Numele dat ramurii relativ obscure a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri se numește toponimie, iar ziarul britanic The Telegraph, citat de Digi24, prezintă în ediția sa electronică o selecție a țărilor care intră în fiecare categorie.

Anglia se află într-o companie numeroasă, care reprezintă partea leului, circa o treime din țările lumii numite după un trib timpuriu sau un grup etnic.

Franța — Numită după franci, care au cucerit acest pământ în perioada medievală.

Vietnam — Numită după populația viet, din sud.

Afganistan — Înseamnă "pământ afgan" sau "locul afganilor".

Thailanda — Provine de la populația "tai", un grup etnic din regiunea câmpiilor centrale.

Rusia — Numele vine de la termenul medieval latin "Russi", care se referea la oamenii pământului.

Oameni importanți

Se crede că dintre toate țările numite după oameni puternici sau influenți, numai una are la bază numele unui femei.

Santa Lucia — Această insulă caraibiană a fost numită de către francezi în 1625 după Sfânta Lucia, care era venerată în numeroase comunități religioase în timpul Evului Mediu.

Columbia — Numită după faimosul explorator Cristofor Columb, care nu a pus niciodată piciorul în această țară. Țara a fost de fapt descoperită de însoțitorul său Alonso de Ojeda în 1499, dar a fost în cele din urmă numită tot după Columb.

Filipine — Și-a primit numele de la exploratorul spaniol Ruy Lopez de Villalobos, în onoarea regelui Filip al II-lea al Spaniei, în 1542.

Arabia Saudită — Este numită după războinicul și aristrocratul Muhammad bin Saud, care este considerat fondatorul primului stat saudit în 1744.

Seychelles — În 1976 acest frumos lanț de insule din Oceanul Indian și-a obținut independența față de Marea Britanie, dar înainte a fost controlat de Franța și numit după ministrul de finanțe Jean Moreau de Sechelles în anii 1700.

El Salvador — Micuța țară din America Centrală și-a primit numele după cel al lui Iisus, traducându-se prin "Salvatorul". Numele i-a fost dat de conchistadorul spaniol Pedro de Alvarado în anii 1500.

Caracteristici ale pământului

Aproximativ un sfert din numele de țări derivă dintr-un aspect al pământului care îl diferențiază de alte teritorii.

Islanda — Acest nume se traduce prin "țara gheții", poate din motive evidente, și provine din limba nordică veche. Se spune că numele i-ar fi fost dat de vikingul norvegian Hrafna-Floki Vilgeroarson în anul 856. Mulți susțin că Islanda a primit acest nume pentru a descuraja potențiali coloniști să se stabilească într-un ținut rece și ostil. 

Haiti — Numele țării caraibiene înseamnă "ținut muntos", în dialectul indigen taino. Haiti a fost colonizat de Spania în 1492 și numit inițial "La Espanola", dar ulterior a fost redenumit Haiti în 1804 de fostul sclav și revoluționar Jean-Jacques Dessalines, care s-a declarat împărat și a luat pământul înapoi.

Barbados — Numele înseamnă "cei cu barbă" în portugheză, despre care se pare că ar proveni de la rădăcinile lungi ieșite în afară ale smochinilor care i-au uimit pe coloniști în prima parte a secolului al XVI-lea.

Ucraina — A primit acest nume în secolul al XII-lea și se traduce prin "aproape de graniță" în slava veche. A fost folosită pentru a descrie un teritoriu din interiorul celui mai timpuriu stat al slavilor estici — Rusia Kieveană.

Locație

Al patrulea și cel mai mic grup de țări este cel format din 25 de state despre care se crede că au fost numite după o descriere a direcției.

Australia — Se traduce prin "pământ sudic necunoscut" și a primit oficial acest nume în anii 1800, din partea cartografului englez Matthew Flinders. 

Norvegia — La polul opus, această țară și-a primit numele din vechiul cuvânt englez pentru "northern way" (calea nordică — nr.r.), menționat prima dată în 880 de anglo-saxoni.

Japonia — Nippon, care este numele utilizat de obicei de localnici, înseamnă "țara soarelui răsare", care se referă la localizarea sa geografică la est de China.