Pentru că și soțul ei, Costin Lungu, sculptează toiege și baltage de fală, încrustate, au adunat o mână de meșteri din zona Neamțului și au organizat Asociația Meșterilor Populari din Ținutul Neamț. Astfel, au putut organiza Târguri de Meșteri și își fac cunoscută munca.

 

"La baza Cetății Neamț, avem un mic magazin de artă populară, unde expunem doar produse realizate de mine sau de alți meșteri populari. Nu vrem să amestecăm ce facem noi cu produse de o calitate incertă, deși segmentul căruia ne adresăm este destul de restrâns. Dar, în timp, calitatea exponatelor a făcut ca o parte din turiști să revină și să aprecieze truda noastră de a avea doar obiecte autentice, realizate de meșterii din zona noastră. În străinatate, am fost la Târgul de Turism de la Berlin, unde am reprezentat România, dar și la Madrid și Praga", a declarat meștera populară.

 

Pe lângă personajele modelate în lut, familia Lungu realizează și tapiserii tot cu personajele din opera lui Creangă. 

 

După aproape 150 de ani de la apariția operelor marelui povestitor, aceste personaje au început să prindă și chip. Din lutul călcat odinioară chiar de marele scriitor, cu părul din blănițe de oaie sau nurcă, codițe la fete din fuior de cânepă sau fire deșirate din pânză de sac, aceste personaje sunt modelate cu măiestrie de o tulceancă stabilită chiar în satul marelui scriitor, Humulești.

 

Ionela Lungu este absolventă a Universității Tehnice "Gheorghe Asachi", cu un masterat în Prelucrarea Materialelor. În 1998, după ce s-a căsătorit și s-a stabilit la Humulești, Ionela Lungu a început să predea ca profesor de discipline tehnice la Școala Vănători. După desființarea școlilor profesionale, a devenit profesor la Clubul Copiilor, la catedra de Metaloplastie. Aici totul se baza pe creativitate și a fost scânteia care i-a aprins pasiunea pentru personajele lui Creangă.

 

 

"Nici eu nu știam că pot avea o pasiune pentru lut. Dar de mică am avut înclinații și îndeletniciri practice, pentru că mama mea a fost educatoare în anii în care nu exista, ca azi, material didactic gata făcut. Mă punea și pe mine la treabă, la desenat ori confecționat diferite lucrușoare pentru grădiniță. Practic, acasă la mine, am crescut printre materiale didactice destinate orelor cu copiii de grădiniță. În primul meu an de învățământ, când m-am jucat, într-o doară, cu puțin lut pe care l-am luat din curte, am făcut un chip de omuleț. Luasem în căușul palmelor atâta lut cât putea încăpea și de aceea nici nu mi-a ieșit foarte mare, ci cât un pumn închis, de copil. S-a uscat în câteva zile după care l-am pictat. Hazliu a fost când soțul meu a stricat o căciula de astrahan de-a socrului meu, făcând o căciuliță mai mică pe care i-a pus-o omulețului pe cap. Așa s-a născut primul Păcală. Un an de zile a căutat socru-miu căciula aceea", povestește Ionela Lungu.

 

Pasul următor a fost unul esențial pentru ca personajele modelate din lut să redea fidel descrierea din operele lui Creangă. 

 

 

"M-am apucat să recitesc poveștile scrise de Ion Creangă. Am râs cum nu am făcut-o în copilărie, pentru că altfel am văzut, la maturitate, lumea descrisă de povestitor. În plus, am perceput umorul altfel, mai profund, aproape pot să spun că poveștile nu se adresează doar copiilor. Așa au început să apară personajele. Ele sunt făcute doar cu elemente naturale: chipul este din humă de Humulești, părul din blănițe de oaie sau nurcă, fetelor le pun codițe din fuior de cânepă sau fire deșirate din pânză de sac, le pun băsmăluțe din batice populare, înflorate. Iar personajelor masculine le pun pe cap, desigur, căciulițe din pielicele de miel, tăbăcite", a dezvăluit meșterul popular Ionela Lungu.

 

Inspirația pentru personaje vine din operele lui Creangă, însă de mare ajutor sunt chiar oamenii din Humulești. 

 

 

"De unde îmi iau inspirația? (râde — n.r.) Pentru că stau în satul cu oamenii cei mai mucaliți si mai hâtri posibili: Humulești! Inspirația îmi vine când mă întâlnesc cu oamenii de pe uliță, când merg căteodată, lunea, în zi de târg, la obor, când aud câte un dialog între doi vecini și își dau răspunsuri în doi peri. Numai dacă stai cu ochii închiși nu vezi lucruri din jur care să te inspire. Și apoi eu sunt măritată cu un om care are un infinit simț al umorului, nu este zi în care să nu râdem și să nu povestim. El este humuleștean prin naștere și foarte mult din umorul pe care îl am acum i se datorează", a mai spus Ionela Lungu.

 

Personajele care se nasc din lutul Humuleștiului, modelate cu măiestrie de Ionela Lungu, au început să facă repede înconjurul României și apoi al întregii lumi.

 

"Cu 15 ani în urmă, am avut curajul să ies cu câteva personaje în fața Casei Memoriale 'Ion Creangă', pentru a vedea impactul cu turiștii. Eram curioasă să văd reacția lor, dacă le plac, dacă se opresc să le vadă. Nu mică mi-a fost mirarea când am rămas fără ele. Desigur, așa cum le realizez acum diferă mult de cum arătau ele atunci. Adică nu aveam exercițiu, erau stângaci făcute, dar cu toate astea foarte amuzante. Pentru că, trebuie să va spun, figurinele pe care le modelez eu sunt ușor caricaturale, au ori nasul cam mare, ori poate urechile mai clăpăuge, în orice caz, stârnesc râsul. De fapt, și poveștile, când le citim, dacă le mai citim, nu ne fac să zâmbim? Așa și cu figurinele mele. Mai întâi modelez figurinele, nu am o matriță, ele sunt produse unicat. Acestea se usucă într-o zi — două, apoi le pictez. Culoarea feței eu o realizez, din oxizi de culoarea asemănătoare pielii, apoi roșul din obraji îl dau din acuarele. Nu folosesc acrilice, pentru că sunt culori prea tari, pregnante. Când se usucă și culorile, fixez cu un lac mat. După cum se vede, aceste personaje nu se fac imediat, nici măcar de azi pe mâine, ci în câteva zile. Cu trudă, adică. Prima invitație la primul nostru Târg de Meșteri Populari a fost la Muzeul Satului 'Dimitrie Gusti', din București. A fost foarte frumos. După care au continuat alte invitații, la Muzeul Țăranului Român, la Constanța ori Brașov", a spus Ionela Lungu. 

 

 

Pentru că și soțul ei, Costin Lungu, sculptează toiege și baltage de fală, încrustate, au adunat o mână de meșteri din zona Neamțului și au organizat Asociația Meșterilor Populari din Ținutul Neamț. Astfel, au putut organiza Târguri de Meșteri și își fac cunoscută munca.

 

"La baza Cetății Neamț, avem un mic magazin de artă populară, unde expunem doar produse realizate de mine sau de alți meșteri populari. Nu vrem să amestecăm ce facem noi cu produse de o calitate incertă, deși segmentul căruia ne adresăm este destul de restrâns. Dar, în timp, calitatea exponatelor a făcut ca o parte din turiști să revină și să aprecieze truda noastră de a avea doar obiecte autentice, realizate de meșterii din zona noastră. În străinatate, am fost la Târgul de Turism de la Berlin, unde am reprezentat România, dar și la Madrid și Praga", a declarat meștera populară.

 

Pe lângă personajele modelate în lut, familia Lungu realizează și tapiserii tot cu personajele din opera lui Creangă. 

 

 

"Ideea de tapiserie, cu secvența din Amintirile lui Creangă, mi-a venit la un Festival al Zilelor Creangă, când, în fiecare an, în decembrie, are loc o comemorare, la Târgu Neamț, a povestitorului. Și așa am făcut, cu ani în urmă, tapiseria 'Pupăza din tei', apoi 'Nică în cireș'. Aceste tapiserii le realizez pe sac, aplicând fire din lână. Sunt foarte decorative și sunt în câteva din restaurantele și pensiunile din zonă. Este foarte important ca pensiunile să poarte, cumva, amprenta locului. De aceea am și decorat o pensiune din Agapia, 'Punguța cu doi bani', punând în fiecare cameră personaje din câte o poveste. Adica am avut ideea să nu fie camera 1, 2 sau 3, ci camera 'Fata babei și fata moșneagului', camera 'Dănilă Prepeleac', camera 'moș Ion Roată și Unirea'. Fiecare cheie de la ușă are prinsă câte o punguță cu doi bani în care chiar sunt doi bani. Și, desigur, în toate camerele sunt cărți cu povești", a mai arătat Ionela Lungu. 

 

 

Așadar, iată că personajele lui Creangă dăinuiesc peste ani nu doar între paginile operelor literare, ci prind și chip, din huma Humuleștiului însetată de "Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri".

 

Sursa: Agerpres.ro