Iubitului nostru cler, preacuviosului cin monahal și preaiubiților credincioși din Sfânta Mitropolie a Basarabiei, har, milă și bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morți, iar de la Noi Arhierești binecuvântări

”Lumina lui Hristos luminează tuturor”.

Iubiți fiice și fiice duhovnicești,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost, este și va fi cel mai important eveniment din istoria umanității. Hristos a înviat! Aceasta este vestea ce ne-a adus-o Dumnezeu prin îngerul său! Îngerul a transmis mesajul dumnezeiesc femeilor mironosițe și ucenicilor săi la mormântul gol al Mântuitorului, mesaj care a străbătut peste veacuri și milenii! Această minune dumnezeiască, prorocită cu sute de ani înainte de acest moment, este actuală și în vremea noastră, în secolul XXI. Vestea ce umple de bucurie cerul și pământul răsună ca un imn de biruință în tot cuprinsul omenirii de azi. Învierea lui Hristos înseamnă înnoirea firii umane, renașterea neamului omenesc.

Învierea Domnului reprezintă cel mai mare eveniment din istoria mântuirii noastre și care stă la temelia credinței și a Bisericii Creștine. Sfântul Apostol Pavel ne spune că: dacă Hristos nu a ar fi înviat, zadarnică ar fi credința noastră (I Cor. 15, 17). Cununa învățăturii lui Hristos este această minune! Adevărul și puterea credinței noastre este: Învierea lui Hristos! Această minune a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai puternică dovadă a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire.

Numim această sărbătoare „Paști” după cuvântul grecesc, care înseamnă „trecere”, fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus la început lumea, dintru neființa întru ființă. Fără Învierea lui Hristos, lumea ar fi azi încă toată păgână, Biserica nu s-ar fi întemeiat, creștinismul nu s-ar fi răspândit și n-ar fi fost crezut. Fără Învierea lui Hristos, numele Mântuitorului s-ar fi uitat de atunci, învățătura Lui s-ar fi pierdut, iar mântuirea oamenilor s-ar fi pierdut și ea.

Prin Învierea Sa, Mântuitorul a biruit păcatul și moartea, a stricat împărăția întunericului, a slobozit pe oamenii cei înrobiți și a rupt pecetea asupra celor mai mari taine ale lui Dumnezeu și ale omului.

Prin Învierea Sa, Mântuitorul a biruit păcatul, care îl desparte pe om de Dumnezeu, și a biruit moartea, care desparte sufletul omului de trup. Prin Învierea Sa, Mântuitorul Hristos dăruiește întregii omeniri viața veșnică a Împărăției lui Dumnezeu. Așadar, taina Învierii lui Iisus Hristos ne demonstrează încă o dată schimbarea celor pământești și muritoare pe cele cerești și nemuritoare!

Dreptmăritori creștini,

Dovezi incontestabile ale Învierii Mântuitorului sunt și arătările Sale, în repetate rânduri, după ridicarea Sa din morți. În Sfânta Scriptură sunt prezentate unsprezece apariții ale Mântuitorului Iisus Hristos după Învierea Sa din morți, dintre care zece au avut loc în perioada dintre Înviere și Înălțare, iar una după Cincizecime. Unele din aceste apariții sunt descrise detaliat și amănunțit, iar altele sunt doar pomenite.

Iisus s-a arătat lui Simon Petru (I Cor. 15, 5; Luca 24, 35); Mariei Magdalena (Marcu 16, 9-11; Ioan 20, 11-18); femeilor mironosițe (Matei 28, 9-10); celor doi ucenici care mergeau spre Emaus (Marcu 16, 12-13; Luca 24, 13-15); celor zece Apostoli, când Toma nu era de față (Marcu 16, 14; Luca 24, 36-43; Ioan 20, 19-25); celor unsprezece ucenici, împreună cu Toma (Ioan 20, 26-29); celor șapte Apostoli, pe Marea Tiberiadei (Ioan 21,1-23); celor unsprezece din Galileea (Matei 28,16); Apostolilor în Betania, atunci când S-a înălțat la cer (Marcu 16, 19-20; Luca 24, 50; Fapte 1, 6-11; I Cor.15, 7); lui Iacob, ruda Domnului (I Cor. 15, 7); și Sfântului Apostol Pavel (I Cor. 15, 8-9).

Desigur, au mai existat și alte arătări ale lui Iisus Hristos după Înviere. Acest fapt rezultă din cuvântul Evanghelistului Luca, ce este cuprins în Faptele Apostolilor: „...cărora S-a și înfățișat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare,  arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind cele despre Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1, 3). Lucrul acesta era firesc să se întâmple, pentru că, pe de o parte, Hristos a dorit să-i mângâie pe ucenici, iar pe de altă parte, a dorit să-i pregătească pentru Înălțarea Sa, dar și pentru venirea Preasfântului Duh.

Iubiți credincioși,

Pentru a întâmpina Sărbătoarea Învierii Domnului, creștinii parcurg urcușul spiritual în perioada Postului Mare. Pentru a învia spiritual și a întâmpina cu adevărat această sărbătoare, este necesară mărturisirea păcatelor și împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului. Prorocul David în psalmii săi ne arată importanța mărturisirii: Spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi..., iar prorocul Elisei în cartea Regilor, pentru vindecarea bolii trupești, îi propune lui Neeman Sirianul să se scalde de șapte ori în râul Iordan. Mărturisirea păcatelor cu căință la duhovnic este această spălare și vindecare de bolile trupești. Iisus Hristos, după ce a ținut post timp de patruzeci de zile în pustia Iordanului, propovăduia zicând: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!” (Matei 4, 12-17). Iar Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan în prima sa Epistolă Sobornicească zice:„Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi” (I Ioan 1, 8).

Dacă mărturisim păcatele noastre, „El credincios este și drept ca să ne ierte nouă păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 9). Scopul ultim al acestei taine este hotărârea de a ne îndrepta și a nu mai săvârși păcatul. Pentru întâmpinarea cu vrednicie a acestei mari sărbători a Învierii este necesară și unirea noastră cu Iisus Hristos, adică împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. La Cina cea de Taină, Mântuitorul, luând pâinea în mâinile Sale, a dat Sfinților Săi Ucenici și Apostoli, zicând: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”, asemenea și paharul, din roada viței luând, mulțumind, binecuvântând și sfințind, le-a dat Sfinților Săi Ucenici și Apostoli, zicând: ”Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, Care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”. Importanța Sfintei Împărtășanii o deducem din recomandarea Mântuitorului, când spune: „ ... că aceasta să faceți întru pomenirea Mea, că ori de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, moartea Mea veți vesti, învierea Mea veți mărturisi”.

„Hristos a Înviat” și realitatea răspunsului „Adevărat a Înviat” o poate spune „cu adevărat” doar cel ce simte că „a înviat” din starea materialnică, din starea de păcat, doar cel care participă prin trăire și mărturisește Învierea Mântuitorului, doar cel care poate fi „prezent” cu adevărat la acest important eveniment al Învierii.

Frați creștini,

Bucurați-vă! Acesta este mesajul Domnului Iisus Hristos în noaptea Învierii. Bucurați-vă! Că iată, morți ați fost pentru păcatele voastre și ați înviat odată cu Mine. Mai mult, am biruit moartea pentru totdeauna. Bucurați-vă! Nu mai există moarte, căci „cu moartea pe moarte am călcat”. Biruința lui Hristos este singura biruință întru care se poate bucura întreaga lume, de la începuturi până la sfârșit. Nu există mai mare bucurie pe lumea aceasta care să se poată compara cu marea bucurie a nopții de Înviere. De ce aceasta? Pentru că nu este vorba de o bucurie privind starea fizică și psihică a omului, e ceva mai mult, o bucurie care izvorăște dinlăuntrul ființei, o bucurie a sufletului. Una este bucuria obișnuită, cea lumească, și alta este bucuria cea duhovnicească.

Bucuria Învierii Domnului a fost manifestată prin fapte concrete de sfinți ai neamului nostru românesc. Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos adusă pe cruce a fost model de jertfire pentru sfinții mucenici și martirii neamului nostru pentru apărarea credinței strămoșești.

Anul 2014, când se împlinesc 300 de ani de la martirajul lor, este și anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni în cuprinsul Patriarhiei Române. Voievodul Constantin Brâncoveanu, fiind urcat pe tronul Țării Românești de către Mitropolitul Teodosie în anul 1688, s-a evidențiat prin spiritul de jertfelnicie pentru păstrarea credinței creștine în timpul stăpânirii otomane și un promotor creștin al culturii românești, ca ctitor de lăcașuri sfinte. La data de 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu a fost martirizat împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și Ianache sfetnicul. Comemorarea Sfinților Martiri Brâncoveni din acest an ne cheamă să fim mărturisitori ai credinței creștine în lume, să sprijinim înălțarea sfintelor lăcașe, să înmulțim dragostea frățească prin fapte de milostenie și să apărăm credința creștină prin faptă și cuvânt.

Iubiții mei frați și surori în Domnul,

Astăzi este ziua cea mai presus dintre toate zilele anului, închinată sărbătoririi Învierii lui Hristos. Lumina Învierii ne cheamă acum să ducem lumina gândurilor, a cuvintelor și a faptelor noastre cele bune acolo unde este nevoie de ea prin ajutorarea săracilor, a bătrânilor singuratici, a bolnavilor deznădăjduiți, a orfanilor triști, ca toți împreună, cu bucurie în suflete, să anunțăm biruința luminii divine asupra întunericului și biruința vieții veșnice asupra morții, exclamând cu puterea credinței:

Hristos a Înviat!

Adevărat a Înviat!

Al vostru părinte duhovnicesc, pururi către Preasfânta Treime rugător,

† PETRU

Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor

Dată în reședința Noastră Mitropolitană din Chișinău cu prilejul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în binecuvântatul an 2014.