„Limba română înseamnă spațiul vital în care exist. Fără acest «aer» spiritual, nu aș exista”, a spus profesoara, evidențiind legătura profundă pe care o simte cu limba maternă. Această dragoste pentru limba română, pe care o descrie ca fiind melodioasă și sonoră, a fost cultivată încă din copilărie. Într-un context istoric complicat, bunicul său, deținător al unei biblioteci de carte românească, a fost unul dintre cei care au păstrat vie legătura cu cultura română în perioada în care Basarabia era parte a Uniunii Sovietice. Profesoara Tamara Cristei povestește cum a descoperit cărțile de limbă română din biblioteca bunicului său. „Pe furiș am început să citesc, cu grafie latină,” își amintește ea.

Anii de renaștere națională au fost pentru Tamara Cristei o perioadă de descoperire profundă. „Amintirile din perioada de renaștere națională sunt retrăiri continue și foarte puternice”, spune ea, referindu-se la evenimentele din anii ’80 - ’90. Acest proces a fost marcat de un efort concertat al intelectualilor de a recupera adevărul despre originea și istoria poporului român, în ciuda presiunilor și restricțiilor impuse de autoritățile sovietice.

Pe parcursul studenției, alături de colegii săi, au încercat să exploreze și să înțeleagă adevărul despre limba și cultura română, în secret. „Noi întrebam profesorii de ce limba de stat în republica noastră este considerată un subdialect și nu limba literară. Adesea, răspunsurile erau evazive sau chiar disprețuitoare”, își amintește ea. În ciuda dificultăților, profesorii care aveau o convingere profundă în adevărul istoric, au fost mentori valoroși, contribuind la educația și formarea intelectuală a tinerelor generații prin metode subtile, dar eficiente.

„Petreceam cel mai mult timp la Biblioteca Națională în secția de carte rară. Nu știam un singur lucru, că desele mele vizite înregistrându-se, sunt comunicate, iar la un moment dat, în anul 4 de studii am fost chemată la securistul Universității noastre de Stat, care m-a pus să scriu mărturie de ce citesc anume acele cărți, ce urmăresc. Firește, în afara cărților care se refereau la temă, în fișierul bibliografic vedeam și alte cărți, mai mult de istorie mă interesau, de aceea le comandam”.

„Grafia latină ne vorbea de ceva foarte esențial, de faptul că avem o cultură veche, o cultură valoroasă și o cultură care ne etalează printre valorile culturii umaniste, în general. De aceea, ni se interzicea și grafia latină și cultura noastră clasică”, spune profesoara Tamara Cristei.