Dumitru Matcovschi s-a născut la 20 octombrie 1939 în satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, într-o familie de țărani. În 1961 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. Activitatea în calitate de redactor și-a început-o la ziarul „Moldova socialistă”; între 1966-1970. A fost redactor-șef adjunct la săptămânalul „Cultura”, funcție pe care este forțat s-o părăsească din motive ideologice. Între 1988-1997 este redactor-șef al revistei „Nistru” (Basarabia).

Opera sa literară este constituită din peste 50 de volume de poezie, proză, teatru, publicistică. A debutat cu poezie, în 1963, cu placheta „Maci în rouă”. Peste șase ani, publică volumul de versuri „Descântece de alb și negru” care, fiind considerat subversiv de cenzura sovietică, este interzis de către autoritățile de atunci. Dumitru Matcovschi s-a manifestat prodigios în domeniul dramaturgiei. A semnat numeroase piese de teatru, printre care: „Președintele”, „Cântec de leagăn pentru bunici”, „Pomul vieții”, „Abecedarul”, „Ion Vodă cel Viteaz”, „Tata”, „Troița”, care au fost și sunt montate pe scenele teatrelor din Republica Moldova.

În calitate de publicist a inserat pe paginile revistei „Nistru” materiale despre istoria neamului și a propagat cu devotament ideea renașterii naționale. Alături de alți colegi de condei și de generație, a participat activ la evenimentele de la sfârșitul anilor ’90, care au condus la proclamarea independenței Republicii Moldova.

La 17 mai 1989, Dumitru Matcovschi a suferit un grav accident rutier. După o perioadă îndelungată de comă și tratament, revine în rândurile promotorilor activi ai ideilor de eliberare națională, rămânând unul dintre însuflețitorii luptei contra regimului totalitar. Pe versurile sale au fost create cântece de către cei mai importanți compozitori ai țării, devenite adevărate șlagăre îndrăgite de public.

Pentru merite deosebite, în 1989, lui Dumitru Matcovschi i se conferă titlul de Scriitor al Poporului. În același an el devine laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova. În 1997 se învrednicește de Premiul pentru Poezie „Nichita Stănescu”. În anul 2000 devine cavaler al Ordinului „Steaua României” în grad de comandor, iar în 2011 este decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, categoria A „Literatură”. Este cavaler al „Ordinului Republicii”, membru titular al Academiei de științe din Moldova, laureat al medaliei „Mihai Eminescu”, cetățean de onoare al municipiului Chișinău.

Dumitru Matcovschi s-a stins din viață, la 26 iunie seara, 2013, după o operație pe creier. Poetul avea 73 de ani.