În același an debuta în publicația clujeană "Chemarea tinerimii române". Din 1932 vine în București și scrie la săptămânalul "Stânga". Apoi, din 1938, își începe colaborarea la "Cuvântul" lui Nae Ionescu. Articolele din "Cuvântul" ca și funcțiile deținute în timpul guvernării național legionare vor constitui capete de acuzare în procesul în urma căruia va primi o condamnare de 18 ani muncă silnică. A ieșit din închisoare în 1964, odată cu amnistierea deținutilor politici. 

După ce a fost eliberat, cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor din închisoare, Țuțea s-a aflat mereu sub observația Securității. Numeroasele descinderi la locuința sa modestă au dus la confiscarea manuscriselor, studiilor și materialelor, printre care o copie a proiectului „Prometeu”. Către sfârșitul vieții a început o „Antropologie creștină”. Imediat după prăbușirea regimului comunist au început să fie difuzate inteviuri cu Petre Țuțea. Avea 88 de ani și era bolnav. A murit în anul 1991. Manuscrisele rămase de la el au început să fie publicate postum.

Fragmentul de la "Ascultă Vocea" de astăzi face parte dintr-un interviu realizat în vara lui 1991, cu doar câteva luni inainte ca Petre Țuțea să se stingă din viață. Era pe patul de spital și știa ca nu mai are mult de trăit.