„Moscova a făcut tot posibilul pentru a conserva diferendul transnistrean și a ignora absolut toatele angajamentele internaționale pe care și le-a asumat privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul R. Moldova. Marea noastră problemă este că timp de trei decenii Chișinăul nu are o strategie coerentă privind retragerea Armatei a 14-a. Politicienii noștri n-au avut curajul de la bun început să vorbească despre agresiunea rusă în R. Moldova. Noi ne bâlbâim de 30 de ani, vedem această țopăială neînțeleasă. Actualmente separatiștii au aceeași poziție cu Federația  Rusă atât în cadrul tratativelor politice în formatul 5+2 cât și în CUC.

Este unicul caz în lume când formatul pacificator din zona de securitate este constituit din reprezentanții părții antrenate în acțiunile de luptă. Este un format ilegal. Este ieșit din comun că, eu am demonstrat în cartea mea făcând analiza juridică a Acordului din 1992, că într-o noapte, acei care au inițiat acest război sângeros, adică partea rusă, practic din stat agresor și-a consolidat poziția în procesul de negocieri obținând calitatea trilaterală de pacificator, mediator și garant”.

Valeriu Cerba susține că situația de sărăcie și instabilitate de aproape trei decenii din Republica Moldova este direct influențată de factorul rusesc: „De fapt, sărăcia pornește de aici, că Kremlinul păstrează această gaură neagră a Europei și de aceea, statul nostru, conducerea n-a fost în stare să asigure o bunăstare și un trai decent cetățenilor din R. Moldova. În viziunea mea, nesoluționarea diferendului transnistrean este un element de bază, un factor determinant al sărăciei noastre și un factor stagnant în calea noastră spre uniunea europeană”.