Rusia nu ne scapă din ochi, constată și Petru Grovazu de la ZDG. Deși suntem în an electoral, războiul din Ucraina – și nu alegerile din toamnă – rămâne problema Nr.1 pe agenda zilei, susține publicistul. Pentru guvernare, și nu doar, din momentul în care lucrurile pe frontul ucrainean se complică, iar R. Moldova este tot mai des vizată în declarațiile și planurile de război ale Kremlinului. După autor, Riscul cel mare pentru R. Moldova e că Rusia o poate ataca din interior, fără a avea necesitatea să o invadeze fizic. În anii de după 1990 nimeni nu și-a bătut joc mai mult de R. Moldova decât partidele politice de la guvernare, care s-au criminalizat, au criminalizat statul și au compromis puterea în stat. Mai rău decât atât poate fi doar războiul. Și foamea. Aici trebuia să ajungem? Se întreabă Petru Grovazu?

Și DW constată că Moldova arată ca o Crimee în ajun de anexare. Sărăcită, istovită, divizată în opțiuni, depopulată. Are o stare mentală defetistă, înfricoșată. Spiritul luptătorilor din primăvara-vara lui 1992, care s-au opus cu mult curaj și putere de sacrificiu agresiunii ruso-transnistrene, s-a pierdut pe drumul desfundat al independenței. Armata națională a fost metodic dezarmată, demotivată, spoliată de succesivele guvernări pro-ruse sau de cele pretins pro-europene de la Chișinău – corupte, lipsite de viziune și de orice sentiment de patriotism autentic. Însă subliniază DW, în Basarabia abia actualii guvernanți pro-europeni au conștientizat nevoia de a consolida forțele armate și siguranța naționala în general, de a deschide dezbaterea despre o posibilă aderare la NATO. Dar a fost o lungă perioadă când și ei s-au ascuns sub pulpana „neutralității”.. Problema, după DW, este însă că ești nevoit să iei anumite decizii mai radicale, adecvate nevoilor de apărare a țării, într-un decalaj flagrant, pe un fundal de inerție a „maselor largi, populare”, care persistă în închipuiri păguboase și, în subconștientul lor, îi acuză pe ucraineni că se opun „eliberării” lui Putin. De ce nu se înțeleg cu rușii, nu văd că au ajuns la sapă de lemn?...

Potrivit lui Radu Popescu de la Ziarul de Iași, astăzi, în fața noii evidențe politice de la Chișinău, strategia rusă s-a schimbat și acționează în doi pași: mai întâi dezinformează după care amenință, pornind de la acea dezinformare. Ziaristul adeuce drept exemplu bazaconia cu candidatura Președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, la Președinția… României. Inițial, această trăsnaie a fost subtil testată și sugerată de canale media obscure din Republica Moldova afiliate propagandei ruse. Etapa următoare a fost ca această „informație” să fie oferită, „în secret”, către presa din România. Mai mulți politicieni tineri din RO „află” acest lucru și - din goana după like&share - încep să promoveze această idee folosind-o mai degrabă pentru agenda lor electorală. Tema crește și se rostogolește de la sine, făcând (gratuit) exact jocul propagandei ruse. „Subiectul”, odată bine încălzit în România și Republica Moldova, se întoarce la matcă: „Pravda”, oficiosul propagandei de la Kremlin, se arată „îngrijorat” de „scenariul” prin care Președintele Republicii Moldova va deveni și Președintele României pregătind, astfel, „unirea Republicii Moldova cu România”. Iar dacă ziarul poporului rus este îngrijorat, atunci - cum altfel? - Ministrul de Externe al lui Putin trebuie să apară și el la rampă: „Maia Sandu este un președinte care pur și simplu tinde cu ardoare spre NATO. Ea deține cetățenia României, este gata să se unească cu România și în general e gata de orice”. Din păcate, atât timp cât ziariștii și politicienii noștri pică de bună voie (?) în plasa propagandei ruse, toate eforturile de dezmințire ale acestei intoxicări ca la carte vor fi exact ca-n povestea cu nebunul care a aruncat piatra în lac și apoi stă și râde de pe mal de eforturile altora de a o scoate de acolo, conchide publicistuld e la Ziarul de Iași.