dosar al respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană.

Jurnalist: Acest schimb de prizonieri, dacă putem să spunem așa, sugerat, subtil de Tiraspol, ar putea genera un nou val de răpiri oricând, Tiraspolul ar avea vreo problemă pe care vrea s-o rezolve…

Serebrian: Asta și spuneam pentru că creează premise pentru, mă rog, alt gen de comportament și noi am vrea să evităm asta, deci trebuie să găsim măsurile, să adaptăm măsurile noastre la…si realitatea politică și juridică într-un fel, pentru că cineva va trebui chiar să admitem că un astfel de schimb are loc cineva. Până la urmă va trebui să poarte responsabilitatea de ce s-au admis aceste eliberări a unor persoane din condamnate pe bune, pe drept de autorități constituționale, din penitenciarele din Republica Moldova? Și așa ceva nu-și va permite nimeni să își asume o astfel de responsabilitate.

Serebrian: Vreau să mai vorbim doar despre un caz, ultimu,l cazul lui Victor Pleșcanov, reținut pentru exprimarea opiniei în mod public, susținerea sa față de poporul ucrainean în acest război, dumneavoastră ați solicitat după tentativa acestuia de suicid, din păcate, să îl viziteze misiunea OSCE în locul de detenție. Cunoașteți mai bine decât noi dacă sunt evoluții pe acest caz?

Serebrian: - Din păcate nu sunt și răspunsul a fost dezarmant, răspunsul primit de la Tiraspol, nu știu ce răspuns a dat misiunii OSCE care trebuie să insiste mai departe, să aibă acces, să-l vadă. Noi însă nu am putut obține nici măcar informații despre starea lui de sănătate, pentru că ni s-a spus că este un element al anchetei, ce este foarte curios, pentru că starea de sănătate a cuiva nu este un element al anchetei. E adevărat noi am solicitat și mai multe informații despre capetele de acuzare care i se pot aduce sau pe ce este investigat, dar am întrebat și despre efectiv starea lui de sănătate, am vrut să ne documentăm la asta, dar și noi și OSCE și ceilalți parteneri din formatele de negocieri vor insista mai departe pe vizitarea lui, adică trebuie să avem ca și în cazul domnului Glijin, o confirmare oficială credibilă despre starea persoanei respective.

Jurnalis: Noi vorbim cu familiile persoanelor deținute și ei de fiecare dată ne spun că cum așa, Chișinăul fiind capitala unui stat recunoscut, nu are niciun instrument de presiune, de a elibera aceste persoane. Pentru ei nu este clar de ce noi nu am putea să eliberăm aceste persoane, atât timp cât ni se spune că avem foarte multe pârghii de presiune după 24 februarie și noi discutăm despre cazuri concrete, dar ar trebui un mecanism care să fie aplicat pentru toate deținerile ilegale și ca un noi răpiri, noi deținuți politici să nu mai fie. Deci, cum putem găsi noi acel instrument. vorbiți despre implicarea partenerilor externi, dar noi pe local?

Serebrian: Cei care aduc aceste critici ar trebui să vadă mai amplu și lumea și harta lumii. Dacă vă uitați în Republica Cipru, care este stat membru al Uniunii Europene, are alte pârghii alt statut alt potențial economic. Oricum, atunci când se vorbește despre respectarea drepturilor omului sau problemele care sunt în regiunea secesionistă din partea de Nord a insulei ea este incapabilă să facă aceste acțiuni. Sau cazul Abhaziei sau Osetiei de Sud, deci țările care nu-și controlează efectiv teritoriul mari sau mici, puternice sau slabe nu-și controlează. Deci, da, sunt, sunt niște pârghii. Întotdeauna pui în balanță anumite acțiuni pe care le poți face, pe care nu le poți face, pentru că este ca într-un, cum să spun, trebuie să vezi și pașii următori, ce faci, ce iese din asta.

Noi suntem conștienți de faptul că anumite presiuni care se fac, atunci când vorbim prea des, prea mult despre anumite cazuri concrete și am fost informați recent chiar de foști deținuți din regiune. Nu întotdeauna fac bine, deci scoaterea prea mult în vileag a unor nume în public, discuții din partea noastră sau, cu bune intenții, din partea unor jurnaliști, organizații neguvernamentale. În aceeași seară, oamenii respectivi au probleme în celulele lor și mari, adică ei nu sunt bucuroși de această atenție și este iarăși un fel de.. și pe urmă, prin intermediul rudelor trebuie să ajungă la noi acest lucru, că lor li s-a întâmplat asta. Da, e regretabil, pentru că trebuie să găsim o un fel de mijloc de mediană. Pe de o parte, trebuie făcute cunoscute numai decât cazurile, abuzurile care se fac, pe de altă parte, suntem conștienți că lovesc și în deținuții care sunt în totalitate în mâna lor, așa au mână liberă torționarilor să acționeze cum vor.

Recent la Biroul politici de reintegrare a fost domnul Oleg Horjan, care a avut o discuție cu un șef de secție de la noi, Eugen Cara, care a vorbit despre condițiile de detenție, despre presiunile psihologice care se pun pe deținuți, despre presiunile fizice, adică abuzuri fizice care sunt asupra prizonierilor, incredibile, de fapt și probabil chiar ar fi interesant să se discute pentru a afla și am recomandat și celor de la organizații neguvernamentale, dar și organizații internaționale de la Crucea Roșie la OSCE să aibă astfel de discuții pentru a vedea care este realitatea din așa zisele instituții penitenciare din stânga Nistrului.

Jurnalist: Toți spun despre această unealtă economică, că anume, prin metodele economice putem să îi eliberăm pe aceste persoane. Văzusem recent o analiză a Centrului Expert Grup care constata că economia regiunii transnistrene va fi într-un declin continuu și în 2023, salariile vor scădea, chiar dacă ele sunt de 2 ori mai mici decât pe malul drept. Cum va putea Chișinău să gestioneze această situație, pentru că o masă de oameni nemulțumiți în stânga Nistrului ar putea genera anumite riscuri?

Serebrian: Într-adevăr, așa este e o problemă și pe malul drept și pe malul stâng trebuie să ținem cont de faptul că acei cetățeni trebuie să aibă, mă rog, un minim de existență și sunt 300.000 de cetățeni ai Republicii Moldova. Totuși, sunt departe, în pofida acestor cifre, pentru că scăderile, adică declin economic este peste tot. Războiul din Ucraina a afectat toată lumea, pe unii mai mult pe alții mai puțin firește că regiunea transnistreană, care era foarte legată de piața ucraineană de comerțul cu Ucraina sau prin Ucraina, mai exact, tranzitând acolo, a fost afectată mai mult, poate chiar mai mult decât partea dreaptă a Nistrului. Totuși, nu aș fi de părere că acest declin duce chiar la colaps, adică să spunem că este chiar o criză umanitară și să dăm apă la moară astfel, celor din partea stângă a Nistrului care spun uitați-vă Chișinău ne blochează, deci avem nevoie de un ajutor internațional să ne dați bani, să ne dați să vină Crucea Roșie, să cine să mai vină ca să-i ajute. Este departe de realitate această situație alarmistă pe care o propagă presa transnistreană, întreprinderile cea mai mare parte a lor din regiunea transnistreană funcționează, da, la capacități mai scăzute decât anterior. Da, prețurile s-au ridicat, ele s-au ridicat peste tot și în partea dreaptă a Nistrului este o presiune foarte mare pe cetățeni. Firește că ne gândim și la cetățenii noștri din stânga Nistrului, în momentul de față ne gândim și la cei din dreapta Nistrului firește că.

Avem nevoie de mai multă expertiză europeană 

Jurnalist: Da, vă întâlniți foarte des cu diferite delegații din Uniunea Europeană și nu doar recent cu o delegație din Franța și ați menționat că simțiți nevoia implicării mai mult a Uniunii Europene pe segmentul transnistrean. Unde exact simțiți această nevoie și ce ar trebui să întreprindă partenerii noștri de dezvoltare?

Serebrian: Prezența Uniunii Europene va fi necesară pe câteva segmente, întâi de toate pe cel juridic și economic, pentru că aici trebuie să sincronizăm foarte bine locul regiunii transnistrene. Noi suntem într-un proces de negocieri cu Tiraspolul, da, dimensiunea economică este una foarte, foarte importantă: vama, fiscul, băncile și așa mai departe. Acum nu putem purta aceste discuții neținând cont de faptul că Republica Moldova este într-un proces de negociere cu Uniunea Europeană, deci trebuie să acordăm aceste discuții purtate cu Tiraspolul și la cele purtate cu Bruxelul. Avem nevoie de mai multă expertiză europeană în acest sens, pentru că deja procesul de integrare europeană este unul care necesită multă capacitate umană, mult profesionalism și expertiză din exterior, și noi trebuie să facem într-un fel o echilibristică, dacă vreți, între negocierile cu cei din stânga Nistrului și cu dreapta Prutului, în dreapta Prutului, având în vedere Uniunea Uniunea Europeană, dar și dimensiune politică, pentru că Uniunea Europeană nu mai poate fi un simplu observator al procesului de negocieri, deci vrem o implicare mai mare a Uniunii Europene, cum a fost și în cazul, bun Cipru a eșuat, în principiu, procesul de reunificare, deși și acolo s-a dorit o sincronizare a procesului de reintegrare a țării cu integrarea europeană. Mie mi se par interesante anumite paliere din dosarul cipriot felul cum s-a avansat sau pe procesul de negocieri acolo sunt și elemente foarte interesante și pozitive, nu că toate ar putea fi extrapolate pe cazul Republicii Moldova, dar Uniunea Europeană a fost prezentă în acele discuții și a fost partenerul principal în principiu extern în procesul de discuții.

Jurnalist: Se vorbește că Germania ar avea cea mai bună experiență cu reunificarea teritoriul lor și ar putea să ne dea o expertiză.

Serebrian: Germania nu cred că are experiență în genul ăsta de procese de reunificare, pentru că era vorba de 2 state, 2 state care nu erau pe deplin suverane, nici una nici alta, în RFG , deși statutul de ocupație a celor 3 puteri victorioase occidentale era limitat de acordurile de la Paris, dar suveranitatea lui RFG -ului nu era deplină, iar RDG - ul avea o suveranitate și mai limitată. Deci, de fapt, experiența de reunificare germană este experiența de înțelegere între puterile victorioase din vest și URSS, nu între Bonn și Berlin, vorbim despre un cu totul alt caz, deci 2 state membre ONU, cu o suveranitate care era limitată de Acorduri internaționale postbelice și cu un regim de ocupație care încă nu era anulat.

În cazul nostru noi vorbim despre un teritoriu care scapă controlului unui stat suveran, deci, după mine, exemplul cel mai la îndemână pentru noi și care poate fi cumva comparabil cu cel al nostru este Slavonia Orientală în Croația și este, de fapt, singurul caz de conflict teritorial de acest gen cu un cvazi stat, da, un stat autoproclamat care dispune de practic toate instituțiile și controlul efectiv al unui teritoriu nefiind recunoscut care s-a soluționat în modul pașnic printr-o administrație internațională care a fost 2 ani de zile în Slavonia Orientală, asigurând o perioadă de tranziție pentru că Croația mai are și exemplul rezolvării prin forță a conflictului cu așa zisa Republica Sârbă, Kraina, Kraina Srpska. În rest, conflictele de acest gen și-au găsit soluție doar prin 2-a metode. Nu există alt precedent decât Slavonia Orientală, care a avut o soluție pozitivă în urma dialogului diplomatic, în rest au fost fie secesiunea - recunoaștere a secesiunii cazului trei. Cazul Singapore, cazul Bangladesh, cazul Sudanului de Sud și așa mai departe. Deci până la urmă, statele au fost neputincioase. Etiopia, țară mare, dar totuși a recunoscut Eretria sau Sudanul a recunoscut Sudanului de Sud și conflictul sa s-a închis sau nu sa închis… 

Noi, întrucât am spus de mai multe ori și rămânem ferm pe această poziție, că conflictul trebuie să-și găsească o soluție pașnică pe care diplomatică avem cel mai aproape de noi și cel mai plauzibil acest exemplu al al Slavoniei orientale, care, apropo, nu a obținut un statut special, s-a integrat lent și definitiv, a devenit o parte normală a Republicii Croate.

Jurnalist: Discutam tot aici în studiou cu alți Vicepremieri pentru reintegrare, experții în domeniu și le-am adresat și lor întrebarea, ce trebuie să fie mai întâi integrarea în Uniunea Europeană și după reintegrarea celor 2 maluri sau noi mai întâi trebuie să rezolvăm conflictul transnistrean ca să putem merge în UE?

Serebrian: Este greu de spus, după mine ar trebui să se producă mai mult sau mai puțin simultan, deci eu cred că procesul este în principiu cronologic, îl putem ajusta în așa fel încât să ajungem cu ambele procese finalizate în același timp, asta ar fi scenariul ideal sau cel mai bun să zicem, nu ideal, în rest poate fi și una și alta. Avem cazul Ciprului care a ajuns în Uniunea Europeană fără a avea problema teritorială pe deplin soluționată. Avem cazul Croației, care întâi a soluționat problema după asta a intrat, deci avem și așa și așa avem modele diferite.

Jurnalist: Sunt ipoteze că ar putea fi o problemă pentru noi, nerezolvarea la timp a conflictului și nu vom putea merge mai departe pe parcursul de integrare în UE. Pentru că avem trupe ruse, trupe de ocupație, misiune de pacificare, deci sunt elemente foarte complexe.

„Lucrurile se vor schimba”

Serebrian: Eu cred că lucrurile se vor schimba în sensul ăsta anul 2022 deja a fost un an al unor schimbări foarte mari, foarte mari. Noi de la distanță vom vedea schimbările care s-au produs de fapt în acest an, pentru că vorbeam la începutul acestei emisiuni, dacă am observat apropieri, am observat o apropiere și spuneam pe segment social economic, chiar foarte mare, pentru că practic, toate întreprinderile de acolo pentru a activa s-au înregistrat în. Partea dreaptă a Nistrului deja, practic, 90 % din cetățeni au solicitat cetățenia Republicii Moldova, ceea ce este o integrare fără precedent. Nu avem astfel de cazuri nici în Abhazia, nici în Osetia de Sud, nici în Karabah și în alte părți. Un nivel de integrare societală atât de de mare. Deci asta cine ar fi spus cu 10 ani în urmă că s-a întâmplat asta, da, sau cu chiar acum 5 ani? Cred că și la nivel se vor produce niște mutații în 2023, poate unele neașteptate și pe această dimensiune și diplomatic și în sensul prezenței militare ruse a mecanismului de pacificare. Cred că în viitorul apropiat problemele vor fi soluționate.

Jurnalist: Pare că știți ceva mai mult, dar nu e cazul să ne spuneți acum..

Serebrian: Spun cei ce ne dorim în sensul ăsta.

Jurnalist: Este o emisiune de totalizare dacă putem să spunem așa, dumneavoastră ați venit în această funcție în ianuarie 2022, curând, aveți un an, cum l-ați simțit acest an, dumneavoastră personal, fiind plecat de mai bine de 10 ani în misiuni diplomatice?

Serebrian: Sigur că revenirea după aproape 12 de ani a fost... am lăsat într-un fel Republica Moldova, am găsit-o în alt fel, schimbată. Au fost schimbări în bine, schimbări în mai puțin bine pe alocuri. Cred că a fost o funcție foarte complicată, într-un an foarte complicat și într-un peisaj foarte complicat, pentru că predecesorii mei au avut norocul să ocupe această poziție în perioadele mai liniștite și prognozabile previzibile. Știam din start sau știau din start ce îi așteaptă în anul viitor, câte misiuni eșuate sau reuniuni eșuate 5 + 2 sau 1 + 1 sau unde vor avea loc. Noi am pornit cu un astfel de plan, războiul din Ucraina sigur că a răsturnat repede totul a creat și oportunități, a creat și anumite complicații care trebuie să le gestionăm pe dimensiunea economică întâi de toate și pe această dimensiune economică s-a demonstrat revin încă o dată la ideea cât de interconectați suntem încă cu toții și chiar nu vorbesc de Republica Moldova, adică ambele maluri ale Nistrului, dar și cu Ucraina - câtă interdependență există și în sensul importurilor conexiunilor comerciale, problema energetică, bineînțeles, foarte complicat.

Pe de altă parte, un an al anumitor oportunități și aceste oportunități au fost și valorificate întâi de toate, e anul 2022 va rămâne în memorie ca anul în care Republica Moldova a devenit stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană și este un pas uriaș în direcția dorită de noi de noi toți. Sper că anul 2023 să aduc un pas la fel de semnificativ și pe dimensiunea reintegrării țării, deci nu integrarea definitivă, departe de gândul că vom reuși în 2023 acest lucru, dar cel puțin să vedem un pas în direcția potrivită. Sunt încrezător în aceasta.

Rezolvăm probleme care nu au fost soluționate timp de 30 de ani

Jurnalist: Ați menționat subiectul energetic este unul mega discutat, la fel ca și cel transnistrean, vom fi noi mai puțin dependenți de centrala de la Dnestrovsk în 2023 este întrebarea pe care și noi o primim foarte des la redacție și eu sunt impusă să vă o adresez dumneavoastră.

Serebrian: Da eu să spun așa că negocierile pe filiera energetic nu au ținut de fapt de negocierile 1 + 1, deși pentru prima oară.

Jurnalist: Dar foarte multe întrebări la dumneavoastră în spațiul online mă refer.

Serebrian: Sunt întrebările, probabil, pentru că ultimele 2 reuniuni în formatul 1 + 1 au abordat și acest subiect energetic. Deși noi nu avem, din păcate, un grup de lucru pentru energie mi-aș fi dorit să fie un grup de lucru pentru energie, pentru că subiecte sunt tot mai multe și Tiraspolul a respins această propunere a noastră de a crea un al 15-lea grup de lucru pe energie și să preluăm și negocierile pe acest pe acest dosar, care anterior erau între instituții. În noiembrie am oferit în marja reuniunii 1 + 1 o platformă care a discutat pe subiectul respectiv să sperăm că în viitorul apropiat, 2024, lucrurile se vor schimba. Ele deja s-au schimbat foarte mult și în 2022 au fost impuși să le schimbăm și la importurile de gaz și pe energia electrică. Noi cred că luna asta este prima lună când nu mai trăim cu importuri de gaz din Federația Rusă, practic da importurile, adică da, consumăm gazul care a fost poate depozitat anterior.

Jurnalist: Deci ar trebui să avem mai multă răbdare?

Serebrian: Ar trebui să avem și răbdare și noi acum rezolvăm probleme care nu au fost soluționate timp de 30 de ani. Asta trebuie să înțeleagă cei care pun întrebarea respectivă, vom fi independenți sau n.? Noi trebuia să ne gândim timp de 30 de ani la independența de centrala termoelectrică de la Cuciurgan/Dnestrovsk. Am ajuns în situația în care, în regim de urgență, am căutat energie pe piața din Ucraina, pe piața din România, Ucraina a fost ea însăși afectată. Asta a redus foarte mult din capacitățile noastre de manevră. Deci da pentru 2023 e greu de prezis că vor interveni niște schimbări majore, dar suntem în direcția bună în direcția potrivită.

 

Tags

Alte Noutati

LIVE: Bună dimineața, România!
Meteo Chișinău
5,52
Cer fragmentat
Umiditate:93 %
Vint:3,6 m/s
Tue
6
Wed
7
Thu
7
Fri
7
Sat
7
Arhivă Radio Chișinău