Repercusiunile acestei pandemii la nivel mondial a vizat și scrutinele electorale, impunând autoritățile electorale din mai multe țări să întreprindă măsuri suplimentare pentru adaptarea condițiilor de exercitare a votului la noile realități dictate de pandemie. În cazul Republicii Moldova, instituțiile-cheie și decidenții politici au avut la dispoziție peste șase luni pentru a veni cu o viziune clară privind gestionarea riscurilor și repercusiunilor COVID-19 asupra alegerilor din noiembrie. Totuși, la ora actuală, o serie de probleme legate de votul în diasporă rămân nerezolvate și sunt în măsură să afecteze buna desfășurare a procesului de vot peste hotarele țării.

Epopeea celor două zile de vot și lamentările politicului

La 28 mai 2020, deputatul Vasile Năstase a înaintat o inițiativă legislativă pentru modificarea mai multor prevederi ale legislației electorale. Una din propuneri viza modificarea articolului 8 al Codului Electoral, prin extinderea duratei de desfășurare a alegerilor parlamentare și prezidențiale de o zi (duminica) la două zile consecutiv (sâmbăta și duminica). În condițiile creșterii numărului de infectări cu COVID-19 la nivelul întregii țări, aprobarea acestei modificări ar fi permis optimizarea funcționării secțiilor de vot după normele epidemiologice impuse în vigoare și reducerea aglomerării la urne, în special, în diasporă.

Deși proiectul de lege înaintat de Năstase nu a obținut un aviz pozitiv din partea Guvernului, este cel puțin curioasă polarizarea pozițiilor instituțiilor de resort pe marginea propunerii de modificare a articolului 8 a Codului Electoral. Pe de o parte, avizele CEC și MAEIE au fost pozitive, fiind subliniată necesitatea ajustării unor proceduri privind securizarea votului, asigurarea confidențialității informațiilor din listele electorale cu privire la participarea alegătorilor la urne și interdicțiile privind agitația electorală în ziua alegerilor și premergătoare alegerilor. Pe de altă parte, avizul negativ al Guvernului a scos în prim-plan cheltuielile necesare pentru organizarea alegerilor pe parcursul a două zile, ce ar putea crește cu peste 79 milioane de lei, ce nu au planificați în bugetul pentru scrutinul prezidențial. De asemenea, Guvernul a subliniat că operarea de modificări a legislației electorale cu mai puțin de un an până la alegeri nu ar fi conformă cu standardele internaționale și, respectiv, nu pot fi aprobate modificările în cauză.

Ambivalența pozițiilor CEC și MAEIE, pe de o parte, și a Guvernului, pe de altă parte, nu fac decât să scoată în prim-plan lamentările și lipsa de voință politică a guvernării pentru facilitarea procesului de vot în condiții de pandemie, inclusiv în diasporă. Ar fi fost de ajuns ca decidenții politici să urmărească exemplul României pentru a observa schimbările pozitive aduse de creșterea numărul de zile pentru desfășurarea alegerilor în diasporă. Odată cu introducerea votului pe parcursul a trei zile la scrutinul prezidențial din 2019, rata de participare la urne a diasporei a crescut de peste 4 ori, de la 161.000 în turul I al alegerilor prezidențiale din 2014 la 670.000  de voturi exprimate în același tur al alegerilor prezidențiale din 2019.

Evident, calculele electorale ale partidelor de la guvernare nu au încurajat susținerea acestei inițiative. Totuși, explicațiile privind neacoperirea bugetară și neconformitatea modificărilor date cu practicile electorale promovate de Comisia de la Veneția nu țin. Situația delicată creată de această pandemie necesita intervenții prompte și pro-active din partea Guvernului, inclusiv prin suplimentarea resurselor bugetare pentru organizarea alegerilor și avizarea modificărilor susținute de către CEC. 

Avem un plan B?

Numărul și amplasarea secțiilor de votare deschise peste hotarele țării și localizate în afara misiunilor diplomatice sunt decise în baza agregării a trei principii: (1) numărul de alegători care au participat la scrutinul precedent, organizat în circumscripția națională, (2) înregistrarea prealabilă a cetățenilor Republicii Moldova aflați în străinătate, (3) informațiile obținute de către MAEIE de la autoritățile competente ale țărilor de reședință a cetățenilor Republicii Moldova privind numărul și locul aflării acestora. Singurul criteriu asupra căruia pot interveni schimbări la ora actuală este înregistrarea prealabilă. Până în prezent, în sistemul de înregistrare prealabilă au fost consemnate 32 583 de înregistrări, număr ce poate crește estimativ la peste 35 000 la data de 15 septembrie, atunci când se va încheia procedura dată.

Pe parcursul ultimelor luni, MAEIE a expediat mai multe solicitări către statele unde se preconizează deschiderea secțiilor de votare pentru alegerile prezidențiale. Din cauza incertitudinilor cauzate de evoluția pandemiei COVID-19, o bună parte din statele vest-europene au anunțat că vor răspunde solicitării MAEIE către mijlocul lunii septembrie. În acest sens, există riscul că unele țări nu vor permite deschiderea secțiilor de votare în afara misiunilor diplomatice sau vor accepta deschiderea unui număr mai redus de secții de vot decât cel rezultat de pe urma agregării principiilor menționate anterior. Cazul Italiei, unde starea de urgență a fost prelungită până pe 15 octombrie, poate servi un exemplu în acest sens.

În acest caz, CEC, instituția responsabilă de constituirea secțiilor de votare, ar fi trebuit să aibă în vizor un plan B, care să ia în calcul acest risc iminent. Din păcate, până la ora actuală CEC-ul nu a comunicat care ar putea fi acțiunile de gestionare a acestor riscuri. Soluțiile aflate la îndemâna autorităților ar fi trebuit să vizeze: (1) extinderea duratei alegerilor în diasporă la două zile și elaborarea unei inițiative legislative în acest sens de către CEC; (2) deschiderea a două secții de vot în incinta misiunilor diplomatice, acolo unde acest lucru este posibil; (3) pilotarea metodelor alternative de vot; (4) comunicarea eficientă și transparentă a impedimentelor și riscurilor existente la ora actuală în rândul cetățenilor aflați în diasporă. Din păcate, lipsa acestor acțiuni ar putea cauza diminuarea participării la alegeri a cetățenilor moldoveni aflați peste hotarele țări și contestarea organizării procesului de vot de către aceștia.

Metodele alternative de vot – dacă nu acum, atunci când?

Discuțiile despre introducerea metodelor alternative de vot pentru cetățenii moldoveni au deja un aer expirat, deși au apărut în spațiul public abia în ultimii 7-8 ani. Deși s-au inițiat dezbateri și s-au scris studii de fezabilitate despre introducerea votului prin internet, la moment nu există un interes sporit în rândul decidenților politici de a avansa acest proiect. Mai bine mai devreme decât prea târziu. În condițiile digitalizării globale, autoritățile naționale și decidenții politici din Republica Moldova ar trebui să revină la această inițiativă.

O altă metodă alternativă ar fi fost introducerea votului prin corespondență, a cărei utilitate pe timp de pandemie nu poate fi pusă la îndoială. Chiar dacă autoritățile electorale cunoșteau încă de la începutul lunii martie riscurile aduse de pandemie asupra procesului electoral, constatăm cu regret că CEC-ul nu a inițiat nici măcar procesul de consultări privind introducerea sau, măcar, pilotarea votului prin corespondență. Asta deși eforturile instituționale și financiare necesare ar fi oferit o soluție viabilă de exprimare a votului pentru zeci de mii de cetățeni aflați la distanțe de sute sau mii de km de secțiile de votare (ex. Canada sau SUA). Mai mult decât atât, votul prin corespondență ar fi redus din cozile ce se vor forma inevitabil la unele secții de votare din vestul Europei, dat fiind faptul că accesul în incinta secțiilor va fi permis unui număr mai mic de alegători, pentru respectarea normelor epidemiologice. Un proces de vot lent în diasporă și incapacitatea unor alegători de a-și exercita preferințele electorale din cauza numărului limitat de secții, analizată mai sus, sunt doar două dintre probleme ce ar fi putut fi rezolvate de introducerea votului prin corespondență.

Argumentele CEC, precum că experiența altor state (e.g. România) demonstrează că votul prin corespondență nu a oferit un randament ridicat, nu sunt de actualitate. Situațiile de criză cer soluții de răspuns pe măsură, pe care autorițățile electorale din Republica Moldova nu le-au putut aduce în vizorul opiniei publice. Mai mult decât atât, numărul de peste 24 000 de cetățeni români care și-au exprimat votul prin corespondență la ultimele alegeri prezidențiale (în condițiile unui scrutin cu durata de 3 zile!), ar fi fost mai mult decât suficient pentru cazul particular al Republicii Moldova, unde ne putem aștepta la un număr estimativ de 60 – 70 000 de alegători prezenți la urne în primul tur al alegerilor prezidențiale în diasporă.

În loc de concluzii

Toamna electorală își intră treptat în drepturi în Republica Moldova. În următoarele trei săptămâni, autoritățile electorale vor trebui să anunțe numărul și amplasarea secțiilor de vot deschise în afara țării, cât și să prezinte opinii argumentate privind instrumentalizarea celor trei criterii pentru deschiderea acestora. Să sperăm că nu ne vom pomeni în situația în care ni se va comunica că unele țări nu au permis deschiderea secțiilor de vot în afara misiunilor diplomatice. Dacă acest lucru se va întâmpla, responsabilitatea pentru lipsa materializării unui plan B sau inexistența unor metode alternative de exprimare a votului trebuie să și-o asume Comisia Electorală Centrală, Guvernul și Parlamentul Republicii Moldova.

Chiar și în condițiile unui scenariu mai optimist, nu putem trece cu vederea (in)acțiunile autorităților electorale și a decidenților politici din ultimele șase luni. Având la îndemână datele privind situația COVID-19 la nivel mondial și cunoscând situația regretabilă de la ultimele alegeri prezidențiale organizate în diasporă, era de competența și datoria acestora să vină cu mai multe inițiative pentru rezolvarea problemelor prezentate în această analiză, mai ales că aceste riscuri au fost semnalate repetat de mai mulți experți independenți. Până la proba contrarie, organizarea alegerilor prezidențiale din anul 2020 în diasporă ar putea fi un test eșuat.
-------

Mihai Mogîldea activează ca Lider de echipă, programul Europenizare, în cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE). El este absolvent al programului de master în Studii Politice și Administrative Europene la Colegiul Europei (Bruges).