„Aici, Radio Vacanța“, așa începea vara pe litoral. Semnalul în cinci limbi al postului de radio ne dădea deșteptarea în vacanța de vară sau ne prindea pe plajă, admirând răsăritul. Semnalul sonor era acompaniat de melodia prelucrată „Valurile Dunării“. 

 

Omul care și-a legat destinul de Radio Vacanța pentru totdeauna este Doina Caramzulescu, printre primii crainici și realizatori care au deschis postul de radio, care emite din anul 1967. Absolvise Facultatea de limbi străine și fusese repartizată la postul central de radio, la Redacția emisiunilor politice pentru străinătate, care transmitea în 13 limbi străine.

 

Avea 22 de ani când a intrat în radio și era pasionată de tot ceea ce făcea. În anul 1967, când s-a auzit de deschiderea unui post de radio estival, unul dintre șefii ei i-a oferit șansa să facă parte din echipa care urma să se deplaseze la Constanța. „Eram foarte încântată, am crezut că toată ziua stăm pe plajă“, mărturisește ea. A acceptat fără rezerve. Se hotărâse ca din fiecare redacție să fie trimiși doi oameni care să stea câte două săptămâni la mare. „Eram singura mai liberă, toate colegele mele aveau copii și așa am reușit să pun mâna pe două ture în vara acelui an“. 

 

 

Văzuse pentru prima dată stațiunea Mamaia în anii ’50. Aflându-se la Eforie cu părinții în vacanță, a luat autobuzul și s-a dus să viziteze Mamaia. „Atunci se construia Hotelul Parc, apoi Perla... Le vedeam ridicându-se din nimic“, mărturisește ea.  

 

Când a ajuns la Mamaia, directorul Corneliu Leu era foarte furios pe tura dinainte, întrucât îi făcuse numai probleme. A chemat-o pe Doina Caramzulescu și i-a spus: „Eu m-am săturat! Este un balamuc, nu mai vreau să vină lumea pe serii și am hotărât că cine vine acum rămâne până la sfârșitul sezonului. Vrei să rămâi?“, a întrebat-o. „Eu atâta am așteptat. Mă simțeam foarte bine aici. Era altă atmosferă. În țara asta comunistă, la mare, aveai sentimentul că respiri alt aer. Oamenii puteau să vorbească mai liber. Începusem chiar să visăm la posibilitatea unor excursii în Occident. Magazinele aveau marfă mai multă ca înainte și găseam chiar mărfuri occidentale“, își amintește ea. 

 

Așa se face că a rămas toată vara pe litoral. „Am avut o vară liberă. Eram la Radio Vacanța veche, așa cum obișnuiam noi să-i spunem, în celebra vilă 27, de lângă Hotel Albatros.“ Era o construcție mică și nu încăpeau cu toții în ea. Cei de la Limbi străine lucrau în garaj, întrucât în vilă erau două studiouri de transmisie și înregistrări.

 

Seara, mergeau la „Hotel Stănișel“, o casă particulară din Constanța, botezată de ei astfel după numele proprietarului casei. După mulți ani, prin intervenții, au căpătat o cameră la un hotel din Mamaia. 

Au fost câțiva ani de libertate și o ocazie de a-și face meseria la cote înalte. „În București, nu aveam voie să facem niciodată nimic în direct, ori aici, după doi ani, am transmis în direct, ceea ce era de neconceput la vremea aceea“, spune Doina Caramzulescu.

 

 

 

Postul Radio Vacanța era unicat în Europa: de aici, se transmitea în cinci limbi: română, engleză, franceză, germană și rusă. „Mi se pare excepțional că în România, în acei ani, a putut exista un astfel de post de radio.“ 

Transmisia postului Radio Vacanța începea la ora 9.00, se încheia la 14.00, se relua la ora 17.00 și dura până la ora 19.00. „Dimineața aveam ceea ce numeam noi «magazine», la fiecare oră difuzam câte un magazin în câte o limbă străină. Magazinul în limbă străină era între 11.00 și 11.15. La 11.30 era cel de limbă rusă. Fiecare redactor își făcea programul așa cum dorea. Un magazin conținea un interviu cu un turist de pe litoral sau cu o personalitate care vorbea în limba respectivă, dar și multe informații turistice de pe litoral“, povestește ea. Prima emisie estivală începea în ultima duminică din mai și se termina târziu, în toamnă. Într-un an, închiderea a avut loc la 7 octombrie. 

 

La vremea aceea, litoralul românesc era plin de turiști străini. Pe lângă cei din spațiul comunist: cehi, polonezi, nemți, veneau foarte mulți italieni, dar și englezi. De aici și necesitatea de a transmite informații în mai multe limbi străine. 

 

 

Perioada romantică a postului de radio estival s-a curmat brusc, când Uniunea Sovietică și trupe ale altor patru state membre ale Tratatului de la Varșovia: R.D.G, Polonia, Ungaria si Bulgaria, au invadat Cehoslovacia, în noaptea de 21/ 22 august 1968. 

 

Realizatorul de atunci al postului spune că în acele zile a trăit unul dintre cele mai emoționante momente din viața sa. În acea dimineață, întârziase la ședința de redacție. A intrat în încăpere și a observat că toți erau triști. Unul dintre colegi i-a șuierat la ureche: „Au invadat rușii Cehoslovacia!“. „A fost un șoc. O zi specială. Nimeni nu știa cu ce umplem programul estival. Dădeam numai muzică populară românească. Încetul cu încetul, în fața Radio Vacanței s-au adunat sute și sute, dacă nu erau mii de turiști cehi, care erau înnebuniți, pentru că ei trebuia să se întoarcă acasă. Ce să facă acasă? Unde să se ducă? Cum? Ce-i aștepta? Și, în condițiile astea, noi tăceam și nu puteam să spunem nimic“, își amintește Doina Caramzulescu. 

 

La un moment dat, conducerea a primit dispoziție de la București să instaleze un televizor în curticica din fața postului, pentru că la prânz va vorbi tovarășul Nicolae Ceaușescu. 

„La ora 12.00 au făcut legătura cu Bucureștiul și îmi amintesc că, pentru prima dată, Ceaușescu a spus «Cetățeni ai României! Pătrunderea trupelor celor cinci țări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de astăzi, când popoarele se ridică la luptă pentru a-și apăra independența națională, pentru egalitate în drepturi, ca un stat socialist, ca state socialiste să încalce libertatea și independența altui stat»“, a continuat el. 

 

În vremea asta, porțile de la Radio Vacanța s-au deschis și toți turiștii au dat buzna peste ei. „Nu înțelegeau nimica, dar simțeau că suntem alături de ei și la sfârșit ne-au luat în brațe și ne-au sărutat. A fost unul dintre cele mai emoționante momente din viața mea“, spune ea și ochii i se umezesc de lacrimi. 

După câteva zile, a început dezastrul pe litoral. Mamaia se golise de turiști, care au plecat spre casele lor, temându-se să nu fie invadată și România. „Am fost la aeroport după câteva zile și era ceva îngrozitor. Avioane care veneau, care nu veneau, care plecau, care nu plecau. Toți turiștii dormeau printre bagaje, pe jos. Era o confuzie generală, o disperare generală că nu știau ce se întâmplă“, rememorează ea acea vară de neuitat. 

 

 

 

Anii ’70 au fost anii libertății la Radio Vacanța. Se făceau emisiuni în direct, se difuza muzică bună, mai ales străină, inclusiv muzică de operă și de operetă. Paul Grigoriu a venit cu ideea să se realizeze emisiuni de duminică, lucru care s-a și întâmplat mult timp, producători fiind el în tandem cu Doina Caramzulescu. Au urmat emisiunile muzicale la cerere. 

 

Era o libertate totală. Crainica își aduce aminte că într-o zi, în timp ce făcea plajă pe terasa postului de radio, a auzit piesa „I have a dream“. Repede, spune ea, și-a tras o rochie pe ea și a coborât în emisie și a întrebat ce melodie este aceasta. „Era superbă. Mi s-a zis că o cântă ABBA. Eu plecam două săptămâni și i-am zis colegei mele să o difuzeze de câte ori poate pe post. I-am zis: «Fă-o șlagăr». Când m-am întors, era șlagăr. Melodia formației ABBA și «Gara mică» a lui Dumitru Lupu au fost cele mai difuzate melodii la Radio Vacanța“, spune Doina Caramzulescu.

 

Fiecare realizator al postului făcea rost de benzile audio pe care erau înregistrate melodiile străine. „Colegii veneau cu ele de la București, de la redacția de muzică ușoară. Totul era de contrabandă. Fiecare se descurca așa cum putea“, spune ea. O parte dintre ei, puțini ce-i drept, le primeau chiar de la Ambasada Americană. În anul 1977, s-a schimbat și sediul Radio Vacanța și postul de radio a emis de la Vila 1 Mamaia, unde în prezent funcționează Radio Constanța, post ai cărui redactori se ocupă și de Radio Vacanța. 

 

 

Anii ’80, însă, au adus schimbări majore. „Anii ’80 au fost criminali. S-a dus libertatea noastră de exprimare, de orice. Ni se spunea: «aia nu», «aia nu». Dispozițiile veneau de la București. «Tovarășul ăla de ce spune așa?», «ăla de ce spune așa?». Nu le mai convenea nimic. Nu mai era voie să se dea melodii la cerere, nu se mai pronunțau nume proprii, ci doar colective de oameni ai muncii“, retrăiește ea acea perioadă grea. Totodată, li s-a ordonat să difuzeze muzică românească în proporție de 70 la sută și doar 30 la sută muzică străină. 

 

Mai mult decât atât, șeful Radio Vacanței a aflat că unul dintre vicepreședinți vrea să îl îndepărteze. Despre acest episod, ea vorbește cu tristețe: „Omul a murit și nu mai vreau să îi dau numele. Și, presimțind el că o s-o încurce, a vrut să fie mai catolic decât papa. Și a venit cu propunerea, prin anul 1985, să nu mai dăm muzică străină, iar în 1986, se duce la conducerea instituției și spune că are o idee cum să facem economie, că Radio Vacanța cheltuiește prea mulți bani. Toată țara trecea printr-o perioadă de criză. Și așa a venit cu ideea să transmitem din Mamaia numai două ore pe zi și restul de la București și să fie câte o singură persoană pe limbă străină, nu două, ca până atunci“. 

 

A fost singura vară când a stat doar două săptămâni la mare, la Radio Vacanța. A încercat tot ce era posibil, mergând împreună cu colega ei Rodica Grigoriu, la șeful de la Oficiul Național de Turism. „ONT Litoral era copărtaș la existența postului și am fost la directorul de atunci, Ariton, căruia i-am explicat ce se întâmpla și am pledat pentru cauza noastră. Numai că a doua zi, el s-a dus să-i povestească totul exact omului care venise cu ideea schimbărilor la Radio Vacanța. În cel de-al doilea an, și-a dat seama că are nevoie de noi și s-a revenit asupra ideii inițiale, așa că s-a decis ca majoritatea programelor să se realizeze la Mamaia, și nu la București“, povestește fosta crainică. 

 

 

Doina Caramzulescu își amintește că, într-o zi, trebuia să anunțe că se deschide Hanul Piraților. „M-am gândit să fac anunțul mai vesel și mă apuc să zic: «Stimați telespectatori, avem o veste extraordinară. Iată ce s-a întâmplat. Au venit pirații pe litoral. Astăzi s-a deschis Hanul Piraților». Nici nu ies din emisie, că intră tovarășul furibund. Era turbat. Se sufoca, nu mai putea să vorbească și îmi urlă: «Ce-ai făcut?» «Ce-am făcut?» «Ce-ai spus pe post?» «Am spus că s-a deschis Hanul Piraților.» «Dar tu nu știi ce se întâmplă astăzi?» «Nu.» «A sosit tovarășul pe litoral!»“. Pe parcurs, a învățat să nu sară calul, așa cum se exprimă ea, pentru că nu folosea nimănui și a știut ca în perioadele de criză să meargă mai departe. 

 

Doina Caramzulescu a fost vocea de aur a postului Radio Vacanța până în anul 1995. După Revoluție, a organizat spectacole în aer liber, în fața Vilei nr. 1 Mamaia. Cei mai frumoși ani i-a trăit la Mamaia, care a devenit, pentru ea, o a doua casă. 

 

 

Daniel Sîrbu este, în prezent, manager al postului Radio Constanța, al cărui colectiv realizează în fiecare vară și emisiunile Radio Vacanța. A intrat pe porțile postului de radio în octombrie 1994, iar în perioada 1997-2004 a asigurat și coordonarea programelor estivale Radio Vacanța. 

 

Cele mai frumoase amintiri ale lui la Radio Vacanța se leagă de copiii pierduți pe plajă și ai căror părinți veneau să-i caute la Vila 1 Mamaia. „Aveam aici o mini-grădiniță, pentru că am avut zile când aveam și câte șapte-opt copii pierduți, care stăteau și își așteptau părinții. Veneau plângând, în general, numai că, în momentul în care se întâlneau unii cu ceilalți, începeau să se joace. Noi făcusem o colectă și le cumpărasem jucării cu care să-și petreacă timpul și atunci când veneau părinții aproape că nu mai voiau să plece pentru că își făcuseră prieteni“, râde el aducându-și aminte de acei ani. 

 

În vilă au găzduit un copil și peste noapte. „Băiețelul se pierduse după-amiaza, noi am anunțat și salvamarul, și poliția din stațiunea Mamaia, dar până au venit, băiețelul a stat la noi peste noapte. A doua zi l-au luat polițiștii ca să-i identifice pe părinți. La vremea respectivă, studioul era păzit în sistem militarizat de către brigada de Jandarmi. Militarii aveau dormitoare la noi și acolo a stat copilul“.

 

 

 

Daniel Sîrbu spune că Radio Vacanța putea penetra pe toate plajele de pe litoralul românesc, întrucât pe aproape toate sectoarele existau difuzoare, instalația fiind asigurată de ONT Litoral. Plajele se aflau în administrarea primăriilor și nu era nicio problemă să permită existența acestor difuzoare pe plajă. Odată cu schimbările legislative, au apărut concesionarii de plajă, iar timpul a fost neiertător cu vechile instalații. ONT a dispărut, iar concesionarii de plajă au decis că pe plaja luată de ei se ascultă ce muzică voiau ei să difuzeze. 
 

Și atunci, cei de la Radio Vacanța, nemaiavând cum să anunțe disparițiile de copii pe toate plajele, au găsit o soluție adaptată secolului 21. Așa a apărut „Brățara de Vacanță“.

 

„Cu ajutorul diverșilor parteneri și ai Crucii Roșii din Constanța, care oferă voluntari, se merge pe plaje, începând cu luna iunie și până pe la sfârșitul lunii august, și se face acțiunea de informare despre Brățara de vacanță. Aceste brățări sunt confecționate dintr-un material special, care nu se umezește, dar care, după terminarea concediului, poate fi ușor ruptă și îndepărtată. Pe brățară se scrie cu marker, fie numele unui părinte, fie numele copilului și un număr de telefon la care cel care găsește copilul poate suna. Pe brățară este trecut și numărul de la Radio Vacanța“, spune managerul postului. În medie, în fiecare vară, voluntarii oferă între 15.000 și 20.000 de brățări.

 

Acțiunea are rezultate, astfel că, în 2016, doar doi copii au mai fost aduși la sediul Radio Vacanța, în condițiile în care, până la apariția brățării, în fiecare vară, erau 50-60 de micuți pierduți.

 

 

La ora actuală, spune Daniel Sîrbu, Radio Vacanța este un amestec de post modern cu ceva nostalgic. „Difuzăm și în modul clasic, pe frecvențe, pe tot litoralul, de la Vamă la Năvodari, în Tulcea și la Sulina, însă emitem pe internet patru tipuri de muzică: dance, hits, lounge, clasic“, spune managerul, un fan în tinerețe al postului la care a ajuns să lucreze. 

 

„Era un post cosmopolit. Era singurul loc unde ascultam muzică modernă, în afară de celebrele benzi de magnetofon pe care le aduceau navigatorii. Mulți ani am participat la spectacolele de pe Terasa Radio Vacanța, după care am început, la rândul meu, să organizez spectacole.“ Postul Radio Vacanța emite în prezent între 10 iulie și 10 septembrie. 

 

 

Costin Andrei, de 37 de ani, a fost unul dintre copiii care s-au pierdut și care a fost dus în redacția Radio Vacanța. În anul 1985, când el avea 5 ani, obișnuia să meargă la plajă împreună cu fratele său, Ionuț, și cu verișorul Gabi de la București. Cei trei puști erau însoțiți de tanti Mioara, mama lui Gabi.  „Avea ea stilul ei să ne facă să stăm la plajă. Ne promitea înghețată dacă stăteam 10 minute pe o parte și 10 pe cealaltă parte, ca să ne bronzăm uniform. Se ținea de cuvânt și noi ascultam de ea, că doar ne era gândul numai la înghețată pe așa căldură“, își amintește Costin. 

 

Dar, într-o zi, vărul și fratele său, care erau puși pe glume, au fugit de el în timp ce se aflau în apă și Costin s-a trezit singur. „Oricât m-am uitat după ei, nu i-am mai găsit. Au fugit de mine. Atunci, am început să caut cearșaful unde era tanti Mioara, care știu că stătea mereu cu ochii pe noi, dar a fost de ajuns o clipă de neatenție. Eu, căutând-o pe tanti Mioara, m-am dus, evident, în sensul opus. Într-un final, cineva m-a văzut că suspinam și m-a dus la sediul Radio Vacanța. Îmi amintesc că acolo, niște persoane foarte drăguțe mi-au dat ciocolată și niște jucării și m-au liniștit, spunând-mi că or s-o cheme pe mătușa. La scurt timp, am văzut cum tanti Mioara a venit respirând greu și fericită că m-a găsit. Mă gândesc ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu ar fi dat acel anunț cu «Tanti Mioara» prin megafoanele de pe plajă cei de la Radio Vacanța“, povestește Costin. După atâția ani, Costin vrea să le mulțumească celor de la Radio Vacanța care l-au ajutat să ajungă din nou la familie, dar și acelui om de pe plajă care l-a dus la Vila 1 Mamaia.

 

 

Foarte mulți români au amintiri despre Radio Vacanța. Salvina Sabban își amintește că în vara anului 1981 a scris un articol pe care l-a citit la Radio Vacanța. „Descriam ceea ce iubesc și am iubit dintotdeauna: Dobrogea mea! Eram adolescentă prin anii 70. Radio Vacanța era acea minune pe care o așteptam un an întreg. Pe muzica ei m-am îndrăgostit, m-am căsătorit, mi-am adormit primul băiat. Cu siguranță, este singura nostalgie pentru vremurile comuniste“, spune Silvia Duhnea.
 

Mariana Huțanu își amintește de concertele de la Radio Vacanța, de Mădălina Manole și Mihai Constantiniu. „A fost superb, lume foarte multă și ropote de aplauze. Le-am cerut autograf!“.

Valentina Dobrescu nu va uita niciodată data de 18 mai 1986. „Era prima zi de Radio Vacanța. Abia o așteptam și mă bucuram că sunt acasă și pot asculta, pentru că în fiecare an, deschiderea era deosebită. Însă, peste noapte, m-au apucat durerile nașterii, iar dimineața, la 7 fix, s-a născut primul meu băiat. Am pierdut deschiderea“, retrăiește ea emoția acelui an.

Nicole Cara a născut o fetiță la 18 mai 1986: „Atunci a început prima zi de Radio Vacanța și am auzit deschiderea în sala de nașteri“.

Doina Bejan spune că își dădea întâlnire cu prietenii în fața Radio Vacanța, iar după plimbare, beau o bere la terasa din fața postului de radio.

Pentru Roxana-Marina Glăvan, Radio Vacanța era ceasul deșteptător. „Mama făcea dulceață, compot, mâncare, cu radioul pe prispă. Când era o melodie care îi plăcea bunicii, striga din grădină să dăm muzica mai tare. În casă, tataie, care era croitor, desena pe materiale, evident, cu radioul pornit“. Ralucăi Butan îi e dor de jigle-ul lor.