Acțiunea a fost salutată în țările occidentale, fiind socotită o fisură în blocul sovietic.

La 5 ianuarie 1968, în funcția de prim-secretar al Partidului Comunist din Cehoslovacia a fost ales reformistul Alexander Dubček, care a permis ridicarea unor restricții în ceea ce privește existența mai multor partide politice, libertatea de exprimare, libertatea presei și dreptul la circulație în afara țării.

Numele „Primăvara de la Praga”, atribuit revoluției pașnice din Cehoslovacia, a fost preluat de la un festival cu același nume, organizat la data de 12 mai 1968 pentru a comemora moartea compozitorului Bedřich Smetana. Toate aceste evoluții, care puteau sta drept exemplu pentru alte țări din blocul comunist, au îngrijorat Uniunea Sovietică. În noaptea de 20 spre 21 august 1968, 500.000 de militari din statele Tratatului de la Varșovia (cu excepția României), însoțiți de peste 5000 de tancuri, au intrat în Cehoslovacia. Armata Cehoslovaciei nu s-a opus acestei intervenții, căreia, de altfel, nici n-ar fi putut să-i reziste. Au existat în schimb acte izolate de rezistență din partea populației civile. 72 de cehi și de slovaci au fost uciși, iar câteva sute au fost răniți.

Cel mai cunoscut act de opoziție, foarte mediatizat în Occident, a fost prezentat drept gestul unui student, Jan Palach, de la Universitatea din Praga, care și-a dat foc. Actul de protest a avut loc la data de 16 ianuarie 1969 în Piața Wenceslas, iar Palach a murit ulterior la spital. Palach a declarat că a dorit să protesteze împotriva ocupației sovietice.

Sursa: Rador