Dacă albinele își hrănesc copiii cu acest produs pre-digerat, denumit și „pîinea albinelor“, vă dați seama cît de bogat e în substanțe nutritive. Se extrage în cantități mici, ceea ce face ca păstura să fie scumpă și greu de găsit. Dar acest medicament natural este unic prin însușirile biochimice. Valoarea lui terapeutică este de trei ori mai mare decît a polenului, iar gama afecțiunilor pe care le vindecă este imensă.

Fabrica de pîine a albinelor

Păstura este un polen modificat biochimic. Polenul depozitat în faguri fermentează sub influența substanțelor adăugate de albine, a microorganismelor și a condițiilor de temperatură și umiditate. Fermentația durează aproximativ trei luni, iar produsul rezultat este diferit de polenul inițial și cu o efect terapeutic superior. Ce se întîmplă în stup? Albinele tinere care încă nu zboară, aflate în primele șapte zile de viață, preiau polenul de la cele lucrătoare, îl fărîmițează cu mandibulele, îl frămîntă adăugîndu-i enzime din corpul lor și îl presează cu lovituri de cap în celulele fagurilor. Celulele se umplu cu polen în proporție de 2/3. Peste acest polen se adaugă miere în ultima treime și totul se acoperă cu o peliculă fină de ceară. În acest fel, celula fagurelui este închisă ermetic, iar procesul de fermentație poate începe. În prima etapă a fermentației, se dezvoltă bacteria aerobă pseudomonas, care va consuma întreaga cantitate de oxigen, ceea ce conduce în final la moartea acestor bacterii, prin autoasfixiere. În a doua etapă, se dezvoltă o bacterie anaerobă, lactobacillus, care folosește glucidele ca sursă de oxigen, producînd în schimb acid lactic, concentrația acestuia ajungînd la 3,2%. De asemenea, crește concentrația de vitamine din grupa B. În a treia etapă, între a 7-a și a 15-a zi, activitatea de transformare a polenului în păstură este continuată de drojdiile din genul Saccharomyces, care utilizează resturile de glucide. În acest ultim stadiu, se produce fermentația finală a polenului, iar pH-ul produsului ajunge la valori cuprinse între 4 și 4,2.

Colecție de substanțe sănătoase

Păstura rezultată în urma acestui complex proces de fermentație e diferită de polen. Are un conținut sporit de vitamina K, dar și un grad de conservare mai mare. Datorită cantității mari de acid lactic și proprietăților antibiotice, păstura poate fi păstrată timp îndelungat, fără a se observa modificări majore, cantitative sau calitative. Ținută la loc uscat și răcoros, poate rezista pînă la 17 ani. De asemenea, spre deosebire de polen, păstura este mai ușor asimilabilă pentru că granulele de polen sînt deschise, datorită degradării exinei (peretele celular al polenului). Are aciditate mai mare decît polenul, ceea ce reprezintă un factor esențial în păstrarea și menținerea echilibrului metabolic. Compoziția chimică a păsturii este următoarea: 35% carbohidrați (glucide: glucoză, zaharoză, dextrine, celuloză), 1-6% lipide (lecitină, acizi grași) și caretonoizi (200-875 mg/kg provitamina A), 1,7g/kg vitamina E, 6-200 mg/100g vitamina C. Acest medicament minunat mai conține și enzime, aminoacizi (histidină, triptofan, metionină, fenilalanină, valină, cistină, arginină, acid glutamic), antibiotic, hormoni naturali, minerale și oligoelemente: sodiu, potasiu, nichel, titan, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, zinc, plumb, argint, arsenic, staniu, galiu, stronțiu, bariu, uraniu, siliciu, aluminiu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu, fier. Drept urmare, păstura este o uzină de substanțe benefice, greu de egalat de oricare alt produs al stupului și chiar al naturii.

Măsuri antialergice

Apicultorii colectează extrem de puțină păstură din fagure, se pot extrage doar cantități foarte mici, astfel încît să nu se afecteze alimentația albinelor. Recoltarea este migăloasă și trebuie făcută numai cînd fermentația este completă, adică atunci cînd bucățelele de păstură au formă hexagonală. Secționate, aceste fragmente prezintă straturi de diferite culori date de polenul recoltat din mai multe flori. Păstura are o culoare maronie, gălbuie sau ruginie, în funcție de flora de pe care s-a recoltat polenul.

Gustul acesteia este dulce-acrișor. O păstură de calitate nu produce niciun fel de alergii, nici măcar celor care nu suportă polenul. Dacă, însă, conține și boabe de polen nefermentate, atunci va provoca efecte adverse celor alergici la acest produs de stup. Contra intoleranței, se recomandă amestecarea păsturei cu miere, la început în raport de 1:10 și se scade progresiv pînă la 1:1. Apoi se amestecă cu cantități suficiente de lichide (ceaiuri de plante, sucuri de fructe, apă, iaurt). Diluarea păsturei conduce la diluarea polenului, astfel posibilele reacții adverse vor fi considerabil diminuate. Înainte de a face tratament cu păstură, trebuie să facem un test și, indiferent de rezultate, să luăm pentru început cantități foarte mici. Mai trebuie să ținem cont și de faptul că persoanele cu diabet nu trebuie să consume cantități mari de păstură. De asemenea, pacienții cu afecțiuni digestive grave o vor consuma doar la recomandarea medicului.

În restul cazurilor, terapia cu păstură este benefică în zeci de afecțiuni, în special în cele digestive și hepatice, fiind celebră pentru capacitatea ei uimitoare de a regenera ficatul. Este recomandată în toate bolile în care este bun și polenul. Diferența e că efectele se obțin în timp mai scurt.

Antianemic și revitalizant

Ca metode de administrare internă, păstura poate fi înghițită pur și simplu sau amestecată cu iaurt, cereale, pîine. Poate fi ținută sub limbă cît de mult se poate, înainte de a fi înghițită. Există păstură și sub formă de supozitoare și ovule, indicate în cazul pacienților cu adenom de prostată, respectiv, afecțiuni genitale. Extern, produsul apicol este util în afecțiuni dermatologice, fiind extrem de hrănitor pentru piele, dar și în cosmetică, sub formă de mască. Păstura este un leac eficient în anemii, stres, reumatism, reglarea tranzitului intestinal, afecțiunile de colon, mai ales cele însoțite de constipații (enterocolite, colite de fermentație sau putrefacție), chisturi ovariene, noduli mamari. Este extraordinară în alimentația copiilor, a celor care urmează o dietă de slăbit, a celor slăbiți și lipsiți de energie, pentru întărirea mușchiului cardiac, stimularea secrețiilor biliare, distrofie musculară și pentru o mai bună activitate cerebrală. Tratamentul asociază păstura cu lăptișor de matcă, miere, polen sau lăptișor de matcă. Această combinație reduce timpul de vindecare la jumătate. Păstura acționează ca afrodisiac, antianemic, aperitiv, tonic hepatic, tonic nervos, vitalizant. Una din afecțiunile care răspunde foarte bine la tratamentul cu păstură este anemia hipocromă, mai ales în cazurile în care medicamentele alopate nu au dat rezultate. Cu păstură, se constată ameliorarea stării generale, revenirea apetitului, creșterea în greutate, dispariția cefaleei, amețelilor și stărilor de oboseală. Cura poate dura trei luni.

Păstura are efect antiviral similar interferonului natural, stimulînd imunitatea.

Reface țesutul hepatic

Administrată în afecțiunile hepatice, acțiunea păsturii este cu adevărat remarcabilă, mai ales în hepatite acute și cronice, ciroze uscate sau umede. Doza uzuală recomandată este de 10-20 g/zi, în doză unică sau în două prize, administrată la 30-45 minute după masă, pentru a nu produce disconfort gastric. În cazul afecțiunilor hepatice severe și ciroze, doza va crește la 30 g/zi, administrarea se va face în trei prize (circa 10 g/administrare) și pe cît posibil între mese. Tratamentul poate fi completat cu doze mici zilnice de ceai de armurariu sau comprimate de silimarină și propolis (0,5-1g/zi). În urma administrării de păstură, s-a observat că bolnavii se refac în timp extrem de scurt, între o lună și trei luni la hepatita A și B. În cazul hepatitei C, refacerea integrală a țesutului ficatului ajunge în cele mai grave cazuri la un an. În cazul în care vrem să luăm păstură în scop profilactic, dozele se stabilesc în funcție de vîrstă, sex, greutate corporală, de existența simultană a mai multor afecțiuni. Seleniul din compoziția păsturii acționează asupra organismului ca un agent de detoxificare. O cură cu păstură se recomandă atît fumătorilor înrăiți, cît și celor care consumă alcool în exces, completînd deficitul de seleniu din organismul acestora. În industria farmaceutică, este ingredient din care se obțin vitaminele. Păstura se găsește în magazinele de produse naturiste sau în piață, la persoanele care vînd miere de albine. Aceste medicament natural se păstrează în locuri ferite de căldură, lumină, umezeală, în recipiente închise etanș, de maximum 100 g. Înainte de a fi deschis, recipientul trebuie menținut la temperatura camerei 30-60 de minute.

Medicamente neștiute din farmacia stuparului

• Apă de propolis. Se obține din recolatarea propolisului proaspăt care se pune într-un borcan, se acoperă apoi cu 100 ml apă fiartă și răcită și se închide ermetic. Se agită de 3-4 ori pe zi. Se poate folosi după 3-4 ore pînă la 3-4 zile, dacă e ținut în frigider. Se poate administra fie pe cale bucală, fie nazală, în diverse boli infecțioase, alergice sau tumorale. Combate stomatitele, aftele, candidoza bucală și cariile dentare.

• Spirt de propolis. Se prepară la fel ca apa de propolis, înlocuindu-se apa cu spirt alb, dar nu se aplică decît pe piele, în diverse tratamente chirurgicale sau dermatologice. Preparatul devine toxic după 3-4 zile și trebuie aruncat. Este folositor în tratamentele externe ale arsurilor sau degerăturilor infectate, a umflăturilor, psoriazisului, zonei zoster și ale altor boli de piele.

• Ulei de propolis. Se recoltează propolisul superior, din care se fac mici grăuncioare și se amestecă cu ulei, de preferință de măsline. Se recomandă în tratamentul arsurilor, degerăturilor, ulcerelor varicoase și al plăgilor care se vindecă greu.

Sursa: monitorulexpres.ro