Steaua respectivă a primit numele CI Tau și se află la aproximativ 500 de ani lumină de Pământ. Această stea este foarte tânără și este încă învăluită de un halou de materie și gaze fierbinți denumit disc protoplanetar. Din acest disc de materie se formează noi planete, iar materia rămasă va fi, în cele din urmă, expulzată în spațiu de vântul stelar emis constant de CI Tau.

Inițial se știa despre CI Tau că are o planetă pe orbită, un corp cosmic foarte fierbinte, de aproximativ 10 ori mai masiv decât Jupiter și care finalizează o orbită completă în jurul stelei sale în doar 9 zile terestre. Această planetă, botezată CI Tau b, a fost primul corp din clasa planetelor "Jupiter firbinți" ce a fost descoperită pe orbita unei stele atât de tinere.

Într-un nou studiu, o echipă de astronomi a urmărit steaua CI Tau și discul său protoplanetar prin intermediul observatorului Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) - o rețea de radiotelescoape din Anzii chilieni. ALMA a identificat alte trei zone din discul protoplanetar în care se află planete, la distanțe de 13, 39 și respectiv 100 de unități astronomice (1 UA = distanța medie de la Pământ la Soare, adică aproximativ 150 de milioane de kilometri) față de CI Tau.

Aceste trei planete nou descoperite sunt, de asemenea, uriașe. Conform echipei de astronomi, cea mai apropiată planetă de stea dintre cele trei este aproape la fel de masivă ca Jupiter, în timp ce celelalte două, mai îndepărtate, sunt apropiate de talia lui Saturn.

Niciodată până acum astronomii nu au detectat patru planete gazoase gigantice pe orbita unei stele atât de tinere. De asemenea, distanța orbitală dintre planeta cea mai îndepărtată de stea și cea mai apropiată de aceasta este considerată extremă de către specialiști. Această planetă se află la o distanță de 1.000 de ori mai mare de CI Tau decât cea mai apropiată planetă din grupul de patru.

Deocamdată oamenii de știință nu își explică modul în care cele două planete aflate pe orbitele cele mai îndepărtate de steaua-mamă au putut să se formeze. "Planetele din categoria de masă a lui Saturn ar trebui să se formeze prin agregarea unui nucleu solid care apoi atrage și păstrează un acoperământ format din straturi de gaze, însă un astfel de proces ar trebui să se desfășoare foarte încet la o asemenea distanță față de steaua-mamă", semnalează coordonatorul acestui studiu, Cathie Clarke, de la Institutul de Astronomie al Universității engleze Cambridge. "Majoritatea modelelor computerizate ar avea probleme să reproducă condițiile de formare a unor astfel de planete, atât de masive, la o distanță atât de mare față de steaua-mamă", a adăugat ea.

De asemenea, astronomii își pun întrebări cu privire la rolul pe care cele trei planete gazoase mai îndepărtate ar fi putut să-l aibă în a împinge orbita planetei CI Tau b atât de aproape de steaua-mamă. Continuarea observațiilor asupra acestui sistem planetar ar putea oferi explicații la aceste întrebări dar și la altele legate de procesul de formare a planetelor.