Corneliu Baba a influențat multe generații de artiști. Este considerat cel mai mare portretist român. A fost fiul pictorului de biserici Gheorghe Baba și elevul lui Nicolae Tonitza la Școala de Arte Frumoase din Iași, unde a devenit ulterior și profesor.

Ultimele două decenii de activitate marchează un capitol foarte important din activitatea sa, dramatic și expresiv, de un înalt rafinament estetic și tematic: pictează arlechini, regi nebuni și spaime, spune criticul de artă Vladimir Bulat.

„Dincolo de darul picturii cu care a fot înzestrat Corneliu Baba, el a avut și o ureche muzicală extraordinară. El chiar și-a dorit să învețe și a cântat la vioară. Pentru el, eroul absolut, sau idolul absolut dacă putem spune, a fost George Enescu. L-a desenat după natură  în zeci și zeci de ipostaze, cântând și pregătindu-se să cânte. Și cu trecerea timpului mi-am dat seama că de multe ori Corneliu Baba, desenându-l sau pictându-l pe George Enescu, de fapt realiza niște autoportrete. El și-ar fi dorit să fie în pielea lui George Enescu, acelui compozitor și muzician. Dar de ce fac această legătură, este pentru că a mai avut o pasiune extraordinară, a fost și elevul lui George Oprescu, la Universitatea din București – are o dublă specializare: are o diplomă ca pictor și o diplomă ca filolog. Și la Universitatea din București i-a avut pe cei mai mari ca mentori, pe Tudor Vianu, pe George Oprescu, mari poeți ”, a spus Vladimir Bulat.

Principalele genuri pe care pictorul le-a abordat de-a lungul întregii sale creații sunt portretul – cu insistență asupra autoportretului – și compoziția cu personaje, inspirată o lungă perioadă din viața satului, a celor umili sau marginali.

Compozițiile cu țărani sunt cele care i-au adus notorietatea, personajele sale fiind redate într-un stil realist, fără cosmetizări din penel, potrivit lui Vladimir Bulat:

„Baba a iubit oamenii și lucrul acesta se simte mai presus decât orice în felul în care îi privea, și în felul în care dorea să îi înveșnicească – portretele lui nu sunt niște portrete fotografice. În epoca în care el a trăit, fotografia deja era destul de performantă. Nu și-a dorit neapărat o asemănare cu cel portretizat, dar mai degrabă un foraj de ordin psihologic în interiorul lumii ascunse a celui pe care îl portretiza. Că tot l-am pomenit pe George Enescu, el a portretizat pe mulți alții, că tot vorbim și suntem la Chișinău, el l-a portretizat și pe sculptorul Lazăr Dubinovschi”, a declarat Vladimir Bulat.

În sălile de expoziție  sunt 70 de lucrări autoportrete, schițe, portrete, scene de gen, scene din natură – tablouri pictate de Corneliu Baba de-a lungul vieții sale. Vladimir Bulat:

„Avem o selecție de câteva zeci de lucrări care cuprinde perioada din 1925, aici este cea mai veche expoziție, până în 1993 – un autoportret. Prin urmare avem o plajă completă a operelor lui Corneliu Baba, deopotrivă de pictură și grafică. Sigur, accentul pică pe chipul omului, pe chipul uman, dar aceasta nu înseamnă că nu există teme, mai ales și temele de la sfârșitul vieții, precum frica, spaima, sau cum e tema arlechinilor, sau cum e tema regelui nebun. Mereu lumea l-a întrebat cine este regele nebun. Regele nebun nu era altul decât dictatorul în țara căruia îi era dat artistului să trăiască. Și culmea, regele nu își dădea seama că el este nebun. Baba a prins ambele cutremure, și cel din 1940, și cel din 1977. Însă, problema de cutremur nu era pusă la el ca o problemă geologică, problemă mai degrabă socială și psihologică. Sunt momente în istoria unei țări când un astfel de cataclism dă naștere și provoacă schimbări de ordin social. Bunăoară, România după cutremurul din 4 martie 1977 s-a schimbat radical, iar acest lucru, un artist de sensibilitatea și profunzimea lui Corneliu Baba nu se putea să nu îl sesizeze, și atunci a devenit tema spaimelor, a unor spaime care marcau angoasa întregii societăți, dar ce este foarte interesant dacă ne uităm atent la tablourile care fac parte din seria spaima, acolo el se reprezintă și pe el. Acolo e prezentă și soția lui. Ce vreau să spun, că tu ca artist, ai o imensă responsabilitate să faci parte din bunele și relele cu care trăiește poporul tău”, a precizat Vladimir Bulat.

Corneliu Baba avea judecăți de ordin moral și politic, iar acest fapt se remarcă în stoicismul promovării discursului său artistic autentic, mai spune criticul Vladimir Bulat:

„S-a exprimat și are foarte multe judecăți de prin politic și social. Judecă foarte aspru acel regim în care trăia. Lui nu i se părea normal ca oamenii să fie ținuți în frig, în foamete, în umilință și pușcării. La un moment dat el spune: „Eu mă bucur că sunt un om liber, dar poate tocmai arta m-a salvat de un penitenciar. Poate că a fost un paravan, însă nu un paravan în spatele căruia m-am ascuns, ci dimpotrivă. Am fost luptătorul care a împins în față pictura ca oamenii să știe despre ce vorbesc”, a conchis Vladimir Bulat.

Expoziția este deschisă publicului până pe 15 noiembrie.