În 2021, relațiile moldo-române, după 2016, au revenit „la respirația firească cu ambii plămâni instituționali”, formați din cele două instituții superioare ale puterii politice în stat – președinție și guvern. Tonul acestor relații cordiale dintre Republica Moldova și România a fost dat de către instituțiile președinției ale celor două state. Pe parcursul anului 2021, președinții Maia Sandu și Klaus Iohannis s-au întâlnit de câteva ori. Pentru fondul relațiilor moldo-române și ridicarea lor la un alt nivel – „de la vorbe la fapte” – este importantă întâlnirea de la București, din 23.11.2021, a președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, cu omologul său român, Klaus Iohannis, când a fost semnată de către miniștri de externe ai celor două state, Nicu Popescu și Bogdan Aurescu, Foaia de parcurs actualizată privind domeniile prioritare de cooperare Republica Moldova - România. În 2022, relațiile Republica Moldova-România vor avansa pe câteva direcții: continuarea tendințelor macro-economice și dialogul politic stabil; accelerarea cooperării bilaterale convenite prin semnarea la 23.11.2022, a unei Foi de parcurs România-Republica Moldova; cooperarea de criză în contextul situației regionale complicate:

1. Continuarea tendințelor macro-economice și dialogul politic stabil

Dacă la Chișinău nu vor interveni perturbări politice excepționale, care ar impune schimbarea guvernului, orice alte forme de criză politică prelungită, care ar contesta direcția europeană, atunci la nivelul oficial, relațiile Republica Moldova-România vor menține un ritm accelerat. O ședință comună a celor două guverne (România-Republica Moldova) este planificată în luna februarie, 2022, pe agenda căreia se găsește aprobarea mai multor proiecte concrete, iar dialogul cald și prietenesc între președinți vor menține o atmosferă constructivă.

1. Foaia de parcurs actualizată a relațiilor România-Republica Moldova, semnată la 23 noiembrie 2021

Pentru perioada următoare, „pașii concreți” ai dialogului moldo-român sunt prevăzuți în Foaia de parcurs actualizată privind domeniile prioritare de cooperare, convenită între cele două state la București, la 23 noiembrie 2021. Sintetizată, părțile și-au luat angajamente în următoarele domenii de bază: infrastructură; asistență bilaterală; cooperare social-economică; cooperarea cultural-educațională. Evident, din punct de vedere strategic, cele mai importante acțiuni se referă la implementarea unor proiecte de infrastructură. Foaia de parcurs indică, cu statut de prioritate, darea în exploatare a gazoductului Ungheni-Chișinău, construcția interconexiunilor în domeniul energiei electrice, construcția podului rutier Ungheni-Ungheni, consolidarea podului rutier Galați-Giurgiulești și reabilitarea podului feroviar Galați-Giurgiulești. Toate aceste proiecte sunt mai vechi, realizarea lor fiind trenată anterior dintr-o mulțime de motive. Dintre acțiunile propuse, una deja a fost realizată, cu precizarea că fusese începută anterior și, practic, era la faza de finalizare. La 22 decembrie 2021 a fost reluată circulația rutieră pe podul de peste râul Prut la Galați-Giurgiulești. Dintre acțiunile referitoare la infrastructură, incluse în Foaia de parcurs, trei sunt de maximă importanță pentru Republica Moldova – gazoductul, interconectarea sistemelor electroenergetice și podul de la Ungheni.

Este puțin probabil că vom avea progrese majore în anul 2022 pe fiecare din ele. Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, cu toate că a fost finalizat, încă nu sunt clare perspectivele de al da în exploatare. Cu atât mai mult, va fi dificil ca gazoductul să devină funcțional în anul 2022 în condițiile crizei energetice la nivel de european și a lipsei de inițiativă din partea guvernului de la Chișinău pe acest subiect. Interconectarea sistemului electroenergetic al Republicii Moldova cu cel din România este un proces de lungă durată și complex. Despre această conexiune se discută încă din anii 1990, dar preponderent la nivelul de retorică politică. Interconectarea electrică între Republica Moldova și România a demarat în iulie 2016, odată cu semnarea Acordul de colaborare în domeniul energiei electrice între Moldelectrica și Transelectrica. La finele anului 2021, din informația oficială, interconexiunea electroenergetică asincronă pe direcția „Isaccea-Vulcănești-Chișinău”, cu stație ”back-to-back” la Vulcănești, se află la etapa desfășurării licitației pentru realizarea lucrărilor, iar proiectul liniei electrice „Suceava-Bălți” este inclus de către Transelectrica în lista de proiecte strategice care vor fi implementate accelerat de către statul român. Estimăm că, în anul 2022, proiectul de interconectare va avansa lent și se va afla la nivelul stadiilor tehnice, iar asta ar fi varianta rezonabilă – în cazul în care licitația în urma căreia câștigătoare a proiectului de construcție a liniei electrice aeriene de 400 kV pe direcția Vulcănești-Chișinău a devenit o companie indiană, cu o reputație contestată. Presupunem că actualul guvern nu este interesat ca proiectul să fie blocat în urma unui scandal, care ar ajuta doar la păstrarea monopolului existent asupra pieței de energie.

Construcția podului de la Ungheni, deși este un proiect cu o vechime de peste un deceniu, deocamdată este la etapa de proiectare. Acest pod urmează să fie parte componentă din „Autostrada Unirii”, proiectată de către România încă în anul 2011, pe traseul Târgu Mureș-Iași-Ungheni. Proiectul este la etapa revizuirii documentației și a elaborării proiectului tehnic. „Autostrada Unirii” este un proiect de infrastructură mult întârziat, construcția căruia ar putea să dureze în timp. Din acest motiv, evoluțiile pe subiectul construcției podului peste Prut la Ungheni vor depinde de progresul construcției primei autostrăzi care va lega Iașul de Cluj.

Componenta asistenței bilaterale a devenit o practică obișnuită deja în formatul relațiilor România-Republica Moldova. Din acest motiv, Foaia de parcurs prevede încheierea unui nou acord cu privire la implementarea unui program de asistență tehnică și financiară, în baza unui ajutor financiar nerambursabil acordat de către România Republicii Moldova, care să îndeplinească funcțiile Acordului semnat în 2010, devenit caduc la 28 martie 2021. Încheierea unui nou acord are toate șansele să se producă în 2022, considerând valoarea simbolică și importanța deosebită a unui cadru de cooperare bilaterală pe domeniul reformelor instituționale din Republica Moldova.

Dimensiunea comercială. Statistica comerțului bilateral România-Republica Moldova vorbesc despre integrarea de succes și despre viitorul potențial al relațiilor comercial-economice, România fiind astăzi principalul partener comercial al Republicii Moldova. În 2021, Republica Moldova a exportat în România cca 750 mln $, însemnând cca 26,7% din volumul comerțului extern. Cu toate acesta, potențialul economic al relațiilor moldo-române nu este valorificat pe deplin. Investițiile românești în proiecte implementate în Republica Moldova sunt abia la început de cale, lipsindu-le dinamismul și amploarea pe care ar putea-o atinge în cazul în care această direcție ar fi o prioritate reală în cooperarea bilaterală. Totodată, în România există o percepție solidă asupra faptului că sistemul de justiție din Republica Moldova este nesigur, iar investițiile românești nu sunt protejate satisfăcător, suferind atât din cauza unor interese monopoliste, de oligopol, cât și de existența unor scheme corupte, moștenire a regimurilor vechi. Putem prezice că, această situație în care stau lucrurile va menține investițiile românești într-o stare de nesiguranță, de pre-start, în ciuda potențialului nevalorificat și a faptului că businessul privat din România, în calitate de partener comercial principal, ar putea avea o contribuție substanțială în transformarea structurilor și competitivității economiei din Republica Moldova.

Dimensiunea cooperării medicale în pandemie. România a jucat un rol decisiv pentru Republica Moldova în perioada pandemiei (2020-2021). Pe lângă asistența umanitară transmisă de statul român în adresa instituțiilor spitalicești din Republica Moldova, incluzând loturile speciale de vaccinuri antiti-Covid19, echipament pentru spitale și chiar misiuni ale medicilor români, alocați pentru diverse activități de voluntariat în perioadele complicate ale pandemiei, România a transmis chiar o parte de doze care i s-au alocat în cadrul Uniunii Europene prin acorduri-cadru încheiate de către statul român cu Comisia Europeană. Este de așteptat ca și în anul 2022 susținerea critică a statului român pe dimensiunea reducerii impactului devastator al pandemiei să continue, devenind o practică stabilă.

Dimensiunea cultural-educațională. Cooperarea bilaterală între instituțiile culturale, universitare și de creație a fost mereu una specială și de succes în relațiile dintre România-Republica Moldova, indiferent de temperatura relațiilor politice. S-a datorat acest lucru faptului că, pe lângă dialogul politic existent între guverne, mediul academic, cultural, artistic, a menținut o vie și durabilă colaborare umană, cu mult peste liniile directoare ale procesului politic. În plus, cetățenia română a unit malurile și procesele culturale, care a stimulat și cultivat sentimentul unei apartenențe naționale comune. Nici un fel de ostilități politice între Chișinău și București nu au putut submina identitatea națională și unitatea culturală a persoanelor care se identifică ca români în Republica Moldova, care depășesc astăzi peste 40% din cei 4 mln vorbitori de limbă română. În anul 2022, acest proces de auto-identificare ca români va continua, având o anumită cadență organică cu procesele demografice și politice din ambele state.

Contextul regional amenințător. Republica Moldova este parte a unei regiuni vulnerabile sub aspect geopolitic și geo-economic, învecinându-se cu Ucraina, amenințată de o nouă invazie militară, după anexarea Crimeii și escaladarea unor conflicte de secesiune în regiunile estice Donbas și Luhansk. Deși și-a înscris statutul de neutralitate în Constituție, pe teritoriul Republicii Moldova continuă să fie menținute trupe străine, fără acordul său oficial, iar Rusia continuă să finanțeze existența unui regim separatist în stânga Nistrului, cu toate structurile și funcțiile unui pseudo-stat, pseudo-cetățeni, pseudo-legi, care continuă să funcționeze militar, economic și politic, ca o enclavă supusă scopului de a pune presiune asupra cursului european al Republicii Moldova. Pe plan regional, Rusia intră în anul 2022 într-o etapă periculoasă, care coincide cu 100 de ani de la înființarea URSS, în care elitele de la Kremlin ar putea intenționa să refacă, cu forța, un stat unional, în hotarele sale de până la 1990. Militarizarea continuă a Mării Negre, după anexarea Crimeii și tentativele repetate de a prelua controlul asupra unor orașe ca Odesa, ca regiune mai largă în promontoriul Mării Negre, întărește sentimentul de instabilitate și turbulență într-o regiune deja tulburată. Nordul bazinului Mării Negre reprezintă astăzi principalul punct nevralgic al unor cercuri de instabilitate care poate afecta dramatic Europa, gata în orice moment să erupă într-un conflict militar. Ucraina este în epicentrul acestor tulburări geopolitice deoarece reprezintă miza politicii neo-imperialiste dictate de Kremlin. În actual context, Ucraina este un veritabil scut geografic de apărare pentru Republica Moldova, dar și o sursă de instabilitate, dacă rezistența sa ar fi doborâtă printr-o serie de intervenții hibrid, combinate cu o ofensivă militară cu un grad înalt de probabilitate în actualele condiții. Însă marea problemă constă în faptul că nu sunt clare capacitățile Kievului de a face față unor agresiuni directe din partea Moscovei, iar incapacitatea de a frânge rezistența regimului separatist din Transnistria, ori de a-i limita capacitatea de funcționare, a menținut surse formidabile de amenințare în stânga Nistrului, care ar putea fi folosite contra Republicii Moldova, în condițiile în care acest lucru va fi cerut de planurile militare rusești. Să nu uităm că la Tiraspol funcționează 4 colegii militare, părți importante din echipamentul de luptă și muniții au fost transferate în depozitele armatei transnistrene, estimate la cca 10.000 – 12.000 de militari, iar militarizarea completă a zonei de securitate, trasată în urma Acordului de încetare a focului din 21 iulie, 1992, ar permite trupelor separatiste active o invazie fulgerătoare în cazul unei invazii militare rusești. Să mizezi doar pe faptul că Ucraina va reuși să reziste în fața unor eventuale agresiuni rusește este similar cu „să lași în voia soții” asigurarea securității Republicii Moldova. Prin urmare, Republica Moldova trebuie să fie pro-activă în fortificarea securității sale statale.

În caz de tensiuni în regiune, Republica Moldova poate cu adevărat conta pe România. Aceasta se datorează caracterului relațiilor speciale dintre cele două, nu doar de vecinătate pe care au încercat-o să o imprime relațiilor moldo-române guvernările de stânga ale Republicii Moldova (dar și anumiți factori ai actualei guvernări). Indubitabil, Republica Moldova are nevoie de un acord politic special cu România în domeniu securității, nu doar în termini militari, și nici de genul unui tratat politic de bază pe care și-l doreau agrarienii și comuniștii moldoveni. Ci de un document fundamental care ar veni să aducă aportul României la garantarea securității statale și suveranității teritoriale a Republicii Moldova, bazat pe concepția „celor două state suverane românești”, formulată încă la începutul anilor 1990.