Ion Jalea s-a născut la 19 mai 1887, la Casimcea, județul Tulcea, scrie RADOR. 

În 1899, a urmat gimnaziul pentru băieți „Mircea cel Bătrân” din Constanța, iar între anii 1903 – 1907, va frecventa Școala de Belle-Arte și Meserii din Constanța.
Va obține o bursă din partea Primăriei Constanța și își va continua studiile, din anul 1915, la Academia de Arte Frumoase din București, cu Frederick Storck și Dimitrie Paciurea.
În anul 1912, a debutat cu o expoziție personală la București, unde a expus lucrări inspirate din vechile basme românești: Sfarmă-Piatră, Briar, Remușcarea.
Apoi își va desăvârși studiile la Academia Julian din Paris și la ”Grande Chaumiere”, sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle, perioadă în care va frecventa și atelierul marelui sculptor impresionist Auguste Rodin.
Pe parcursul întregii sale cariere artistice, va realiza călătorii de studiu în Franța, Anglia, Italia (1923), URSS (1958, 1963), Austria (1961), din nou Franța (1962), SUA (1963), Japonia (1966).
În Primul Război Mondial, Jalea a participat la înfruntare pe frontul din Moldova, unde și-a pierdut brațul stâng.
Însă, în ciuda infirmității, pasiunea pentru sculptură va triumfa, urmând, de aici înainte, 60 de ani în care a realizat lucrări impresionante, surprinzând scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război, nuduri, portrete, reliefuri, statui, busturi și, mai presus de toate, excepționale lucrări de artă monumentală.
După război, va participa la o expoziție colectivă, la Iași, unde va expune schițe de front, în care artistul a evocat amintirea războiului, dar și ororile față de tragediile pe care le-a provocat și sentimentul de recunoștință pentru eroii căzuți la datorie.
Experiența războiului va sta la baza unor lucrări precum ”Monumentul soldaților francezi căzuți pe teritoriul României” (București, 1922), ”Monumentul eroilor ceferiști” (București, 1923), ”Monumentul dedicat soldaților români, foști prizonieri în Germania” (ridicat la Dieuse, Franța), precum și basorelieful ”Mausoleului de la Mărășești”, realizat împreună cu Cornel Medrea.
În anul 1922, expune la Salonul de toamnă de la Paris, iar începând cu anul 1924, a participat la saloane oficiale, la expoziții anuale de stat, la manifestări de artă românească, organizate la: Rotterdam și Haga (1930); Zürich și Bratislava (1943); Budapesta (1947); Moscova (1958); Helsinki, Leningrad, Budapesta, Bratislava, Minsk, Praga, Atena, Berlin, Belgrad (1960); Paris, Istanbul, Damasc, Alexandria, Cairo (1961); Pekin, Phenian (1966); Ulan Bator (1967); Torino (1970), precum și la expoziții internaționale: Barcelona (1929); Paris (1937); New York (1939); Bienala de la Veneția (1958); Berlin (1966); Anvers (1967); Paris (muzeul ”Rodin”, 1971).
În anii 1915, 1923 și 1936, Ion Jalea a avut expoziții personale și la București, la Ateneul Român, Căminul Artelor și la Sala Dalles.
Dintre lucrările sale, realizate fie în gips, bronz, piatră sau marmură, se mai disting ”Hercule doborând centaurul”, ”Minerva”, ”Bacante”, ”Arcaș odihnindu-se”, ”Spiru Haret” (statuie, București, 1935), ”Monumentul infanteriei” (București, 1936), ”Mihai Eminescu” (București), ”Mircea cel Bătrân” (Tulcea), ”Decebal” (Deva).
În anul 1932 a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din București, iar în 1942 director în Ministerul Artelor.
Din 1946 este membru corespondent, iar din 1963 este membru titular al Academiei Române.

În 1956 este ales președinte iar din 1968 este președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici.
Pentru realizările sale remarcabile, Ion Jalea a primit o serie de premii și distincții: premiu la Expoziția internațională de la Barcelona (1932), Marele Premiu al Expoziției internaționale de la Paris (1937), Premiul Național pentru sculptură (Barcelona, 1941), Premiul de Stat (1957), a fost distins cu titlurile de Maestru Emerit al Artei și Artist al Poporului (1957).
Ion Jalea a murit la 7 noiembrie 1983, la București, la vârsta de 96 de ani.
În Constanța se află Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”, înființat în anul 1968, după ce artistul a donat 108 sculpturi, desene și schițe, reliefuri, statui și busturi.
La parter și etaj sunt expuse opere originale și machete, lucrate în materiale și tehnici diferite, iar tematica este variată: opere alegorice, schițe de front, portrete, compoziții monumentale etc.
Printre lucrările expuse se regăsesc autoportrete ale artistului, portrete ale părinților săi și ale celor două fiice, portretul scriitorului Liviu Rebreanu și un cap de Madonă de o inestimabilă valoare. Colecția a fost întregită în 1984, cu o serie de alte sculpturi dăruite de familia artistului, ajungând astfel la un total de 227 de lucrări.
De asemenea, în fața muzeului se află capodopera sa definitorie „Arcaș odihnindu-se”, lucrarea sa cea mai reprezentativă, creată în anul 1926.

Pe 19 martie 2009 avea loc ceremonia de inaugurare a copiei în bronz a operei de artă „Arcaș odihnindu-se”, sculptură de Ion Jalea, donație a statului român către Curtea de Justiție din Luxemburg.