Eurodeputații intenționează ca, timp de două ore și jumătate, începând cu ora 8:30 GMT, să o audieze pe Christine Lagarde, care, în prezent, este director general al Fondului Monetar Internațional și începând de la 1 noiembrie 2019 ar urma să devină președintele BCE pentru un mandat de opt ani.

Chiar dacă votul eurodeputaților cu privire la candidatura lui Christine Lagarde este doar unul consultativ, fără putere de blocaj, eurodeputații îi vor pune întrebări lui Lagarde cu privire la cariera sa de avocat intrat în politică, marcată de o serie de crize financiare după 2008.

După ce a condus cabinetul american de avocatură Baker McKenzie până în 2005, Christine Lagarde a fost numită de președintele Franței Nicolas Sarkozy la conducerea Ministerului de Comerț Exterior, iar ulterior la Finanțe, până în 2011, când a preluat conducerea FMI. Cariera lui Christine Lagarde nu a inclus un post la o bancă centrală, spre deosebire de predecesorii săi la conducerea BCE, precum și de principalii candidați vehiculați pentru acest post.

În consecință, miercuri, Christine Lagarde "va trebui să demonstreze, în mod convingător, că dispune de expertiza monetară necesară", a subliniat eurodeputatul conservator german Markus Ferber. În schimb, compatriotul său Sven Giegold, membru al grupului verzilor, a declarat că privește cu "simpatie faptul că o femeie ocupă această poziție politică importantă".

În vârstă de 63 de ani, Christine Lagarde va avea sarcina dificilă de fi succesorul italianului Mario Draghi, care a făcut istorie la BCE prin introducerea mai multor instrumente necesare pentru protejarea monedei unice și susținerea economiei regiunii. În acest sens, intenția exprimată de Christine Lagarde de a "ajunge la un consens" în sânul consiliului guvernatorilor BCE va fi pusă rapid la încercare. Această instanță compusă din 25 de membri pare în prezent divizată când vine vorba de direcția urmată de BCE în contextul unei economii care încetinește în zona euro.

Christine Lagarde a avertizat deja că politica monetară "nu poate majora potențialul de creștere pe termen lung al statelor", făcând un apel către guvernele din zona euro să își coordoneze politicile economice și să pună la punct un răspuns bugetar comun în caz unei crize.