Forța de muncă se micșorează, iar rata de ocupare este prea joasă

Anul 2020 a fost dominat de pandemia COVID-19 și de necesitatea măsurilor de susținere a celor afectați de virus sau această criză. Aprobarea vaccinurilor de către agențiile de reglementare a propulsat o doză de optimism în ultimele luni. Accesibilitatea acestora și respectiv implementarea programelor naționale de vaccinare rămâne o provocare pentru țările emergente precum Republica Moldova. The Economist prognozează că Moldova va reuși să-și vaccineze majoritatea populației vulnerabile până la începutul anului 2023. Deși programele de vaccinare vor rămâne prioritatea națională numărul 1, guvernele lumii la fel se vor focusa pe realizarea planurilor de recuperare și relansare economică pentru a redresa provocările pe termen mediu și lung.

Elanul creșterii economice în țările emergente deja începuse să se modereze înainte de anul 2020. Criza pandemică a scos în evidență și mai mult deficiențele structurale. În figura 1, comparăm media previziunilor FMI pentru creșterea economică pe anii 2022-25. Aici am evitat anul 2021 pentru a elimina efectul bazei de comparație relativ la anul 2020, cu media creșterii economice înainte de criză pe anii 2016-19 pentru țările similare ca Republica Moldova[1]. Observăm că o bună parte din acest grup de țări, cum ar fi România, Muntenegru și Ungaria, vor simți o decelerare a creșterii economice pe termen mediu. Republica Moldova probabil că va avea un ritm al dezvoltării economice similare cu cele înainte de criză. Însă oare aceasta e suficientă pentru a crea destule locuri de muncă?

Figura 2 ilustrează rata de creștere a populației cu vârsta de peste 15 ani și respectiv potențialul forței de muncă în următoarea decadă conform previziunilor ONU. Majoritatea țărilor similare Moldovei vor resimți o descreștere a populației apte de muncă, iar la noi acest indicator se va contracta cu 2.4%. O descreștere constantă a populației, în combinație cu una din cele mai mici rate de ocupare a forței de muncă (figura 3), va diminua semnificativ potențialul Republicii Moldova de a-și echilibra finanțele publice, sistemul de pensii și dezideratul constant al elitei politice de a majora salariile. Respectiv, integrarea mai multor persoane în câmpul muncii pentru a majora rata de participare este imperativă.

Mai multe locuri de muncă - un element al securității naționale

Crearea mai multor locuri de muncă este strict dependentă de creșterea economică. Respectiv, în acest comentariu am calculat rata de creștere a PIB-ului în următoarea decadă necesară pentru a impulsiona rata de participare cu 10 puncte procentuale de la nivelul actual de doar 40.4%. Rezultatele unei regresii simple dintre creșterea PIB-ului și creșterea numărului angajaților pe anii 2001-2019 este arătată în figura 4. Astfel, în Republica Moldova, creșterea PIB-ului cu 1 p.p. generează o creștere a numărului de angajați cu 0.2 p.p., ceea ce reprezintă o sensibilitate relativ scăzută, comparativ cu restul țărilor din grupul analizat.

Prin urmare, pentru a majora rata de participare cu 10 p.p., Republica Moldova are nevoie să genereze o creștere economică medie de 7.6% per an în următoarea decadă, ceea ce ar fi mai mult în comparație cu Armenia, Bosnia sau Albania (figura 5).  

Credibilitatea externă este primordială

Noi am argumentat în analizele noastre precedente despre soluțiile pentru atragerea asistenței externe și relansarea economiei, că Republica Moldova ar avea nevoie de cel puțin 135 milioane USD investiții publice suplimentare anual pentru a impulsiona creșterea economică de la 3.8% înainte de criză, până la 5%.

O creștere economică de 7.6% anual pentru a ridica rata de participare cu 10 p.p. în următoarea decadă ar avea nevoie de investiții publice și private suplimentare de minim 400 milioane USD per an. Este adevărat că productivitatea în Republica Moldova, exprimată ca PIB per angajat, este una relativ mică însă e puțin mai mare decât în Armenia, Albania și Ucraina (Figura 6). În același timp, nivelul salariilor medii în țara noastră rămâne a fi unul relativ competitiv versus unele țările din Balcani și Caucaz, spre exemplu (Figura 7).

Nevoia unui plan de investiții și relansare economică

Atragerea finanțărilor externe pentru susținerea investițiilor publice, creșterea ratei de productivitate și respectiv a locurilor de muncă în sectorul real, vor fi primordiale pentru depășirea crizei și sustenabilitatea economiei Republicii Moldova.

Deschiderea partenerilor externi de care se bucură Președinta Maia Sandu creează premisele necesare pentru a schimba radical cursul evoluțiilor economice pentru următorii ani. Această deschidere fără precedent va putea fi valorificată în tandem cu un guvern, susținut de o majoritate pro-reformă stabilă într-un parlament resetat.

Perpetuarea crizei politice, lipsa unui guvern care să vină cu o viziune complexă de relansare economică a țării și care să fie capabil să pună în aplicare măsurile necesare pentru valorificarea asistenței externe, va adânci criza social-economică, amânând dezvoltarea Republicii Moldova, iar cetățenii neajutorați vor rămâne ostatici intereselor politice înguste de grup.

Iată de ce, în pofida confruntărilor politice de moment, cruciale de altfel pentru viitorul țării, autoritățile naționale competente și decidenții responsabili trebuie să străduiască asupra unui plan de relansare economică care să vizeze sectorul real al economiei, susținerea ÎMM-urilor și finanțarea investițiilor publice.

În toamna anului 2020, Comisia Europeană a anunțat susținerea unui astfel de plan de investiții și relansare economică pentru țările din Balcanii de Vest estimat la 20 miliarde EUR. Uniunea Europeană ar putea susține un plan similar și pentru Republica Moldova, în contextul noului Program Indicativ Multianual pentru anii 2021-2027. Iar pentru aceasta țara noastră trebuie să elaboreze o viziune clară, cuplată la obiectivele de dezvoltare durabilă și cele ale Acordului de Asociere, care ar putea sta la baza unui plan - un nou proiect de dezvoltare al țării - ReThink Moldova 2.0.

----

Dumitru Vicol este analist asociat la Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) și strategist pe piețe emergente în Londra. A fost implicat în proiecte de promovarea și dezvoltarea instrumentelor financiare în Moldova. Este absolvent al London School of Economics (Marea Britanie).

Iulian Groza este expert în domeniul relații internaționale, politici europene și bună guvernare. A deținut funcția de vice-ministru al afacerilor externe și integrării europene. În prezent, este Director Executiv al IPRE.