Sondajele și reacțiile la rezultatele acestora

Sondajele de opinie atestă o scădere dramatică a încrederii cetățenilor în Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și guvernarea acestuia. Chiar dacă încrederea cetățenilor și a politicienilor moldoveni în sondaje este scăzută, nimeni nu mai pune la îndoială că guvernarea PAS se află într-o mare dificultate. De aceea, nu este surprinzător că rezultatele ultimului sondaj, realizat de IMAS, au stârnit replici acide între susținătorii PAS și directorul instituției sociologice menționate. În context, este de remarcat că relațiile dintre IMAS și PAS au deja o istorie și poate chiar o preistorie. De exemplu, atitudinea directorului IMAS față de PAS s-a manifestat fără echivoc, atunci când a acuzat public PAS-ul și pe ex-liderul formațiunii – Maia Sandu, de imoralitate. De cealaltă parte, exponenții PAS nu o singură dată au făcut referințe la presupusele investigații părtinitoare ale IMAS, care ar fi practicat o cooperare predilectă cu Partidul Democrat din Moldova (PDM), în special când lider al formațiunii era Vlad Plahotniuc. Despre ultimul se crede că ar fi capturat instituțiile statului, exact în perioada când directorul IMAS își permitea să se exprime elogios la adresa profesionalismului PDM.

De fapt, relațiile specifice ale IMAS-ului cu partidele politice din Republica Moldova își trag rădăcinile din perioada când la guvernare se afla Alianța pentru Integrare Europeană (AIE). În îndepărtatul an 2010, directorul IMAS acuzase public existența presiunilor asupra instituției sale din partea unei componente AIE, dar a refuzat atunci să deschidă parantezele și să spună clar și răspicat, așa cum a făcut-o mai recent în raport cu atitudinea sa față de PDM și PAS – cine anume a exercitat presiuni asupra IMAS-ul? În astfel de circumstanțe, nu ne rămâne decât să atragem atenția asupra faptului că mai mulți dintre actualii membri PAS au făcut parte din Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), care o vreme reprezenta pivotul AIE. În astfel de circumstanțe, s-ar putea că încă din 2010 să se fi creat un anumit gen de relații între unele partide politice și companii sociologice. Acest comportament se înscrie perfect în tradiția provincialismului politic moldovenesc. În orice circumstanțe, probabil îndemnul de a nu trage în pianist...  ar trebui extrapolat și asupra sociologilor – nu trageți în sociolog, face și el ce poate!     

Solipsismul guvernanților și dispersarea opoziției

Rezultatele sondajului IMAS sunt interesante din perspectiva modalității depășirii multiplelor crize în care s-a pomenit Republica Moldova. Conform cercetării sociologice, majoritatea absolută a cetățenilor pledează pentru declanșarea alegerilor parlamentare anticipate (61%). Concluzia principală la care ajung realizatorii cercetării este că, încet dar sigur, ne apropiem de răzbunarea și pedepsirea guvernării PAS din partea celor dezamăgiți. Presupusa dorință de răzbunare este însă un sfetnic foarte prost, fiindcă atunci când răbufnesc emoțiile nu mai rămâne loc pentru rațiune. Lucrurile pot scăpa de sub control, iar beneficiarii pot fi cu totul alții decât cei care-și imaginau că ar putea profita.

De dragul adevărului, trebuie menționat faptul că exponenții PAS nu se lasă influențați de perspectivele sumbre, prezise de sociologi. Ba chiar se creează impresia că PAS s-ar fi izolat într-un turn de fildeș, pentru a nu fi deranjat de realitățile cotidiene. Atitudinea respectivă nu are la bază vreun calcul politic, fiind mai degrabă influențată de un anumit curent filosofic – există doar percepțiile exponenților PAS, restul nu mai contează. Respectiv, în următorii trei ani de mandat se pot întâmpla multe lucruri absolut imprevizibile care, deopotrivă, pot contribui atât la depășirea multiplelor crize, cât și la aprofundarea acestora. Oricum, ordinea internațională a fost subminată de politica agresivă și revanșardă a Rusiei, de aceea, potrivit PAS, consecințele dezastruoase ale politicii rusești nu pot fi remediate prin intermediul compromisurilor cu agresorul. Compromisurile de acest gen compromit primit iremediabil. Republicii Moldova nu-i rămâne decât să-și urmeze calea în albia trasată de statutul de candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană.

În circumstanțele menționate, nu încape îndoială că opoziția parlamentară pro-rusească ar dori să beneficieze de pe urma eventualelor răbufniri răzbunătoare, dar de frica incertitudinii evită se le provoace. Protestele anunțate de opoziție sunt, deocamdată, răzlețite și fără impact major, deși factorul cumulativ nu poate fi ignorat. Provocarea alegerilor parlamentare anticipate necesită programe de alternativă pentru guvernarea PAS, dar opoziția pro-rusească se sfiește să le afișeze, deși sondajul IMAS arată că susținerea pentru integrarea eurasiatică ar egala-o pe cea europeană. Astfel, în afara criticilor referitoare la situația complicată și lamentări despre persecuții, opoziția nu poate propune mai nimic. Evident, cu excepția insistării pe necesitatea negocierilor guvernanților cu Vladimir Putin.

De fapt, există mai mulți factori care alimentează incapacitatea de răzbunare a opoziției. Deși s-au îndemnat în mod repetat la unirea eforturilor, opoziția parlamentară rămâne dispersată, dovadă în acest sens servind cele mai recente evenimente:

• lipsa suportului declarat din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) și a Partidului Șor pentru liderul informal al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova – Igor Dodon. Dimpotrivă, PCRM are motive să-și manifeste satisfacția pentru anticiparea reținerii lui Igor Dodon pentru investigarea presupusele acte de corupție pe care le-ar fi comis;
• renunțarea la asumarea responsabilității de către PSRM și PCRM pentru organizarea mitingului de protest al așa-zisei mișcări pentru o “Viață nouă”. Vorba e că inițial liderii celor două formațiuni nu-și dădeau rând în asumarea inițiativei. Schimbarea de macaz este motivată de ieșirea la iveală a finanțării ilegale a protestului de către Partidul Șor și pornirea investigării penale pe marginea acestui fapt;
• lipsa reacțiilor oficiale din partea PSRM și PCRM față de retragerea imunității parlamentare și reținerea unuia dintre liderii Partidului Șor – Marina Tauber (vezi min 4.26.15 – 5.48.35), pentru comiterea falsului în acte, acțiuni repetate de corupție politică și finanțarea ilegală a formațiunii, inclusiv a mitingului mișcării Viața Nouă.

Concluzii

În pofida atenționărilor sociologilor despre existența pericolului de răzbunare și pedeapsă la adresa guvernării PAS din partea alegătorilor dezamăgiți, opoziția parlamentară pro-rusească din Republica Moldova își demonstrează incapacitatea de a-și uni eforturile. Astfel, opoziția pierde momentul pentru canalizarea potențialului protestatar într-o albie favorabilă acesteia. Cauza incapacității este că opoziția nu poate formula o agendă pozitivă de alternativă celei a guvernării PAS, fără a pune în evidență susținerea camuflată față de agresiunea rusească împotriva Ucrainei. De asemenea, persistă frica fiecărei dintre partidele de opoziție de a se compromite prin asocierea cu presupusele acte de corupție, comise de liderii PSRM și Partidului Șor, investigate de organele competente. În astfel de circumstanțe, componentele opoziției parlamentare se comportă ca racul, broasca și știuca din fabula lui Donici.

Sursa IPN.