Această situație este cauzată de concurența intermediarilor informali, dar și de procedurile complicate de obținere a licenței și legalizării activității. Concluziile se regăsesc într-un studiu realizat în cadrul proiectului NEXUS Moldova, transmite IPN.

Autorul studiului, Mihail Cebotari, a declarat, în cadrul unui eveniment de prezentare, că agențiile private de plasare în câmpul muncii dețin pe această piață o cotă de doar 20%, iar restul este ocupată de intermediari informali. Studiul arată că, în timp ce pentru agenții există proceduri complicate la obținerea licenței, pentru intermediarii informali nu există restricții. Aceștia acționează liber și dominant și riscă amenzi mici sau penalități care puțin probabil să le fie aplicate.

Potrivit cercetării, majoritatea agențiilor din Moldova au încheiate acorduri de colaborare cu intermediari și nu cu angajatori finali. Autorul afirmă că procedurile stabilite de legislația națională pentru negocierea acordurilor de colaborare și proiectelor de contracte individuale de muncă pot prelungi procesul de negociere a acestor acte pentru perioade de luni de zile, implicând cheltuieli semnificative.

Autorul consideră că situația existentă vorbește despre o abordare dezechilibrată de reglementare, fiind necesar de a schimba cadrul legal existent, precum și abordarea politicilor de plasarea forței de muncă în străinătate. La fel, autorul crede că autoritățile de stat trebuie să pună un accent deosebit pe sancționarea corespunzătoare a intermediarilor și să înlăture procedurile administrative inutile în desfășurarea activității agențiilor.

O altă necesitate, în opinia autorului, este atribuirea funcțiilor de control asupra agențiilor private și altor intermediari unui organ specializat, cum ar fi Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sau Institutul Muncii.