Astronomii nu au fost siguri unde să încadreze misteriosul obiect GQ Lupi b, atunci când l-au descoperit, în 2005. Aflată pe orbita unei stele tinere, la o distanță considerabilă față de aceasta (de aproximativ 2,5 ori mai departe de steaua sa decât este Pluto față de Soare) GQ Lupi b putea, la fel de bine, să fie o planetă gigantică sau un obiect din categoria piticelor brune (stele ratate care nu au condițiile necesare declanșării și menținerii reacțiilor de fuziune nucleară). Observațiile ce au urmat nu au reușit să clarifice dilema, însă conform celor mai probabile estimări, GQ Lupi b are raza de aproximativ 3,5 ori mai mare decât a celei mai mari planete din Sistemul Solar, Jupiter - ceea ce înseamnă că, dacă se va dovedi a fi o exoplanetă, este cea mai mare descoperită vreodată.

Cea mai mare stea: UY Scuti

Dacă am pune Soarele lângă cea mai mare stea cunoscută, UY Scuti, astrul nostru ar fi doar un punct, abia vizibil. UY Scuti este o stea hipergigantică cu raza de aproximativ 1.700 de ori mai mare decât a Soarelui. Dacă s-ar afla în locul Soarelui în Sistemul Solar, suprafața lui UY Scuti s-ar extinde până după orbita lui Jupiter. Atmosfera acestei stele s-ar extinde și mai mult, dincolo de orbita lui Pluto, până la aproximativ de 400 de ori distanța dintre Pământ și Soare.

Cea mai mare nebuloasă: Tarantula

Nebuloasa Tarantula este în același timp cea mai mare nebuloasă cunoscută, întinzându-se pe aproximativ 1.800 de ani lumină, dar și cea mai activă creșă stelară din vecinătatea noastră galactică. Cunoscută și sub denumirea de 30 Doradus, acest obiect este localizat la aproximativ 170.000 de ani lumină distanță de Pământ, în Marele Nor al lui Magelan - o mică galaxie satelit a Căii Lactee. Nebuloasa Tarantula este o creșă stelară - locul unde se aprind numeroase noi stele.

Cel mai mare spațiu gol: Supervidul Eridanus

Supervidul Eridanus este o regiune întunecată a cosmosului în care nu se află nicio stea și nici măcar nori de gaze și praf cosmic. Această regiune a fost descoperită în 2004 pe hărțile generate de sonda Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP), aparținând NASA. Această sondă a scanat în detaliu radiația cosmică de fond - radiația primordială rămasă după evenimentul denumit Big Bang. Acest supervid, o regiune cu diametrul de 1,8 miliarde de ani lumină (!) nu conține nici măcar materie întunecată. Deși există și alte astfel de spații goale în Univers, astronomii sunt uluiți de dimensiunile acestui vid și caută să afle cum s-a format.

Cea mai mare galaxie: IC 1101

Calea Lactee, galaxia din care face parte Sistemul Solar, are diametrul de aproximativ 100.000 de ani lumină, însă, conform astronomilor, această dimensiune este una medie pentru o galaxie spiralată. Pentru comparație, cea mai mare galaxie cunoscută, denumită IC 1101, este de peste 50 de ori mai mare și de aproximativ 2.000 de ori mai grea decât Calea Lactee. Cu un diametru de 5,5 milioane de ani lumină (!), IC 1101 este atât de mare încât, dacă s-ar afla în locul Căii Lactee s-ar extinde până dincolo de cel mai apropiat vecin galactic, galaxia Andromeda.

Cea mai mare gaură neagră: TON 618

În centrul fiecărei galaxii se află câte o gaură neagră supermasivă ce poate ajunge să aibă masa de multe milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui. Cel mai mare dintre acești monștri galactici cunoscuți se numește TON 618 și are masa estimată la 66 de miliarde de mase solare.

Cea mai mare "eructație" cosmică: Bulele de energie Fermi

În 2010, astronomi care foloseau telescopul spațial Fermi, au descoperit o structură colosală, vizibilă doar pe anumite frecvențe ale luminii (corespunzătoare radiației gamma), în Calea Lactee. Aceste bule de energie, perpendiculare, de-o parte și de alta pe planul Căii Lactee, se întind pe 25.000 de ani lumină (un sfert din diametrul Căii Lactee). Astronomii sunt de părere că bulele Fermi sunt rezultatul acțiunii găurii negre supermasive din centrul galaxiei noastre, Sagittarius A, care ar fi consumat cantități enorme de materie în trecutul îndepărtat și a produs aceste "eructații" enorme de energie.

Cel mai mare obiect singular: Protoclusterul SPT2349-56

În perioada în care Universul avea doar aproximativ o zecime din vârsta sa de acum, 14 galaxii au intrat în proces de coliziune formând cel mai greu obiect cosmic menținut laolaltă de gravitație, protoclusterul (sau proto-roiul) galactic SPT2349-56. Comprimate într-un spațiu ce este doar de aproximativ 3 ori mai mare decât cel ocupat de Calea Lactee, aceste 14 galaxii se vor uni și vor forma o singură galaxie cu greutatea de 10 trilioane de mase solare. Observațiile astronomice au indicat că în jurul acestei structuri colosale se mai află aproximativ 50 de galaxii împreună cu care va forma un gigantic roi galactic.

Cea mai mare colecție de galaxii: Superclusterul Shapley

Astronomul Harlow Shapley a descoperit o colosală colecție de galaxii în anii '30, care acum îi poartă numele. Conținând peste 8.000 de galaxii și cu o masă de peste 10 milioane de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui, super-roiul Shapley este cea mai mare structură din regiunea locală a Universului, conform Agenției Spațiale Europene (ESA).

Cel mai mare super-roi galactic: Superclusterul Laniakea

Calea Lactee este doar o galaxie dintr-o enormă colecție de roiuri de galaxii, denumită super-roiul Laniakea. Deși nu s-au stabilit care sunt frontierele acestui supercluster, astronomii estimează că ar conține în jur de 100.000 de galaxii și că ar avea o masă totală de aproximativ 100 de milioane de miliarde de mase solare și că s-ar întinde pe o distanță de peste 520 de milioane de ani lumină.

Cea mai mare colecție de quasari: Huge-LQG

Quasarii, nuclee galactice superactive, în centrul cărora se află găuri negre supermasive care se hrănesc, sunt niște obiecte foarte strălucitoare și foarte grele. Uneori, mai mulți astfel de quasari formează roiuri, iar cel mai mare dintre acestea este numit Huge-LQG (de la Huge Large Quasar Group sau Marele Grup Quasar). Conținând 73 de quasari și o masă estimată de 6,1 cvintilioane (adică 1 urmat de 18 zerouri) de sori, această colosală colecție cosmică de quasari se întinde pe aproximativ 4 miliarde de ani lumină.

Cel mai mare obiect din Univers: Marele Zid Hercules-Corona Borealis

Prin cartografierea zonelor din Universul îndepărtat dinspre care se manifestă emisii puternice de radiații gamma, astronomii au descoperit ceea ce este deseori considerată drept cea mai mare entitate din Univers: Marele Zid Hercules-Corona Borealis. Acest obiect se întinde pe 10 miliarde de ani lumină și poate conține miliarde de galaxii. Marele Zid a fost descoperit în 2013, când o serie de observații au identificat o regiune a cosmosului îndepărtat de unde provenea o mare concentrație de radiații gamma, aflată la aproximativ 10 miliarde de ani lumină distanță în direcția constelațiilor Hercules și Corona Borealis.