Raportul acoperă perioada dintre hotărârea în cazul Ilașcu, pronunțată în 2004, și cea mai recentă decizie a CEDO, din mai 2026. În total, Curtea Europeană a emis 55 de hotărâri pe fond și 10 decizii privind încălcări produse în regiunea transnistreană.

Cele mai frecvente încălcări constatate de CEDO vizează dreptul la libertate și siguranță, tortură, dreptul la un proces echitabil. În multe cazuri, reclamanții au fost reținuți și condamnați de structurile separatiste, fără acces la instanțe legale sau mecanisme reale de apărare, spune avocatul Vadim Vieru. 

„În majoritatea cazurilor, 80% dintre ele, responsabilă exclusiv pentru situațiile care s-au întâmplat în regiunea transnistreană și care țin de încălcarea drepturilor omului este Federația Rusă. O altă constatare este că majoritatea hotărârilor, cu excepția cauzei Ilașcu și alții, nu au fost executate de către Federația Rusă, deci despăgubirile nu au fost achitate. Este foarte important ca Guvernul, dar și instituțiile de la nivelul Consiliului Europei, să depună eforturi pentru identificarea unor modalități de executare a acestor hotărâri”, a declarat Vadim Vieru. 

Suma totală datorată de Federația Rusă victimelor depășește 6,4 milioane de euro și rămâne neachitată. Cea mai mare cauză colectivă este dosarul Sandu și alții, care a vizat peste 1600 de agricultori din satele Doroțcaia, Pîrîta, Molovata Nouă, Pohrebea și Cocieri, situate pe malul stâng al Nistrului. Autorii analizei atrag atenția asupra faptului că după excluderea Federației Ruse din Consiliul Europei, victimele noilor abuzuri din regiune nu mai pot sesiza CEDO pentru fapte produse după 16 septembrie 2022.

Totodată, experții Promo-Lex au atenționat asupra unor lacune importante în ceea ce privește mecanismele de protecție și sprijin pentru victime, cooperarea interinstituțională și documentarea abuzurilor din regiunea transnistreană. Avocații au subliniat și necesitatea unei pregătiri instituționale coerente pentru un viitor proces de reintegrare bazat pe respectarea drepturilor omului.

„Reintegrarea înseamnă și confruntarea cu efectele juridice produse timp de peste 30 de ani de regimul de ocupație de la Tiraspol asupra vieților oamenilor. În activitatea noastră, de-a lungul anilor, ne-am lovit foarte des și repetat de aceleași bariere: cauze penale care nu avansează, victime care nu știu unde să se adreseze sau unde să ceară ajutor din stânga Nistrului, instituții care redirecționează responsabilitatea. Lipsă de date, lipsă de proceduri și lipsă de coordonare pe aceste subiecte. Și, la un moment dat, devine destul de clar că nu mai vorbim doar despre dificultăți izolate. Dacă te întorci mereu în același punct, înseamnă că problema nu este doar într-un caz concret, ci în mecanismul prin care statul răspunde”, a spus Nicoleta Hriplivii.

Cauzele comunicate Curții Europene a Drepturilor Omului la sfârșitul anului 2025 și începutul anului 2026 vor genera, în 2026 și 2027, alte zeci de hotărâri pe fond