PORTRET: Gică Petrescu – un trubadur fermecător, fără pereche

  • 03 Aprilie 2021 14:55
PORTRET: Gică Petrescu – un trubadur fermecător, fără pereche

Vineri, 2 aprilie, se împlinesc 106 ani de la nașterea cântărețului și compozitorului Gică Petrescu, unul dintre cei mai mari artiști ai muzicii ușoare și de petrecere pe care i-a avut România. În afara numeroaselor turnee internaționale întreprinse de-a lungul carierei, a deținut un record în privința numărului de piese compuse și interpretate – peste 1500, înregistrate într-o impresionantă discografie, multe dintre ele devenind, în timp, ”șlagăre”, piese preluate în repertoriul lor de mulți interpreți ai genului, se arată într-un material realizat de RADOR.

Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, la București, tatăl său, Dumitru, fiind funcționar poștal cu studii la Geneva, iar mama sa – un om cu o vastă cultură – având studii de pian și mulți ani petrecuți în Franța.

Încă din copilărie a primit lecții de pian și limba franceză, mai întâi de la mama sa, iar apoi de la profesori specializați, părinții săi încercând să-i cultive o educație aleasă, dar și o riguroasă disciplină de viață.

A parcurs studiile la Liceul „Gheorghe Șincai”, perioadă în care a activat la chitară și vocal în ansablul școlar al liceului, făcându-și debutul pe scenă la vârsta de 15 ani.

În anul 1930, talentul său este descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, iar în anul 1933, marele violonist Grigoraș Dinicu îi remarcă abilitățile interpretative, îl duce la radio, unde interpretează timp de o oră, șlagăre compuse de Ion Vasilescu, Gherase Dendrino și Aurel Giroveanu. Verdictul dat de oamenii de la radio: „Are voce !”.

La vârsta de 16 ani mama sa trece la cele veșnice în plină putere, lipsindu-l pe tânărul Gică Petrescu de cel mai apropiat îndrumător și principalul său sprijin în viață.

În anul 1931 obține primul contract de solist la Restaurantul-terasă „Princiar” de pe șoseaua Kiseleff, unde cânta maestrul Fănică Luca, iar în 1933 este angajat ca solist vocal, la localul de lux Galeries Lafayette, unde interpreta alături de Orchestra James Kok. Este admis ulterior la Facultatea de Drept, dar după doi ani abandonează activitatea de student dedicându-se muzicii.

Gică Petrescu pe scena Teatrului de Revistă „C. Tănase”

 

În anul 1936 tatăl său este imobilizat la pat, iar Gică rămâne fără sprijin financiar. În același an își satisface serviciul militar obligatoriu în cadrul Regimentului I – Vânători de gardă.

În anul 1937 cântă la Cazino-ul din Sinaia, alături de Orchestra de jazz a lui Dinu Șerbănescu, un om care și-a pus în mod decisiv amprenta asupra carierei ulterioare a artistului. La scurtă vreme Gică Petrescu descoperă că romanța este genul muzical care i se potrivește cel mai bine.

Începând cu anul 1938, colaborează cu casa de discuri Electrecord, împrimând muzică ușoară, cântece de petrecere și romanțe. Un an mai târziu efectuează primul său turneu în afara țării, în Germania, iar mai apoi este angajat de restaurantul „Neptun” unde a cântat alături de orchestra violonistului și dirijorului Victor Predescu.

În perioada 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda și Savoy, iar ulterior este și actor pe scena Teatrului Comic.

 

Spectacol cu orchestra (anii ’50 – placa fotografica).

 

În anul 1946, cântă la barul-grădină „Arizona”, unde îl impresionează profund, într-una dintre seri, pe însuși marele violonist Yehudi Menuhin, cu cântecele La margine de București, Suflet candriu de papugiu și Costică, Costică. Menuhin l-a bisat îndelung și i-a oferit un autograf cu textul următor: „Lui Gică Petrescu, în semn de recunostință pentru frumoasele sale cântece care m-au încântat atât de mult!” – Yehudi Menuhin – violonist.

În același an este acuzat de autorități pentru „interpretare de melodii occidentale”.

În anul 1953, Gică Petrescu interpretează mai multe melodii străine de succes în cadrul „Festivalului Internațional al Tineretului” de la București, iar în anii 1956-1959 participă cu „Concertul popoarelor” într-un turneu prin Uniunea Sovietică, alături de nume mari ale scenei românești precum Ion Dacian, Trio Grigoriu, sau Florian Dorian.

În anul 1955 s-a căsătorit cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu, iubirea vieții sale, alături de care a trăit 34 de ani până la trecerea acesteia la cele veșnice, cu câteva luni înainte de Revoluție.

În anul 1960 apare pentru prima dată în emisiunile televiziunii române, iar în 1964 primește titlul de artist emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.

În perioada 1965-1967 Gică Petrescu susține un turneu de două luni la Paris, alături de Stela Popescu și Mircea Crișan și numeroase turnee în Israel, alături de Florin Piersic și Doina Badea.

Gică Petrescu și Orchestra de estradă a „Comitetului radio”, condusă de Sile Dinicu – repetiții în studioul radio

În perioada 1966 – 1971 participă la numeroase ediții ale Festivalului de Muzică Ușoară de la Mamaia și imprimă la Electrecord multe dintre șlagărele care i-au adus o popularitate imensă, iar în perioada 1982-1987 participă la „Festivalul Crizantema de aur”, de la Târgoviște.

În anul 1985, Gică Petrescu joacă alături de Nicu Constantin în premiera spectacolului „Nimic despre elefanți”, la Teatrul Constantin Tănase, care a fost prezentat timp de doi ani cu casa închisă.

În anul 1993, la 9 august, compozitorul și muzicologul George Sbârcea publică volumul biografic „Viața și cântecele lui Gică Petrescu”.

Cantaretul Gica Petrescu la Festivalul Mamaia. 27.07.1969

 

În anul 1999 – la vârsta de 84 de ani – artistul a colaborat la apariția a 3 CD-uri cu cele mai importante melodii ale carierei sale, reorchestrate.

La 5 mai 2003 a primit din partea președintelui țării la acea vreme, Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni, ordinul Steaua României în grad de Cavaler, pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generații.

Gica Petrescu (1995)

De-a lungul vieții, a mai primit Diploma de excelență „Muzica e viața mea” din partea TVR – în anul 1999, premiul „Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III”, acordat de Radiodifuziunea Română – în 2001, premiul „Life Time Award” obținut în cadrul MTV Romanian Music Awards – în anul 2004, Premiul special „Cântecul e viața mea” – acordat de Radiodifuziunea Română în anul 2005, precum și multe premii la festivaluri și alte manifestări culturale.

Începând cu anul 2004 starea sănătății sale începe să se deterioreze, apărând din ce în ce mai rar în public, fiind vizitat de doar câțiva prieteni foarte apropiați.

Gică Petrescu a trecut la cele veșnice la 18 iunie 2006, corpul neînsuflețit al artistului fiind depus pe catafalcul aflat, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române – instituția care l-a consacrat ca artist, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu. Ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a fost înmormântat, cu onoruri militare, în prezența unei mari mase de oameni care i-au apreciat muzica și i-au regretat dispariția.

Chiar în ziua plecării sale la Domnul, era programată gala „Premiile muzicale Radio România Actualități”, în care fusese stabilită și o altă distincție specială – „Cântecul e viața mea”, dedicată chiar maestrului…

Tags

Alte Noutati

LIVE: Bună dimineața, România!
Meteo Chișinău
18,85
Cer senin
Umiditate:99 %
Vint:3,09 m/s
Sat
26
Sun
26
Mon
27
Tue
27
Wed
27
Arhivă Radio Chișinău