„Joe Biden a apreciat prezența președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, la Varșovia” și „a lăudat-o pentru că își conduce țara «pe calea către aderarea la UE»”, relatează CNN. „Doamna președintă Sandu este aici astăzi [...] eu sunt mândru să fiu alături de dumneavoastră și de poporul iubitor de libertate al Republicii Moldova”, a declarat Biden.

După ce The Financial Times a publicat ieri o analiză a influenței ruse în Moldova, alte două mari cotidiene de circulație internațională își dedică azi editorialele situației de la Chișinău. Britanicul The Guardian consideră că Moldova este „un alt front în războiul lui Putin”. Și, deși „un atac direct e improbabil”, Vestul „nu trebuie să ignore atacurile hibride ale Moscovei” în Moldova.

Se pot identifica în Moldova „trăsături familiare ale manualului de destabilizare folosit de Putin în Europa de Est”: un conflict înghețat, oligarhi rusofili și o minoritate rusă apreciabilă. Ziarul american The Washington Post afirmă că a apărut teama că Putin s-ar putea să nu aștepte sfârșitul luptelor din Ucraina pentru a „lua în colimator următoarea țintă: micuța Moldovă”. „State europene, alături de NATO, au contribuit la o consolidare modestă a armatei moldovene. E răspunsul corect la zăngănitul de sabie al Rusiei. A da înapoi în fața intimidării înseamnă să încurajezi și mai mult acea intimidare.”

Săptămânalul german Der Speigel publică un amplu reportaj din prima linie a frontului, din „iadul” de la Bahmut: „în timp ce Vestul continuă să dezbată câte tancuri moderne ar trebui să-i trimită Ucrainei, și când, soldații din Bahmut continuă să se bazeze pe armamentul lor din epoca sovietică. Dar cât de mult vor mai putea ei rezista?” Agenția ucraineană Unian confirmă situația: „forțele armate ucrainene duc o lipsă acută de anumite tipuri de arme. Au nevoie în special de mine și mortiere autopropulsate multifuncționale. Obținerea rachetelor cu rază lungă de acțiune e o altă problemă presantă”. Postul ucrainean Hromadske TV transmite totuși, citând guvernul de la Kiev, că „Rusia a pierdut în Ucraina aproape 145.000 de militari de la începutul războiului”.

Pe de altă parte, agenția ucraineană RBC apreciază că „una dintre consecințele directe ale invaziei ruse a fost o consolidarea fără precedent a sentimentului euroatlantic ucrainean, ajungând la cel mai înalt nivel din istoria țării”. Un sondaj de luna aceasta arată că 87% din ucraineni susțin aderarea la UE, iar 86% la NATO.

După vizita-surpriză la Kiev, președintele Joe Biden se află la Varșovia pentru a transmite „susținerea totală pentru Ucraina la aniversarea invaziei”, dar și pentru a „sublinia sprijinul american pentru flancul estic al NATO” printr-o reuniune cu liderii Formatului București 9 (B9), informează Reuters.

După Biden, la Kiev a sosit premierul italian Giorgia Meloni, care, citată de agenția ANSA, a „reiterat sprijinul deplin al Italiei în fața agresiunii ruse, Italia nu intenționează să se clintească și nu o va face”, a lăudat „reacția eroică a unei națiuni dispuse să facă orice pentru a-și apăra libertatea, identitatea și suveranitatea” și a apreciat că „în ochii întregii lumii, Ucraina a câștigat deja lupta pentru a-și afirma identitatea”.

Revenind însă la vizita lui Biden, săptămânalul britanic The Economist explică motivul ei: „Angajamentul lui Biden față de Ucraina e unul dintre principalele motive pentru care țara încă mai luptă”. Iar concluzia e lăsată în seama unui analist ucrainean: „Biden a demonstrat în era conducătorilor autoritari că și conducătorii democratici pot fi puternici. Fără el, cine știe unde am fi fost? Ucrainenii înțeleg acest lucru.”

„Vladimir Putin a susțin un discurs naționalist antioccidental în parlamentul rus, încercând să-și justifice invazia din Ucraina. El a dat vina pe Occident pentru conflict și a pretins că NATO discuta înainte de invazia rusă trimiterea de arme către Kiev”, transmite BBC.

Un analist italian citat de cotidianul La Stampa rezumă astfel discursul: „A vorbit clar, făcând uz excesiv de propagandă, ca de obicei. A anunțat că războiul va continua și a mascat înfrângerile încasate până acum invocând o trădare neidentificată a Occidentului”. Ziarul francez Le Figaro reține că „Putin a anunțat marți într-un discurs-fluviu foarte ostil occidentalilor că Rusia își suspendă participarea la acordul New Start privind dezarmarea nucleară și a amenințat să facă noi teste nucleare dacă și SUA vor mai face. De notat că acest lucru nu înseamnă că Rusia se retrage din tratat”.

La Libre Belgique citează reacția șefului NATO Jens Stoltenberg, care „regretă” decizia Rusiei de a-și suspenda participarea la New Start, și care s-a declarat totodată „din ce în ce mai îngrijorat” de un posibil sprijin militar al Chinei pentru Rusia în războiul din Ucraina. De aceeași problemă se ocupă și editorialul din The Wall Street Journal, care observă că Beijingul a acordat până acum sprijin „tehnic și economic” Moscovei, nu însă și „letal”. Ambasadoarea americană la ONU a declarat deja că un astfel de gest al Chinei ar încălca o „linie roșie”. Or, constată WSJ, acest gen de „ultimatum diplomatic” are o „reputație degradată” în urma reacției președintelui Obama la utilizarea armelor chimice în Siria. T

he Financial Times comentează, pe baza discursului lui Putin, că obiectivul final al acestuia este izolarea totală a Rusiei de Occident. În aceste condiții, „represiunea internă e strâns legată de campania din Ucraina”, iar „sfârșitul războiului pare improbabil în viitorul apropiat”.

O perspectivă asemănătoare regăsim și în alt cotidian britanic, The Telegraph: „Nu poate exista pace atât timp cât Rusia rămâne prizoniera autoamăgirii lui Putin”. „Prezentarea războiului din Ucraina ca pe o luptă între rusul David și un Goliat înarmat de Vest ne poate părea absurdă, însă rușii o acceptă.”