Ideea acestei drumeții s-a născut în anul 1993, când a participat la Alba Iulia, împreună cu o delegație de deputați, la aniversarea a 75 de ani de la Marea Unire.

Fălești, Sculeni, Iași, Târgu Frumos, Războieni, Mircești, Hanul Ancuței, Piatra Neamț, Bicaz, Lacu Roșu, Gheorgheni, Praid, Blaj, Târnăveni, Jidvei, Blaj, Coșlariu - sunt câteva dintre localitățile străbătute de Ion Mărgineanu pe parcursul celor 29 de zile, în drumul său spre Capitala Unirii.

Echipat cu o cârjă, primită în dar de la un prieten din Germania, un drapel tricolor, cu mult optimism și mai ales cu multă simțire românească, Ion Mărgineanu și-a început drumeția la 1 noiembrie, ora 12.00, din fața clădirii Poștei din Bălți. Locul de pornire a fost ales în mod simbolic, având în vedere că această clădire a găzduit, la 3 martie 1918, Adunarea Zemstvei din Bălți, care a votat o Declarație de Unire cu România. Era prima Zemstvă din Basarabia care semna un asemenea document.

Cu un drapel și o Declarație de Unire din partea tinerilor unioniști din Bălți, profesorul Ion Mărgineanu  a pornit la drum înconjurat de membrii familiei, consătenii din Fundurii Vechi dar și necunoscuți care au venit să își arate susținerea, sensibilizați de gestul său.  

Drumul nu arăta a fi unul ușor, având în vedere anii pe care îi duce în spate, dar și problemele de sănătate cu care se confruntă.  Călătoria a fost însă plină de emoții frumoase și oameni binevoitori.

Drumul din Mircești până la Piatra Neamț, inclusiv localitățile Hanul Ancuței, Tupilați, Totoești, Ștefan cel Mare, a fost unul plin de întâlniri spontane cu primari sau simpli trecători, inclusiv cu regizorul basarabean Igor Cobileanski și echipa sa de filmare.  

Pentru a înțelege mai bine cine este și cum simte Ion Mărgineanu, m-am alăturat și eu drumețului pentru o distanță de aproximativ 50 de kilometri. Au fost patru zile (10-13 noiembrie)pline de povestiri, amintiri, povețe dar și de gânduri la zilele care urmează.

”Urmează calea cea mai grea- trecerea munților. E timp de iarnă, și ar putea să se întâmple de toate. Dar eu sunt înarmat. În primul rând cu voință și dorință de a ajunge la scopul final. În toată ziua pornesc cu curaj  nou. Într-adevăr mă așteaptă munții. Dar să știe munții că și eu sunt pregătit!” îmi spunea hotărât,  înainte de a porni din Girov spre Piatra Neamț.

Pe oriunde a trecut, a avut parte de întâlniri frumoase și oameni curioși să afle de la el mai multe despre Basarabia, despre călătoria sa și mesajul pe care îl duce cu el în capitala Unirii.

Ajuns la Piatra Neamț, drumețul a fost întâmpinat cu pâine și sare, în aplauzele a zeci de persoane, la Biblioteca Județeană ”G.T. Kirileanu Neamț”. Aici a vorbit publicului nemțean, la întâlnirea de suflet organizată în cadrul proiectului ”Maluri de Prut-Basarabia Necunoscută”.

Pe platoul Curții Domnești, simbolul orașului Piatra Neamț, cu Biserica și Turnul Clopotniță construite de Ștefan cel Mare, Ion Mărgineanu s-a întâlnit cu primarul orașului, Dragoș Chitic. Edilul i-a oferit în dar o Diplomă de Apreciere pentru ceea ce realizează în numele românismului.

Cele patru zile petrecute mergând pe jos  alături de profesorul Ion Mărgineanu m-au inspirat și am scris, pentru Radio România Chișinău,  următorul articol:

Drumul Unirii pentru Ion Mărgineanu este un drum al tămăduirii (scurt jurnal dintr-o drumeție istorică)

”După mai bine de 20 de  zile de când a pornit pe jos, de la Bălți spre Alba Iulia, pe Drumul Unirii, profesorul pensionar Ion Mărgineanu, deputat în primul Parlament al R. Moldova, a parcurs deja peste 350 de kilometri din distanța totală de peste 500 de kilometri.

La cei 77 de ani împliniți, Ion Mărgineanu a traversat săptămâna aceasta munții, cu peisajele stâncoase desprinse parcă din povești din zona Cheile Bicazului și Lacul Roșu, cu provocările și dificultățile mersului pe jos în condiții de iarnă.

L-am însoțit pe profesorul Ion Mărgineanu pe jos câteva zile și am înțeles că are în el atâta voință, determinare și răbdare, dar mai ales atâta frumusețe interioară încât nimic nu îi poate sta în cale. Pe unde merge pare că luminează cu puterea și frumusețea gândurilor și a sufletului său, totul în juru-i.

Ziua ”de muncă”, adică de mers, a profesorului Ion Mărgineanu începe dis de dimineață, cu un mic dejun mai consistent care să îl țină pe o distanță de 10-15 kilometri. Nu pleacă la drum niciodată mai târziu de ora opt, asta pentru că, spune el, în zori are mai multă energie, iar picioarele îl poartă mai cu spor. Pe drum nu prea se odihnește, doar când discuțiile noastre ajung la vreun subiect legat de istoria și geografia vreunei țări, a vreunui imperiu apus, sau gospodăria sa din Fundurii Vechi despre care vorbește de multe ori și la care probabil gândurile îi zboară și mai des în drumul său spre Capitala Unirii. Atunci ne oprim, iar profesorul începe să traseze hotărât, cu deja vestita sa cârjă din lemn de prun, pe asfaltul drumului sau iarba vreunui câmp pe lângă care trecem, conturul imaginar ale casei sale din satul Fundurii Vechi, împodobită trandafiri și crizanteme, pe care nu a mai văzut-o de trei săptămâni. Îi plac florile, drumurile bune, fără gunoaie aruncate pe la margini și gospodăriile aranjate de prin zecile de sate pe care le traversează la pas. 

Are ochii albaștri, strălucitori și plini de bunătate, blajini ca o zi caldă de primăvară sau toamnă timpurie.

Chiar dacă nu l-am auzit niciodată plângându-se de nimic, știu însă că sufletu-i sensibil duce cu el greutatea dorului gospodăriei sale, de copii și nepoți,  dar cel mai mult cred că duce dorul soției Cleopatra. A iubit-o foarte mult- pentru că dansa cum nicio altă fată pe care a cunoscut-o în tinerețe nu știa, pentru că îl tempera cu bunătatea ei, pentru cei patru copii pe care îi născuse și puterea cu care s-a ridicat și a mers mai departe după pierderea lui Viorel.

”Lumea se sprijină pe oameni buni, spunea răposata mea nevastă” îl aud adesea citând ca replică celor pe care îi întâlnește în drumul său și sunt curioși să afle unde doarme, ce mănâncă și cum se descurcă la așa drum lung.

”Vă îndemn să vă gândiți la neamul nostru, la frumusețile care sunt alături de dumneavoastră și planificați ca această parte a României să fie parte a vieții voastre” îi ruga el pe basarabeni într-un mesaj adresat ascultătorii Radio Chișinău din incinta primăriei comunei Ștefan cel Mare, județul Neamț.

Cu iarna care se simte din plin de câteva zile, profesorul Ion Mărgineanu a traversat deja munții, cu pante abrupte și porțiuni lungi fără case și oameni care să se adune curioși în jurul său după ce l-au văzut la TV sau au citit în ziare.

Mai are de parcurs ultima sută de kilometri din Drumul Unirii pe care îl face din dragoste pentru Țară, din dragoste pentru copiii, nepoții și mai ales pentru soția sa Cleopatra. Este un drum în care nu atingerea scopului final este ținta supremă ci călătoria în sine. Pentru că o dată cu redescoperirea patriei sale - România, se regăsește pe sine cu împlinirile și dezamăgirile sale, cu bucuriile și tristețile, cu lecțiile învățate sau mai puțin învățate de la viață.

Drumul Unirii pentru Ion Mărgineanu este un Drum al Tămăduirii” (22 noiembrie 2018, radiochisinau.md)

Ion Mărgineanu și cei trei copii

Pe drumul pe jos pe care Ion Mărgineanu l-a făcut  de la Bălți la Alba Iulia, a avut echipă tehnică formată din cei trei copii ai săi. Aceștia și-au împărțit drumul tatei astfel ca, pe toată distanța celor peste 500 de kilometri până în Capitala Marii Uniri să-i fie în preajmă în caz de nevoie.  Virgiliu, Violeta și Dragomir și-au însoțit tatăl pe Drumul Unirii. 

Virgiliu Mărgineanu, președintele Uniunii Cineaștilor din Moldova,  și-a susținut tatăl de la Bălți până la Iași, de unde responsabilitatea asistenței tehnice a fost preluată de sora sa, Violeta Gorgos, documentaristă și regizoare TVR Iași.

Dincolo de Bicaz, în mijlocul munților acoperiți de zăpadă, a avut loc predarea ștafetei către cel de-al treilea frate, Dragomir, care locuiește la București.

Într-un scurt interviu pentru Radio Chișinău, acordat de Violeta Gorgos înainte de predarea ștafetei, a vorbit despre ce înseamnă acest rol de asistare tehnică a tatălui lor Ion Mărgineanu.

„Când am pornit de acasă, mă gândeam să îi luam niște energizante, pentru a avea energie, sau ceva vitamine pe drum, dar am constatat că nu are nevoie. El se încarcă de la întâlnirile pe care le are cu oamenii pe care îi întâlnește. Nu și-a luat un echipament special pe drum, decât hainele sale. Nu vrea să accepte haine sportive sau mai lejere, pentru că el este domnul profesor și trebuie neapărat să poarte cravata la gât. Îl las pe tata cu principiile sale de viață pe care le are să își facă drumeția.  Avem grijă de distanța pe care o are de parcurs într-o zi, să bea un ceai cald, să mănânce o plăcintă pe drum, să nu risipească energia prea mult, să ajungă undeva unde să se simtă bine pentru a se putea relaxa. Această parte organizatorică trebuia să și-o asume cineva și cine altcineva dacă nu noi, copiii lui”.

Ion Mărgineanu s-a pornit în această drumeție fără a avea acordul copiilor, care, însă, atunci când l-au văzut atât de determinat, au trebuit să accepte situația, a mărturisit Violeta(Piatra Neamț, 14 noiembrie 2018)

Ultimii kilometri…

Am revenit alături de profesorul Ion Mărgineanu 10 zile mai târziu, și am parcurs împreună, ultimii kilometri până la intrarea în Capitala Unirii. Mi-am dorit să fiu martoră la emoția ultimilor pași către realizarea visului într-un an istoric și o zi istorică pentru poporul român.

„Ca întotdeauna, vârfurile se cuceresc cel mai greu”afirma Ion Mărgineanu în dimineața zilei de 29 noiembrie în curtea preotului Alin Ghiura din localitatea Coșlariu, comuna Sântimbru, care, împreună cu soția Maria, au deschis larg ușa casei lor pentru acest erou al Centenarului.

Drumul prin comuna Sântimbru, condusă de aproape trei decenii de cel mai longeviv primar din municipiul Alba- Ioan Iancu Popa, a fost cel mai plin de drapele, pe care l-am văzut. Am aflat, chiar de la primar, că fiecare familie a primit câte un Tricolor, pentru a-l arbora la porți și case. La Galtiu, localitatea în care s-a născut Samoil Mârza singurul fotograf al Marii Uniri, drumeții au oprit pentru o poză la bustul acestuia.

Joi, 29 noiembrie în jurul orei 13.00, după un drum de sute de kilometri pe care i-a parcurs pe jos prin ploaie, ninsoare, vânt și ger, Ion Mărgineanu își vedea visul împlinit- ajungea în Capitala Unirii.

„Sunt 520 de km după calculele mele, după alte calcule mai mult. Oricum, sunt conștient că am acoperit distanța aceasta cu dragoste, cu fericire, cu demnitate față de Țara Românească, față de Moldova mea, de satul meu și de cei care m-au petrecut” îmi mărturisea profesorul,  profund emoționat, la intrarea în orașul Alba Iulia.

Nu se consideră un erou în pofida faptului că a reușit să unească și a dat speranță, prin ceea ce a făcut, unor mii de români din toate colțurile lumii care au urmărit fiecare pas al său.

„Ion Mărgineanu este un muritor de rând, om care a muncit și a respectat părinții, copiii, și îi respectă și azi, chiar și pe cei care i-au fost dușmani când am fost ales deputat în primul Parlament al R. Moldova. Nu doresc nimănui niciun rău, ci doresc tuturor numai bine. Restul... vă rog să nu mă faceți erou, pentru că nu sunt erou. Eu am cucerit nu teritorii, dar am cucerit distanțe, eu am cucerit nu oameni, dar bunătatea lor!” îmi mărturisea profesorul ajuns la Alba Iulia.

Momentele istorice se întâmplă o dată la o sută de ani. O zi mai târziu (30 noiembrie) în Sala Unirii, Ion Mărgineanu se întâlnea și ”punea Țara la cale” cu Prințul Nicolae, nepotul Regelui Mihai I al României!

Mai apoi, înmâna solemn directorului Muzeului Unirii, Gabriel Rustoiu, steagul pe care l-a purtat tot drumul de la Bălți la Alba Iulia, și Declarația de Unire a tinerilor bălțeni. Peste ani, cu siguranță, vor avea statut de patrimoniu.

Pe 1 Decembrie, senin ca o zi de primăvară, alături de copii și nepoți, Ion Mărgineanu se bucura în mijlocul a sute de mii de români frumoși, veniți din toată România Mare, de ceea ce au realizat, acum o sută de ani, din dragoste față de țara și istoria lor, înaintașii noștri.

Ion Mărgineanu ne-a cucerit cu determinarea sa, cu sinceritatea și frumusețea sufletului său. Cu inima operată și picioarele bătătorite a străbătut un drum al frumosului, în care a unit români de pretutindeni, un drum în care ne-a redat speranța într-un popor despărțit de o apă,  autentic, plin de bunătate pentru unitatea căruia merită să luptăm cu toții în continuare, până la capăt. 

Ion Mărgineanu- va rămâne cu siguranță cea mai reprezentativă imagine a anului Centenar. Gestul său este unul istoric, pornit din cea mai profundă și curată simțire românească.

Autor: Ina Guțu