Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de toamnă în cea sudică.

Al doilea echinocțiu al anului este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 22 septembrie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera sudică și echinocțiul de toamnă în emisfera nordică.

Se zice că odată cu echinocțiul de primăvară începe noul an agrar, iar în unele localități copiii bat ritualic pământul cu bețele, alungând frigul: „Intră frig și ieși căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.

Tradițiile spirituale ale echinocțiului de primăvară spun că orice formă de evoluție are trei etape distincte: creația, menținerea și resorbția sau distrugerea. La toate acestea se adaugă și momentul de apogeu a ceea ce s-a creat. Astfel, echinocțiul de primăvară simbolizează creația, solstițiul de vară apogeul, echinocțiul de toamnă începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal.

Conform tradiției creștine, Paștele este serbat întotdeauna în prima duminică după Luna Plină de după echinocțiu.

Oamenii recunosc echinocțiul de primăvară de mii de ani. Pentru multe civilizații antice evenimentul marca reîntoarcerea la belșug - adică hrana începea să fie procurată mai ușor. Mai mult, vechii egipteni au construit Sfinxul în așa fel încât acesta „privește” exact în punctul în care soarele răsare cu ocazia echinocțiului de primăvară. Totodată, prima zi de primăvară astronomică coincidea cu prima zi a anului persan și era marcată prin 13 zile de petreceri.

Sursa:MOLDPRES