Această adunare era alcătuită din câte doi cavaleri din ficare regiune și din câte doi reprezentanți ai fiecărui oraș sau târg, aleși în principal pntru a trata cu prelații și marii baroni treburile regatului, contrabalansând în timp atribuțiile regelui, notează Rador.

În evoluția politică a Europei au existat diferite organisme cu atribuții vizând adoptarea legilor, a deciziilor de drept public cele mai importante dintr-un stat, sub diferite denumiri, generice – adunare legislativă, adunare națională, adunare de stat, parlament – sau specifice – “Duma” în Rusia, “Sejm” în Polonia, “Riksdag” în țările scandinave.

În vremurile noastre, denumirea de Parlament presupune un organ de stat care funcționează pe bază reprezentativă, fiind autoritatea publică legislativă cea mai importantă, ale cărei decizii sunt obligatorii și trebuie tratate ca cea mai înaltă formă a manifestării de voință statală. Totodată, în epoca modernă, parlamentele au și atribuții în domeniul adoptării și modificării legilor fundamentale, în cazul situațiilor de urgență, la ratificarea tratatelor internaționale sau în procedura adoptării bugetului național.

Aceste atribute au fost prezente în unele state din Vestul Europei încă din secolele XII-XIV, în organismele reprezentative al claselor dominante.

Deși majoritatea specialiștilor consideră că primul Parlament este cel al englezului Simon Montfort din 1265, unele izvoare scrise menționează ședințe la care erau invitați nu doar aristrocrați, ci și reprezentanții orașelor, în anul 1162 în Aragonia, în 1169 în Castilia și în 1188 în Leon – în Spania.

De asemenea, se apreciază că denumirea de “parlament” a fost folosită pentru prima dată de o cronică scrisă în anul 1183, dar această denumire folosită frecvent și în secolul XIII, a înlocuit mult mai târziu denumirile latine diverse (de ex. colocviu) ale adunării claselor dominante. Adunări ale aristocraților au apărut în secolul XIII în Anglia, în timp ce în Franța prima adunare de acest gen a fost convocată în anul 1302.

Așadar sub domnia lui Eduard I apare pentru prima oară un Parlament, convocat de rege ca un organism de guvernământ și care avea să devină în timp un instrument de control în mâinile baronilor, apoi în slujba întregii națiuni.

Astfel, în cazurile unor probleme mai dificile ale societății, a intrat în uz să fie consultați nu numai baronii, ci și reprezentanții “comunităților” – cavalerii și reprezentanții orașelor de care aminteam.

Scopul era, pe de-o parte, faptul că regele realiza că un impozit, spre exemplu, era mai bine primit dacă era cerută părerea celor care trebuie să-l plătească, pe de alta, neavând, din cauza dificultăților de comunicare, nici un mijloc de a cunoaște opinia publică, socotea că e necesar să facă din când în când câte o „consultare” cu privire la situația regatului, cu oameni care, venind din toate comitatele engleze, puteau apoi, prin rapoartele lor, să creeze în țară un climat favorabil.

În anul 1295 apar primele mențiuni despre “Magnum Concilium”, convocat de regele Eduard I, având o reprezentare concretă a celor 3 stări sociale: clerul, nobilimea și orașele.

Relațiile dintre coroană și Concilium exprimau subordonarea parlamentului față de monarhie, regele având atât atribuții executive cât și legislative, situație care a continuat și în secolul a XIV-lea, marcat de separarea parlamentului în două camere, în anul 1332, când cele două grupuri – unul format din prelați și nobili și unul format din cavalerii reprezentanți ai comitatelor și reprezentanții orașelor – deliberau separat.

În anul 1351 din aceste două grupuri s-au format două adunări cu sedii separate – Camera Lorzilor respectiv Camera Comunelor, niciuna însă cu atribuții legislative.

În timp, rolul Parlamentului a crescut, limitând oarecum natural puterea monarhiei.

Deși inițial Camera Lorzilor avea o poziție dominantă, treptat rolul ei scade, ajungându-se ca la începutul secolului al XIX-lea supremația Camerei Comunelor să devină efectivă. Dealtfel momentul considerat istoric de englezi în răsturnarea balanței puterii în favoarea Camerei Comunelor a fost anul 1832 – adoptarea Actului Refomei, urmat cronologic, de principalele legi care reglementează și astăzi raporturile dintre cele două camere – The Parliament Acts – datate 1911 și 1949.

Organizarea Parlamentului Marii Britanii

Parlamentul este format din Camera Comunelor și Camera Lorzilor, fiind convocat anual de către Regină, pentru o sesiune de circa 10 luni. În fapt, la Camera Comunelor, numărul de zile consacrate ședințelor plenare este de 167, iar la Camera Lorzilor de 112.

► Camera Comunelor este alcătuită din 646 membri, al căror mandat are o durată de 5 ani, fiind aleși prin sistem majoritar cu un singur tur de scrutin, organizat în circumscripții uninominale, iar în Irlanda de Nord conform sistemului reprezentării proporționale cu vot unic transferabil. Să menționăm că sistemul electoral britanic permite votul prin procură și cel prin corespondență.

Președintele Camerei Comunelor este ales la începutul fiecărei legislaturi pentru un mandat de 5 ani, și are obligația de a demisiona (după alegere) din partidul din care face parte. Camera Comunelor mai are și 3 vicepreședinți. Comisiile generale sunt structuri de lucru specifice numai Camerei Comunelor, din sesiunea 2006-2007, când au înlocuit comisiile permanente, având ca scop principal accelerarea procesului legislativ.

O comisie generală este formată din minimum 16 membri și maximum 50, componența acesteia reflectând configurația politică a partidelor reprezentate în Cameră.

Comisia, prezidată de un președinte, dezbate proiectul de lege conform regulilor care guvernează dezbaterile în plen, dar spre deosebire de fostele comisii permanente, comisiile generale sunt abilitate să solicite și să obțină informații scrise și orale din partea persoanelor oficiale și experților din afara Parlamentului, ceea ce permite fundamentarea informațională completă a procesului decizional.

Marile comisii sunt comisii suplimentare care au competențe în dezbaterea de inițiative teritoriale specifice: Marea Comisie pentru Scoția (formată din toți cei 72 de parlamentari scoțieni), Marea Comisie pentru Țara Galilor (formată din 40 de parlamentari din Țara Galilor, plus alți 5) și Marea Comisie pentru Irlanda de Nord (formată din 18 parlamentari din Irlanda de Nord, plus alți 25). Comisiile speciale (sectoriale), în număr de 18, au atribuții în materia controlului politic al Guvernului – fiecărei comisii îi corespunde un minister. Controlul parlamentar se concentrează asupra cheltuielilor, politicilor și managementului administrativ. Comisia întregii Camere (Committee of the whole House) – se ocupă de anumite categorii de texte – proiectele de lege constituționale de importanță deosebită, proiectele de lege urgente depuse de Guvern. La ședințele acestei Comisii pot participa toți deputații. Comisiile comune – temporare sau permanente – sunt alcătuite din membri ai Camerei Comunelor și Camerei Lorzilor, cu competențe similare celor ale comisiilor speciale. Grupurile parlamentare sunt constituite numai la nivelul formațiunilor importante:

- Grupul parlamentar al Partidului Laburist

- Grupul parlamentar al Partidului Conservator

- Grupul parlamentar al Partidului Liberal-Democratic

Fiecare grup parlamentar este condus de un coordonator-șef (Chief Whip), asistat de 10-12 colegi (whips).

Existența și funcționarea grupurilor parlamentare se bazează mai mult pe loialitate decât pe impunerea unei discipline stricte, migrația parlamentară este ocazională și accidentală, iar deputații independenți pot fi numai cei care au candidat ca atare.

► Camera Lorzilor are 750 de membri, care, potrivit sistemului de numire, aparțin uneia din următoarele 4 categorii: înalți prelați (lorzi spirituali), nobili (care capătă titlul de pair prin succesiune ereditară), persoane înnobilate de Regină (titlul de lord având caracter viager) sau lorzi care îndeplinesc funcții judiciare.

Președintele Camerei Lorzilor este ales de membrii Camerei, pentru cel mult două mandate, fiecare de câte 5 ani.

 

Comisiile speciale, în număr de 18, se reînnoiesc la începutul fiecărei sesiuni și se concentrează asupra următoarelor domenii: Uniunea Europeană, știință și tehnologie, economie și Constituția Marii Britanii.

Comisia pentru Uniunea Europeană, spre exemplu, are peste 80 de membri a căror activitate se desfășoară în cadrul următoarelor 7 subcomisii: afaceri economice și financiare; piață internă; afaceri externe, apărare și dezvoltare; mediu și agricultură; legislație și instituții; afaceri interne; politică socială și probleme ale consumatorilor;

Comisia întregii Camere (Committee of the whole House), examinează de regulă proiectele de lege. Grupurile politice din cadrul Camerei sunt: Grupul Partidului Laburist, Grupul Partidului Conservator, Grupul Partidului Liberal-Democrat și Grupul independenților.

Sistemul politic britanic are reputația stabilității și coreneței în primul rând datorită unui sistem legislativ solid, dar și tradiției respectării cutumelor, unele vechi de sute de ani. Totodată, societatea britanică se bazează pe discreția politică a suveranului, pe sistemul bipartidist – care permite menținerea unui raport de forțe corect între putere și opoziție și o cutumă care arată că liderul partidului câștigător în alegeri este numit în funcția de premier.

Legea din 1911 privind Parlamentul a consacrat definitiv predominanța Camerei Comunelor asupra Camerei Lorzilor, având competența aprobării bugetului, exercitarea controlului financiar asupra Guvernului și Coroanei și întreaga putere legislativă și de control parlamentar asupra Guvernului.

Toate proiectele de lege trebuie adoptate în formă identică de cele două Camere, în consecință trebuie să existe acordul comun asupra textului indiferent de câte dispute ar exista între cele două camere.

La Camera Comunelor, președintele comisiei sesizate în fond dispune de putere discreționară în selectarea amendamentelor care urmează a fi înscrise pe ordinea de zi a ședințelor comisiei, iar la Camera Lorzilor, toate amendamentele sunt supuse dezbaterii.

Camera Lorzilor, ca organ de deliberare, are posibilitatea de a influența, prin avizele date, conținutul și forma definitivă a proiectelor de lege publice, iar în ceea ce privește proiectele de legi private, Camera Lorzilor are posibilități mai largi de influențare a procesului legislativ, această Cameră putând amâna timp de un an procedura de vot în Camera Comunelor, prin exercitarea unui drept de veto absolut.

Există și anumite proceduri legislative particulare:

Convenția de la Salisbury, încheiată în 1946, care arată că membrii Camerei Lorzilor nu se pot opune, în a doua sau a treia lectură, unui proiect de lege al cărui principiu a fost inclus în programul electoral al Guvernului. Proiectele financiare (Money bills) sunt texte care conțin numai dispoziții referitoare la impozite, cheltuieli și împrumuturi publice și numai Președintele Camerei Comunelor are autoritatea de a decide dacă un proiect de lege constituie un proiect financiar.

Sediul Parlamentului – Palatul Westminster

Sediul Parlamentul se află la Palatul Westminster – o clădire impunătoare de pe malul Tamisei, un obiectiv turistic extrem de vizitat din Londra. Construcția se află pe locul în care Edward Confesorul a poruncit construirea palatului original în prima jumătate a secolului al XI-lea. Încă din acele vremuri străvechi, Palatul Westminster a fost casa Parlamentului englez.

În anul 1547 rezistența monarhistă s-a mutat la Palatul Whitehall, în timp ce Lorzii au continuat să se întâlneasca la Westminster, în timp ce Camera Comunelor se reunea la Capela Sf. Ștefan.

În anul 1834 aici a izbucnit un incendiu major, care a distrus o mare parte din vechiul palat, tot ce a rămas fiind cripta capelei, un turn și Sala Westminster, cea din urmă salvată chiar de Lordul Melbourne, primul ministru din acea vreme, care a cerut ca pompele de stingere a incendiului să fie amplasate chiar în această sală și care a supravegheat personal operațiunea de stingere a incendiului.

Capodopera arhitectonică în stil gotic renascestist pe care turiștii și oaspeții o pot admira astăzi a fost construită între anii 1840 și 1888 de către Charles Barry care a proiectat clădirea astfel încăt să rezoneze arhitectonic cu Westmister Abbey care se află în apropiere.

Construcția cuprinde și cele două turnuri impunătoare – turnul ceasului Big Ben și turnul Victoria în vârful căruia steagul este arborat atunci când Parlamentul se află în sesiune.

În interiorul construcției s-au realizat decorațiuni în stil victorian, creație a asistentului lui Barry, Augustus Pugin.

Sala Westminster – una dintre cele mai impunătoare săli medievale din Europa, poate fi vizitată numai cu ghid însoțitor, însă ea poate fi vizionată și de pe terasa Sf. Ștefan, aflată deasupra.

Sala Westminster are dimenisunile de 73 de metri lungime și 18 metri lățime iar acoperisul în formă de cupolă este construit din stejar.

Acest loc a găzduit numeroase ceremonii de încoronare până în anul 1821, apoi a găzduit Înalta Curte de Justiție din Anglia – până la finalul secolului al XIX-lea.

În exterior, în vecinătatea sălii, se află statuia lui Oliver Cromwell, în amintirea perioadei în care, din anul 1653, acesta a fost numit Lord Protector.

Pentru a accede din Sala Westminster spre camerele superioare, turiștii trebuie să treacă pragul unei uși uriașe din lemn a Sălii Sf. Ștefan, în care pereții și tavanul sunt decorate după proiectul lui Barry, care a înlocuit astfel capela medievală în care Camera Comunelor se reunea până în anul 1834.

Turul palatului continuă cu Lobby-ul Central, care are pereții inscripționați cu citate din limba latină, acesta fiind locul în care membrii Parlamentului se întâlnesc cu susținătorii lor sau între ei și unde este uzuală practica „lobby-ului” pentru anumite legi și inițiative.

Din Lobby se ajunge în Camera Lorzilor sau în Camera Comunelor.

Camera Comunelor, care a fost distrusă de o bombă incendiară, în anul 1941, a fost reconstruită după planurile originale ale lui Barry, în anul 1950.

Modul de așezare a scaunelor seamănă cu dipunerea unui cor, membrii partidului aflat la guvernare ocupând băncile din față, iar opoziția în partea opusă.

Un lucru inedit este acela că distanța dintre bănci este inscripționată și pe podea, cu dungi roșii, reprezentând exact dimensiunea a două lungimi de sabie și un picior. Astfel, membrii Camerei Comunelor nu au voie să treacă aceste linii, fiind asigurate dezbaterile civilizate.

În centrul încăperii se găsește Masa Camerei Comunelor, unde este amplasat sceptrul celui care conduce ședințele Camerei.

Camera Lorzilor este dominată de decorațiuni aurii și roșii aprinse, emanând grandoare. Aici Majestatea Sa Regina participă la deschiderea sesiunii parlamentare, în luna noiembrie a fiecărui an, iar tronul auriu care domina întreaga cameră, îi este rezervat suveranei. Lordul Cancelar se așează în partea opusă, pe un „sac de lână” – în fapt o pernă colorată în roșu aprins, umplută cu lână. Explicația se găsește în tradiția ce datează încă din Evul Mediu când lâna era produsul de bază la export al Angliei.

Acesul la ședințele Parlamentului este gratuit dar, uneori, este necesară plata suplimentară a unui ghid.

În Camera Comunelor dezbaterile au loc în zilele de luni, marți și joi de la orele 14:30 și miercuri și vineri de la 9:30. Audierea Primului Ministru – cel mai aglomerat și interesant moment în care se pot vizita Camerele Parlamentului – are loc strict miercurea de la ora 12:00 la 12:30, iar pentru a asista la acest moment este nevoie de rezervare în prealabil prin ambasadă sau consulat.

Sesiunea Camerei Lorzilor se desfășoară de luni până miercuri de la ora 14:30, iar joia de la ora 15:00. În situația în care Camera Lorzilor se întrunește și vineri, ședința începe la ora 11:00.

Cele două Camere se află în vacanță parlamentară în perioada sărbătorilor de Crăciun și Paște, precum și în perioada august – mijlocul lunii octombrie.

Relații parlamentare România – Marea Britanie – cronologie

Relațiile la nivel parlamentar între România și Marea Britanie au cunoscut o dezvoltare progresivă, mai ales după încheierea Parteneriatului Strategic bilateral în anul 2003.

La această evoluție au contribuit și vizitele reciproce ale delegațiilor palamentare din cele două țări, precum și contactele reprezentanților celor două instituții cu prilejul unor reuniuni în cadrul UE, NATO și al altor organizații internaționale:

2003 – vizita în România a delegației Grupului Parlamentar Mixt Marea Britanie – România, condusă de Peter Pike MP, Președintele grupului. 2004 – vizita în România a unei delegații a Grupului britanic al Uniunii Interparlamentare. 2004 – vizita în România a unei delegații a Comitetului Mixt pentru Extinderea Uniunii Europene, condusă de Lord Dubs, Președintele comitetului. 2005 – vizita în România a Lordului Bowness, Președintele Sub-Comitetului pentru Afaceri Externe, Apărare și Politici de Dezvoltare din Camera Lorzilor. 2005 – vizita în România a delegației Comitetului Mixt pentru Extinderea Uniunii Europene, condusă de Lord Dubs, Președintele comitetului. 2006 – vizita în România a delegației Comitetului pentru Afaceri Externe din Camera Comunelor, condusă de Mike Gapes MP, Președintele comitetului. 2008 – vizita în România a delegației Grupului Parlamentar Mixt Marea Britanie – România, condusă de Președintele grupului, Mark Hendrick MP. 2009 – vizita în România a delegației Grupului Parlamentar Multipartit pentru Combaterea Traficului de Persoane, condusă de Antony Steen MP, președintele comitetului. 2010 – vizita în Marea Britanie a delegației Comitetului pentru Afaceri Externe al Senatului României, condusă de Titus Corlățean, Președintele comitetului. 2011 – vizita la Londra a vicepreședintelui Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea 2011 – vizita în România a președintelui Grupului parlamentar multipartit pentru România din Parlamentul britanic, Greg Hands 2011 – vizita în România a Președintelui Comisiei pentru Afaceri Interne din Camera Comunelor, Keith Vaz 2013 – vizita la București a Speaker-ului Camerei Comunelor, John Bercow 2013 – vizita în România a unei delegații a Comisiei pentru Afaceri Interne din Camera Comunelor, condusă de președintele comitetului, Keith Vaz 2013 – vizita la Londra a delegației Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării din Parlamentul României

În Legislativele celor două țări există și două grupuri parlamentare de prietenie:

- Grupul Parlamentar de Prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care promovează dialogul și cooperarea bilaterală româno-britanică în toate domeniile de interes comun.

Președinte: Valeriu Ștefan Zgonea (deputat, Partidul Social Democrat)

Vicepreședinte: Cristian Petru Bodea (senator, Partidul Național Liberal)

Secretar: Valentin Calcan (senator, Partidul Social Democrat)

- Grupul Parlamentar Multipartit pentru România, constituit în scopul promovării dezvoltării bunelor relații existente între Marea Britanie și România.

Președinte: Lord Davies of Stamford (Partidul Laburist)

Vicepreședinte: Lordul Bowness (Partidul Conservator)

Secretar: Lordul Woolmer of Leeds (Partidul Laburist)

Răzvan Moceanu