Apoi, în clasele mari, l-am studiat mai pe îndelete. Eu am apucat o perioadă când se învăța relativ complet operele clasicilor, pentru că după ce am absolvit eu școala generală, în 1970, s-a făcut o reformă, o revizuire stupidă, s-au scos toate textele unde era cuvântul „român” și derivatele lui. De exemplu, poemul „Plugul blestemat” de Vasile Alecsandri, care convenea acelui regim – se ridică țăranii, revolta lor împotriva moșierilor și când acolo apare „falnica româncă”. Ori modificau aceste cuvinte, ori modificau versul, ori scoteau opera de-a întregul. Am studiat după schemele dogmatice de pe atunci. Dar era foarte greu să-l cenzurezi pe Eminescu, era imposibil să-l interzici cu totul, pentru că experimentul acesta de a face o limbă moldovenească, diferită de română, și o literatură moldovenească – a eșuat. S-a văzut eșecul după război, vreo 5-6 ani s-a predat în jargonul acesta infernal din Transnistria, se și scria în ziare în acest jargon, nu-mi pot imagina cum, și se învățau câteva poezii populare, câteva creații foarte suspecte de scriitori din Transnistria – „19 mămăligi” era așa ceva, sau niște poezii declamative, și s-a văzut că nu se poate face nimic. Atunci s-a decis să se ia câte puțin din literatura clasică. S-a găsit un criteriu, suspect, să se ia scriitorii originari din Moldova istorică, de până la Unirea Principatelor și formarea României ca strat. Astfel încât, se studiau de exemplu marii clasici români Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, nu însă și Ion Luca Caragiale, care era muntean, nu și Ioan Slavici pentru că era din Transilvania. O schemă stupidă.

Oricum, se studia opera lui Eminescu, ca și a altor clasici, ideologizat. Eminescu era prezentat în primul rând ca un poet proletar, un poet al revoltei și i se punea în capul listei de studiere „Împărat și proletar”. Era prezentat ca un reprezentant al disidenței poetice, literare, în opoziției cu burghezi alde Titus Maiorescu. Era prezentat ca un ateu și iarăși făceau trimitere la „Împărat și proletar”. Era prezentat și ca un exponent ciudat, trebuia mult să tragi de păr, al prieteniei moldo-ruso-ucrainene… Cam așa era prezentat. Totuși, cine avea dorința, curiozitatea, căuta opera lui. Cel mai sigur omagiu adus lui Eminescu, este să-i citim opera”.