Constantin Cornel Jean, pe numele real la naștere, a venit pe lume la Techirghiol, jud. Constanța, la 21 august 1927, într-o familie cu cinci fete și patru băieți, Constantin fiind cel mai mic dintre băieți. Mama sa, Caliopi Stavreg Zaharia, era la origine grecoaică, iar tatăl, Dumitru Jean, macedonean albanez, era de profesie conductor arhitect.

Trebuie spus că trei din cele cinci fete ale familiei s-au numit Anastasia, după dorința mamei îndurerate care a pierdut-o mai întâi pe prima, în 1929, la doar câteva luni de la naștere, și apoi pe a doua, născută în 1931, și piredută la doar doi ani. Fiica familiei năcută în anul 1936, botezată tot Anastasia, avea să se stingă tot la o vârstă tânără, la doar 36 de ani.

Maestrului îi plăcea de mic să spună poezii, iar părinții îl încurajau, mama lui avea o voce remarcabilă, iar tatăl lui era era responsabil cu glumele în familie.

În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, tatăl său nu prea avea de lucru, astfel că familia Jean se muta des.

Viitorul actor a urmat cursurile Școlii gimnaziale nr. 3 din Constanța și, mai apoi, Școala de arte și meserii din București, unde a mers pe specializarea „desen tehnic“. Tatăl său l-a luat apoi să lucreze cu el și, ulterior, i-a găsit tot felul de slujbe: cofetar, ajutor de zidar sau creator de modele de pantofi de pânză.

Jean Constantin a fost întotdeauna un pasionat de înot, însă, pe de altă parte, a împărtășit, în prima parte a vieții, sărăcia familiei sale, ultimul născut dintre băieți îmbrăcându-se mai mereu cu ceea rămânea de la frații lui, multe lucruri fiind ajustate de mamă, ciorapii cârpiți, sau gulerele erau schimbate la cămașă.

La vârsta de 17 ani s-a angajat în port, unde căra și număra saci, alături de un alt viitor mare actor, Ilarion Ciobanu, împreună cu care a și jucat într-un spectacol al muncitorilor din port, al așa-numitei brigăzi artistice portuare, intitulat „Pentru libertate”.

A ajuns apoi, pentru scurtă vreme, brigadier pe șantierul Bumbești-Livezeni, pentru ca ulterior să-și efectueze stagiul militar obligatoriu, la grăniceri, la Turnu Severin, în cadrul Regimentului 9, de unde a obținut gradul de sergent-major.

S-a angajat, apoi, la Electromontaj Constanța, iar ulterior a fost șef al serviciului de normare-salarizare de la Înteprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia.

A lucrat, pentru o vreme, și la Ansamblul artistic al Direcției generale a Canalului și la Ansamblul de cântece și dansuri al Casei de cultură a sindicatelor.

În această perioadă a anilor `50 ai secolului trecut, Jean Constantin locuia în podul unui imobil, fără bucătărie sau grup sanitar, astfel că pentru a arunca gunoiul și a-și face toaleta, actorul era nevoit să coboare foarte des la parter.

În anul 1957, obținea, prin concurs, un post în cadrul secției de estradă a Teatrului Fantasio din Constanța, unde a activat până la pensionare. Aici, a fost coleg cu nume pe care publicul românesc avea să le rețină, precum Dan și Sida Spătaru, Aurel și Gelu Manolache sau Mariana Cerconi.

A primit, prin repartiție un apartament decent, aproape de faleza din Constanța, pe strada Cristea Georgescu, unde avea să locuiască mult timp.

În anul 1965 a debutat în film, în „Procesul alb”, un an mai târziu primind rolul Parpanghel în producția „Haiducii”.

Este distribuit apoi în producțiile de succes „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969), în regia lui Radu Gabrea și în „Canarul și viscolul” (1969), în regia lui Manole Marcus, ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice.

Începând cu anul 1970, avea să se consacre cu rolurile Patraulea în partiturile comice jucate pentru seria B.D. (Brigada Diverse) – „Brigada Diverse în alertă!” (1971) și B.D. la munte și la mare (1971), în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Dumitru Furdui și Dem Rădulescu.

În anul 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu la filmul „Nemuritorii”, apoi, începând cu anul 1976, este distribuit în serialul TV „Toate pânzele sus”, în regia lui Mircea Mureșan, în rolul magistral al turcului Ismail.

În anul 1978 primește rolul Limbă, în „Revanșa”, regia Sergiu Nicolaescu, iar în anul 1979, joacă magnific în „Nea Mărin miliardar”, de asemenea în regia lui Nicolaescu.

Au urmat rolurile preotului grec Temistocles în „Pruncul, petrolul și ardelenii” (1981), regia Dan Pița, Corcodel în „Capcana mercenarilor” (1981), regia Sergiu Nicolaescu, „Iancu Jianu, haiducul” (1981), regia Dinu Cocea, rolul Limbă în „Duelul” (1981), regia Sergiu Nicolaescu, profesorul Aurică în „Misterele Bucureștilor” (1983), regia Doru Năstase, oenologul Trandafir Bulbuc în „Secretul lui Bachus” (1984), regia Geo Saizescu, roluri în „Sosesc păsările călătoare” (1984), „Un petic de cer” (1984) – șoferul Gică, „Masca de argint” (1985), „Colierul de turcoaze” și „Coana Chirița” (1986), „Chirița la Iași” și „Secretul lui Nemesis (1987) – James Giovanni Cocoloș sau „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1988).

După 1990, Jean Constantin a fost distribuit în „Atac în bibliotecă” (1992), „A doua cădere a Constantinopolului” (1994), „Punctul zero” (1996), „Sexy Harem Ada-Kaleh” (2001), „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006) sau „Păcală se întoarce” (2006).

Jean Constantin a jucat și pe scena Teatrului Național București, fiind distribuit în spectacolul „O scrisoare pierdută”, de Radu Beligan precum și în serialele de televiziune „Vine poliția!” și „Regina”.

Ultimele filme în care actorul a apărut pe marele ecran sunt ”Supraviețuitorul” (2008) – în care Jean Constantin a reînviat personajul ”Limbă” din filmul ”Un comisar acuză”, de același regizor – și ”Poker” (2010), ambele în regia lui Sergiu Nicolaescu.

În anul 2003, Jean Constantin a primit din partea UNITER Premiul special pentru teatru de revistă, iar Consiliul Director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România (UARF) i-a acordat ”Placheta de aur” și o medalie jubiliară ”Magna cum Laudae”.

În anul 2004, Președinția României i-a conferit artistului Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, ”în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

În 2006, Jean Constantin a primit Diploma de excelență pentru rolul din filmul ”Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”, iar în 2008, a fost recompensat cu Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo.

A fost investit, în 2007, drept Cavaler de Malta al Ordinului „Sf. Ioan” de Ierusalim, într-o ceremonie desfășurată la Muzeul de Istorie a Bucovinei din Suceava.

În semn de recunoaștere a talentului actorului Jean Constantin, Jean Badea, fost secretar al literar al Teatrului de revistă Fantasio, i-a dedicat biografia artistică „Omul care aduce hazul”, publicată în anul 1998.

Jean Constantin a fost căsătorit cu Mioara Mocanu, artistă la Teatrul de păpuși din Galați, lângă care a stat aproximativ 17 ani, urmându-i Nina Cocea, balerină la „Fantasio“, iar în 1980, Jean s-a căsătorit cu Elena Nina Petcu, sufleur la Teatrul Național București.

În anii 2009 și 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace.

A murit la 26 mai 2010, la vârsta de 82 de ani, în apartamentul său din Constanța, fiind înmormântat, două zile mai târziu, în Cimitirul Central din Constanța.

Centrul Multifunctional Educativ pentru Tineret din Constanța poartă, din 20 aprilie 2018, în amintirea sa, numele „Jean Constantin”.