PORTRET: Frank Sinatra – un simbol al culturii americane, un idol al lumii întregi

  • 15 Mai 15:59
PORTRET: Frank Sinatra – un simbol al culturii americane, un idol al lumii întregi

Vineri, 14 mai, s-au împlinit 23 de ani de la trecerea la cele veșnice a cântărețului, actorului, producătorului, compozitorului și regizorului american Frank Sinatra, cel care a și-a încântat admiratorii cu melodii celebre interpretate într-un mod unic, precum „Fly Me To The Moon”, „Strangers in the Night”, „Imaginations”, „I’ve Got You Under My Skin” sau „My Way”.

Este considerat unul dintre cei mai buni cântăreți ai tuturor timpurilor, lăsând posterității nu mai puțin de 1400 de înregistrări muzicale dar și 60 de roluri în film.
Frank Sinatra a rămas nu mai puțin celebru pentru viața sa în care nu și-a refuzat practic nimic: îi plăceau la nebunie reuniunile mondene, fiind mereu înconjurat de femei superbe, aflându-se în compania celor mai influente personalități – fie că erau capi ai mafiei sau președinți de stat – , era un mare consumator de alcool, fuma fără limite – motive pentru care a fost înmormântat alături de o sticlă de whisky și de un pachet din țigările fără filtru favorite…
A fost căsătorit de patru ori – una din fostele soții, superba Ava Gardner, una dintre cele mai mari actrițe din istorie, fiind iubirea vieții lui, provocându-i chiar două tentative de sinucidere – , a fost îndrăgostit peste măsură de Marilyn Monroe, Judy Garland și Lauren Bacall, a avut un număr considerabil de alte relații și aventuri. Era, uneori, un tip extrem de violent, dar și, alteori, foarte generos, era un insomniac recunoscut, era obsedat până la culme de felul în care arăta – făcea și 12 dușuri pe zi – și adora să miroasă mereu a lavandă. Sunt doar câteva din atributele unui personaj lipsit de ipocrizie, direct, extrem de complex, remarcabil, unic.

Francis Albert Sinatra s-a născut în ziua de 12 decembrie 1915, în Hoboken, New Jersey, fiind singurul fiu al familiei de imigranți italieni, Anthony Martin Sinatra și al Natalie „Dolly” Sinatra.

În urma unor complicații la naștere, micul Frank a fost scos cu forcepsul, rămânând astfel cu cicatrici permanente pe lobul stâng al urechii, pe obraz, pe gât și cu un timpan perforat.
Frank nu a fost atras de studiu, ura din adâncul sufletului matematica și școala, în general, în ciuda faptului că părinții săi îi pregătiseră o carieră de inginer.
În schimb, încă din copilărie, este pasionat de muzică, încântându-și oaspeții la petrecerile familiei, fiind apoi prezent pe scenele mai multor cluburi din orașul natal.
A urmat liceul doar timp de 47 de zile, fiind exmatriculat pentru „comportament huliganic”.
Tânărul a practicat mai multe sporturi, printre care și partidele de box pe bani, iar talentul său muzical – fără însă a fi parcurs vreodată studii muizicale -, îl determină să își dorească o carieră interpretativă, lucru care nu era tocmai pe placul părinților.

Ca urmare, după ce a împlinit 17 ani, a plecat de acasă, fiind mai întâi distribuitor de presă, la ziarul Jersey Observer. Acolo a prins microbul jurnalismului, dar când editorul-șef i-a spus că nu știe suficient de multe pentru a deveni reporter Frank s-a înscris la cursuri de limba engleză, dactilografie și stenografie. Astfel, a ajuns reporter, specializându-se în sporturi practicate în școli. Avea 18 ani.

Într-o seară a anului 1935, Frank l-a auzit cântând la radio pe Bing Crosby, iar de atunci dorința sa cea mai mare a fost să devină un interpret cel puțin la fel de celebru precum Crosby. În cariera sa ulterioară, criticii au constatat tocmai puternica influență a lui Crosby, cel puțin în privința frazării muzicale, iar Crosby, declara, la rându-i: „Frank este genul de artist care apare o dată în viață, dar de ce a trebuit să apară în a mea?”.
În lunile următoare audiției la radio, Frank începe să cânte pe străzi, ajungând, în zilele bune, să câștige 10 dolari sau o farfurie cu mâncare. Talentul său muzical nu scapă neobservat, fiind cooptat în cvartetul Hoboken Four, însă cariera sa muzicală nu se derula aici sub cele mai bune auspicii, aflându-se mai mereu în conflict cu membrii trupei. Totuși, din postura de membru al cvartetului, câștigă un concurs la radio, numit „Major Bowes Amateur Hour”, și de aici apar primii bani – 35 de dolari – câștigați ca artist amator.

În anul 1939, pe 4 februarie, artistul s-a căsătorit cu Nancy Barbato, prietena sa din adolescență – din februarie 1934 -, care avea să-i dăruiască trei copii (Nancy – născută în anul 1940, Frank jr. – născut în 1944 – și Cristina – născută în 1948), în același an fiind angajat de Harry James în orchestra sa. Acesta, nemulțumit de numele cu rezonanțe italiene al lui Francis Albert Sinatra, îi propune acestuia să își schimbe numele în Frankie Satin, însă Sinatra refuză vehement.

În anul 1938, când devenise un cântăreț necunoscut, Sinatra a fost acuzat de adulter, după ce fusese surprins într-o cu o femeie căsătorită, la acea vreme, adulterul fiind un delict care se pedepsea chiar și cu închisoarea. Sinatra a fost dus la secția de poliție pentru a i se lua amprentele, iar după ce inițial a fost amendat cu 500 de dolari, a scăpat de pedeapsă pentru că plângerea și acuzația fuseseră retrase. Incidentul nu i-a servit însă drept lecție lui Frank, care, de-a lungul vieții, a fost atras în permanență de patul altor femei.

La 9 decembrie 1941, Sinatra, care și-a dorit întotdeauna să fie soldat al Armatei SUA, s-a prezentat la centrul pentru încorporări, dar a primit calificativul „4-F” și nu a fost înrolat în armată pentru că avea un timpan perforat.
Se alătură, apoi, trupei lui Tommy Dorsey, cu care cântă până în anul 1942, perioadă în care Sinatra devine unul dintre cei mai apreciați cântăreți în sondajele revistei „Billboard”.

În anii ’40, Sinatra cunoaște una dintre cele mai negre perioade din viața sa, care are legătură cu mafia din Chicago și New York. Frank a fost apropiat de capii celor două organizații criminale, acceptând să facă activități de curierat pentru aceștia. Una dintre cele mai răsunătoare activități mafiote în care a fost implicat a fost un transport de băuturi alcoolice traficate, rolul lui fiind acela de a transporta o valiză cu 3,5 milioane de dolari, o sumă exorbitantă la vremea aceea. Însă la un control pe aeroportul din New York, a fost rugat să deschidă geanta în care se aflau banii, scăparea sa fiind prezența fanilor săi care l-au recunoscut și s-au strâns în jurul lui, agentul care solicitase verificarea fiind nevoit să-i permită accesul fără a finaliza controlul.
După ascensiunea în topul „Billboard”, casa „Columbia Records” îi propune lui Sinatra un contract, artistul înregistrează alte cântece care ajung în topuri, în această perioadă primind supranumele „The Voice” – „Vocea”. Prima perioadă de glorie avea să se încheie în anul 1948, după ce Sinatra începe să scadă în topurile muzicale. Din aceest moment artistul experimentează câteva piese în stilul gospel, însă schimbarea nu are parte de succes.
A urmat o perioadă de doi ani în care Sinatra se retrage din prim-planul lumii muzicale, care a coincis și cu declinul vieții personale: a urmat divorțul de soția sa, Nancy și căsătoria cu superstarul Ava Gardner, o relație de șase ani care avea să fie presărată cu numeroase trădări, dar care avea să reprezinte iubirea vieții lui Sinatra.

Viața sa profesională căpăta o nouă turnură, la 12 ianuarie 1950, cu prilejul concertului de mare succes desfășurat la Connecticut, în urma căruia canalul TV CBC semnează cu artistul contractul pentru emisiunea „The Frank Sinatra Show”, a cărei premieră avea loc la 7 octombrie 1950. Succesul imens al emisiunii face ca postul ABC TV, să îi cumpere show-ul pentru fabuloasa sumă – la acea vreme – de 3 milioane de dolari.
Pentru dragostea ce i-o purta Avei Gardner, Sinatra a fost foarte aproape să-și ia viața, ba chiar de două ori. Astfel, în anul 1952, a avut loc prima tentativă de sinucidere, după o ceartă înfiorătoare cu Ava, când artistul a încercat să-și pună capăt zilelor inhalând gaze de la cuptor. “O iubesc pe Ava și Dumnezeu să mă condamne pentru asta!”, spunea Sinatra.

Un an mai târziu, Sinatra și-a tăiat venele în apartamentul unui prieten și doar sosirea neașteptată a acestuia l-a salvat de la moarte.
În anul 1953, pentru a juca rolul Maggio din „From Here To Eternity”, Sinatra a fost nevoit să se supună unui dur antrenament militar pregătitor, el mulțumindu-se cu un onorariu de 8.000 de dolari pentru acest rol, deși cota lui anterioară ajunsese la 150.000 de dolari. Rolul i-a adus lui Sinatra un premiu Oscar pentru un actor în rol secundar, un an mai târziu.
Și în anii care au urmat, celebritatea avea să îi aducă și asocierea de personalități din high-life, fie că e vorba de oameni politici, artiști sau oameni implicați în activități mafiote.

Este perioada numită “New Deal”, în care Sinatra devine apropiat de senatorul de Massachusetts John F. Kennedy, căruia i-a devenit prieten apropiat și susținător în campania pentru președinția SUA.
Peste ani, una dintre fiicele lui Sinatra declara că tatăl său și mafiotul Salvatore „Momo” Giancana au fost printre principalii susținători ai lui Kennedy, în câștigarea alegeri primare ale democraților din anul 1960, care l-au propulsat pe JFK spre mandatul de cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite, început la 20 ianuarie 1961.

Sinatra a fost cel care i-a făcut cunoștință lui Kennedy cu Judith Campbell, cea care avea să-i devină viitorului președinte amantă, gest urmat de ruperea relațiilor dintre Sinatra și Kennedy, la sugestia lui „Bobby” Kennedy. Și, ca urmare, Sinatra avea să îl susțină la alegerile prezidențiale din 1963, pe contracandidatul lui JFK, Richard Nixon. Neoficial, se vorbește că acesta a fost și motivul pentru care Sinatra avea să piardă licența pentru funcționarea cazinoului din Nevada, proprietatea sa.
În anul 1966, după ce grupul Beatles a lansat albumul de mare succes “Revolver”, Paul McCartney a compus o piesă special pentru Frank Sinatra, gest refuzat de acesta, declarând că „muzica rock’n’roll este doar pentru cretini”. Culmea este că McCartney avea să declare că melodia nu era tocmai reușită și că Sinatra avea dreptate să refuze compoziția.

Între anii 1966 – 1968, a fost căsătorit cu actrița și scriitoarea americană Mia Farrow, iar în anul 1976 se recăsătorește, a patra sa soție devenind Barbara Marx, cea care avea să-i fie alături până la finalul vieții. În timpul mariajului cu Sinatra, Barbara s-a dedicat cauzelor umanitare, bucurându-se de sprijinul emoțional, dar și financiar al soțului ei. Cel mai notabil proiect al său a fost Barbara Sinatra Children`s Center, din cadrul Centrului Medical Eisenhower. Clinica se adresa copiilor abuzați și era în totalitate finanțată de banii strânși în timpul evenimentului anual ”Frank Sinatra Celebrity Invitational Golf Tournament”.
În anii ’80 – ’90, Frank Sinatra susține nenumărate turnee și concerte în toate colțurile lumii, memorabil fiind concertul solo cu cel mai numeros public pe care l-a susținut la Rio de Janeiro. Pe Stadionul Maracana s-au îngrămădit să-l vadă și să-l asculte live peste 175.000 de persoane, performanță care a fost înregistrată la acel moment de Guiness Book of World Records.
Frank Sinatra a fost și un om generos, dedicat multor cauze caritabile. Se estimează că a contribuit la strângerea unor fonduri de peste un miliard de dolari, la care a participat cântând pro-bono prin filme, concerte sau înregistrări. Marea majoritate a fondurilor au fost direcționate către educație, medicină, știință și la ajutorarea copiilor defavorizați. Mai mult, Siantra și-a sprijinit financiar mulți dintre prietenii aflați în impas, insistând mereu ca donațiile sale să rămână anonime.

Tot la fel de adevărat este și faptul că, în cei peste 40 de ani petrecuți la Hollywood, Frank Sinatra a câștigat și a pierdut sume uriașe la cazinouri. Tocmai de aceea, revista americană People l-a considerat artistul care a influențat fundamental orașul Las Vegas, omul care prin muzica și filmele sale a adus o publicitate nesperată jocurilor de noroc, a ridicat cazinoul la statutul de instituție culturală, fiindcă a adus televiziunile în oraș, a transformat spectacolele de la MGM, de la Desert Inn, în show-uri urmărite de milioane de telespectatori.
A fost distins cu numeroase premii și distincții, între acestea aflându-se Premiul Emmy, Premiul Globul de Aur, Screen Actors Guild Life Achievement Award, Medalia Prezidențială pentru Libertate, Medalia pentru Științe și Arte, Peabody Award, Premiul Grammy pentru întreaga carieră, Jean Hersholt Humanitarian Award, Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar, Premiul Cecil B. DeMille, Medalia de Aur a Congresului, înscrierea în New Jersey Hall of Fame, în Gaming Hall of Fame sau distincția Kennedy Center Honors.
În anii ’90, treptat, starea sa de sănătate se înrăutățește, primul efect fiind faptul că uita versurile cântecelor. Mai apoi Frank a suferit de grave probleme auditive, a suportat o operație de cataractă, iar părul des și sănătos pe care îl afișa în timpul aparițiilor sale televizate era de fapt o perucă.
Frank Sinatra a trecut la Domnul la 14 mai 1998, după ce a suferit un atac de cord, în timp ce se afla în scaunul său cu rotile, pe marginea piscinei din reședința lui din Beverly Hills. La funeraliile sale au participat numeroase personalități precum Sophia Loren, Tom Selleck, Tony Curtis, Nancy Reagan, Liza Minnelli, Kirk Douglas, Gregory Peck, Jack Nicholson, Faye Dunaway. Artistul american a fost înmormântat alături de o sticlă de Jack Daniel’s și un pachet de țigarete Camel fără filtru, la care nu a fost dispus să renunțe nici măcar în ultimele clipe ale vieții sale.
Frank Sinatra a interpretat 65 de roluri în seriale și filme, printre care enumerăm: „Tot mai sus” (1943), „Banditul pupăcios” (1948), „De aici în eternitate” (1953), „Omul cu brațul de aur” (1955), „Mândrie și pasiune” (1957) „Can-Can” (1960), „Candidatul Manciurian” (1988) și multe altele, el fiind premiat cu trei Oscaruri și două Globuri de Aur.

Vocea lui Frank Sinatra apare pe coloanele sonore a nu mai puțin de 173 de producții, între anii 1941 și 2009, iar artistul și-a jucat propriul rol în 136 de producții cinematografice și de televiziune.
Sinatra a fost subiectul a 121 de documentare, realizate în perioada 1944-2009, din care 22 de documentare biografice, personalitatea sa a fost prezentată în 17 portrete de televiziune, ca producător și-a pus semnătura pe genericul a nouă filme și spectacole de televiziune, el încercând și postura de regizor, în producția „None But the Brave” – în anul 1965.
Frank Sinatra este artistul cu cele mai multe albume muzicale de top 10 Billboard și artistul cu cea mai lungă prezență în Billboard 200 – 62 de ani. El a adunat 21 de discuri de aur, de platină și multi-platină, iar în urma sa au rămas melodii memorabile precum „My way” („Drumul meu”), „Over the rainbow” („Deasupra curcubeului”), „That’s life” („Asta e viața”), „New York, New York”, „Strangers in the night” („Străini în noapte”) etc.
În anul 2001, postul BBC Radio 2 l-a desemnat pe Frank Sinatra „Vocea secolului XX”, după ce, în urma votului publicului britanic, al criticilor muzicali și cântăreților, Sinatra a devansat nume grele precum Elvis Presley, Nat King Cole, Ella Fitzgerald sau Beatles.

Sursa: RADOR

Tags

Alte Noutati

LIVE: Dor de Izvor cu Maria Mocanu
Meteo Chișinău
13,53
Cer senin
Umiditate:73 %
Vint:3,13 m/s
Fri
17
Sat
14
Sun
8
Mon
5
Tue
6

Curs oficial BNM 22 Octombrie 2021

MDL RATĂ TREND
EUR 20.3153 0.1296
USD 17.4523 0.1009
RON 4.1064 0.0282
UAH 0.6640 0.0015
RUB 0.2454 0.0009
Arhivă Radio Chișinău