Acuzațiile neargumentate și lipsite de respect la adresa statului român, cu o încărcătură profund anti-românească, sunt de sorginte neo-sovietică, cultivate asiduu de ideologia, propaganda și sistemul de educație sovietică timp de peste o jumătate de secol în RSS Moldovenească, explică istoricul într-un comentariu pe pagina sa de Facebook.

„Antiromânismul și românofobia au constituit un atribute indispensabile al modelării lui Homo Moldovanus… Promovate constant prin propaganda sovietică și inoculat de autoritățile comuniste locale și centrale prin politicile educaționale și sociale, antiromânismul și românofobia au generat, în cele din urmă, un sentiment de prudență din partea unor segmente ale populației românești din RSSM față de propria lor identitate, la apariția unui negativism față istoria și cultura românească, care s-au perpetuat în timp, generând o senzație de separare falsă între locuitorii de pe cele două maluri ale râului Prut, scrie Octavian Țâcu.

În același timp ideea „moldovenismului” este susținută prin diferite strategii de Federația Rusă, care rămâne în continuare sensibilă la orice încercare de apropiere între Chișinău și București. Sau credeți că întâmplător Ion Chicu a comparat situația din R. Moldova cu situația din județele moldovenești din România? De ce nu s-a referit la România în totalitate, ci anume la Moldova de peste Prut? Pentru că imaginarul lui „HomoMoldovanus”, dresat și modelat de Moscova de peste trei secole, are în vedere realizarea proiectului „Moldova Mare”, așa cum și-a dorit-o Ecaterina II în secolul XVIII, Alexandru I în secolul XIX, Iosif Stalin în secolul XX și Putin cu Dodon în secolul XXI.

După alegerea liderului Partidului Socialiștilor, Igor Dodon, ca președinte al Republicii Moldova în 2016, retorica lui „HomoMoldovanus” statalist capătă alte accente. Pe de o parte, acesta s-a erijat în ipostaza de unic apărător al „statalității moldovenești seculare”, contra României și „detractorilor unioniști”, iar pe de alta în calitatea de „integrator” al Republicii Moldova cu Transnistria, chiar dacă prețul acestei integrări ar fi federalizarea și „transnistrizarea” statului moldovenesc. Cazul lui Chicu este și mai grav din considerentul că acesta inițial a avut convingeri politice românești, și-a adjudecat chiar și cetățenia română, pentru ca într-un final să sucombe în labirintul diabolic al convingerilor de „Homo Moldovanus”, care-i definesc adevărata identitate, comentează istoricul.

România și Uniunea Europeană mai pot desigur experimenta „europenizarea” R. Moldova, în speranța că aceasta va deveni vreodată parte a familiei europene. Dar adevărul istoric este că unicul experiment de succes în europenizarea și modernizarea acestui teritoriu de-a lungul istoriei sale au fost cei douăzeci și doi de administrație românească din perioada interbelică, când s-a transferat suveranitatea României asupra provinciei sale istorice. Istoria de treizeci de ani a R. Moldova ne-a demonstrat că independența sa este un instrument abil folosit de Federația Rusă împotriva României și Occidentului, care prin intermediul lui „Homo Moldovanus” ca Dodon și Chicu va contracara și detracta orice încercare de europenizare și modernizare. Cei care nu înțeleg acest lucru vor mai aștepta încă treizeci de ani să se convingă de vorba mea”, a scris Octavian Țâcu.