PORTRET | Edgar Degas – 100 de ani de la dispariție. Obsesia pentru balerine și necazurile vieții
-
01 Octombrie 2017 16:12
Miercuri, 27 septembrie, s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui Edgar Degas, unul dintre cei mai mari pictori din lume și un important reprezentant al impresionismului. Balerinele lui – centrul universului creației sale -, sunt de o frumusețe răvășitoare, fie că sunt reprezentate în tablouri sau statuete, în schițe sau studii, și impresionează prin grație și nu prin erotism, prin limbajul gestual, în dauna liniilor curbate ale corpului, Degas fiind astfel un maestru incontestabil al pasiunii pentru corpul feminin aflat în mișcare. Dincolo de artistul excepțional se află, însă, o viață particulară care nu a fost tocmai generoasă cu el …
Hilaire Germain Edgar de Gas s-a născut la 19 iulie 1834, la Paris, într-o familie care prețuia foarte mult arta și cultura, fiind și una destul de înstărită și cu o importantă istorie, tatăl său fiind bancherul Auguste de Gas, iar mama sa, o frumusețe de excepție pe nume Célestine Musson, notează Rador.
Edgar a studiat la faimoasa școală Louis-le-Grande, urmând apoi cursurile Facultății de Științe Juridice. Lui Degas îi plăcea să își petreacă timpul liber făcând copii după marile tablouri expuse la Muzeul Luvru. A căpătat o pasiune deosebită pentru această artă, și a renunțat la facultate, hotărând să se dedice în totalitate picturii.
A făcut parte din atelierul de pictură al lui Louis Lamothe, după care, în 1855, este admis la Școala Superioară de Arte Frumoase, unde nu rămâne însă prea mult timp.
În anul 1856, Degas face o călătorie la Napoli la bunicul său, Hilaire de Gas, iar apoi merge la Roma, unde ia parte la cursuri de pictură organizate la Vila Medici și copiază opere ale maeștrilor – Manet, Renoir, Monet, Sisley, Cezanne – , frecventând numeroase muzee și biserici.
Începe să fie cunoscut drept pictorul înaltei societăți, operele sale oglindind toate obiceiurile vieții de high-life. După războiul franco-prusac și revenirea sa de pe front, Degas pleacă în America împreună cu fratele său, dar după un an revine în Franța.
Degas frecventează din nou muzeul Luvru, unde în anul 1862 se întâlnește cu Édouard Manet, iar cei doi artiști se împrietenesc, având întâlniri dese, acasă sau la atelierul artistului, ori la cafeneaua Guerbois, locul preferat al tinerilor pictori, unde puteau fi remarcați Claude Monet, Auguste Renoir, Alfred Sisley sau Paul Cézanne.
Începe să fie fascinat de dansatoare pe care le studiază cu atenție și pe care le pictează. Pe plan personal începe să capete faimă, însă în plan familial este afectat de dificultăți financiare cauzate de falimentul băncii care era în proprietatea familiei.
În 1872 începe să aibă probleme cu vederea, această stare deteriorându-se din ce în ce mai mult odată cu trecerea timpului, însă își descoperă noi pasiuni: sculptura, gravurile și poezia. Ulterior se îmbolnăvește de pneumonie.
În 1874, Degas participă la prima expoziție de pictură organizată în salonul fotografului Nadar, expoziție care declanșează un scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de impresioniști.
La cea de-a doua expoziție a impresioniștilor, în 1876, în galeria lui Durand-Ruel, Degas expune 24 de lucrări.
În 1877 participă la cea de-a treia expoziție a impresioniștilor, unde vinde un număr important de tablouri, însă acest succes este marcat de deteriorarea stării sale de spirit, din cauza singurătății, a lipsei resurselor materiale, dar și a problemelor familiei.
În calitate de sculptor, Degas expune la Salonul Independenților, din anul 1881, o sculptură în ceară, intitulată „Micuța balerină de paisprezece ani” – lucrare expusă astăzi, în versiunea în bronz, la Muzeul Orsay din Paris. Publicul este uimit fiindcă micuța dansatoare este o fată cu obrajii supți, surprinsă într-o poza ciudată, cu brațele împreunate la spate, cu un corset din material textil amestecat cu ceară, cu păr adevarat și cu bucăți de tulle.
În mai 1886, la ultima expoziție a impresioniștilor, Degas prezintă tabloul „Modista” și o serie care constă din zece nuduri feminine (printre care „După baie” sau „Femeie ștergându-și picioarele”), în legătură cu care scriitorul Huysmans nu-și precupețește laudele: „Desenul rapid și nervos este în măsură – așa cum se întâmplă cu desenele japoneze – să fixeze într-un mod cu totul original vibrația, mișcarea și gestul”.
În ultimii 10 de ani ai existenței, viața sa sentimentală a fost una cât se poate de pustie, iar compania femeilor o găsea doar în casele de toleranță pe care le frecventa. În acei ani, singuratatea îl apăsa din ce în ce mai mult, boala sa de la ochi se agrava, iar în plus, se confrunta cu o scadere considerabilă a auzului. Ajuns aproape orb, pictorul a renunțat la marea sa pasiune artistică ajungând să își pună loiala menajeră, pe nume Zoe Closiet, să îi citească ziarul, deoarece lui îi devenise un gest imposibil.
Însă încă din timpul vieții, Edgar Degas a cunoscut gloria și prețurile excepționale ale lucrărilor sale, grație dansatoarelor. La 10 decembrie 1912, în timpul unei licitații la Rouart, colecționarul american H. O. Havemeyer a cumpărat „Danseuses à la barre” (1876-1877) pentru suma de 435.000 de franci, o sumă fabuloasă în acea epocă.
Fiind măcinat de problemele de sănătate, Degas a murit la 27 septembrie 1917, fiind înmormântat la cimitirul Montmartre din Paris. La moartea sa, a rămas o moștenire artistică de excepție, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi, iar în atelierul artistului au fost găsite circa 150 de sculpturi, cele mai multe dintre acestea întruchipând balerine.
În iunie 2015, „La Petite Danseuse de quatorze ans”, cea mai cunoscută sculptură creată de Edgar Degas, a fost vândută la o licitație organizată de casa Sotheby’s, miercuri, la Londra, cu impresionanta sumă de 15,8 milioane de lire sterline (circa 22,1 milioane de euro).
În iulie 2016, un desen furat de naziști în 1940, semnat Edgar Degas, s-a vândut cu peste 460.000 de euro. Vânzarea desenului realizat de pictor în 1898 a avut loc la casa de licitații Osenat, din Fontainebleu (Seine-et-Marne). Această lucrare este o piesă de istorie, pentru că a dispărut timp de decenii din vizorul colecționarilor, după ce a fost furată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de armata germană. Desenul a fost regăsit în 1951, într-un dulap al vechii ambasade a Germaniei, dar nu a fost identificat ca opera căutată de proprietarul său. A fost, deci, atribuită Muzeului Luvru, după ce a fost înregistrată între operele numite ”MNR” (Muzeul Național al Recuperării), adică plasată în responsabilitatea juridică a ministerului Afacerilor Externe, în așteptarea identificării proprietarilor de drept.
În august 2016, publicația Scientific Reports a anunțat că un portret al pictorului impresionist francez Edgar Degas a fost descoperit de o echipă de cercetători din Australia cu ajutorul unor raze X puternice. Pictura era ascunsă sub o altă lucrare, intitulată ”Portretul unei femei”. Lucrarea ascunsă a pictorului Degas reprezintă chipul unei femei cu păr castaniu, despre care cercetătorii cred că este Emma Dobigny, personaj care apare și în alte picturi ale artistului.